EDITORIAL - Marti, 22 iunie 2004

Scenarii la zi

Motto: Inainte de a deveni istorie si chiar de a se intampla, multe evenimente majore sunt pregatite in laborator

O lovitura de stat controlata

Sorin ROSCA STANESCU

Nici persoana care pune intrebarile si nici cel care raspunde nu sunt amatori in domeniu. Primul titlu al editiei noastre de astazi reprezinta o noua contributie de substanta adusa istoriei recente. Marius Oprea care este, incepand de astazi, editorialist al ziarului Ziua, are o excelenta biografie profesionala si conduce Institutul de Istorie Recenta. Recent si-a luat doctoratul cu o excelenta lucrare despre deconspirarea securitatii. Alte date biografice le publicam in editia de azi. Cat despre Vladimir Bukovski, el aproape nu mai are nevoie de prezentare. Celebritatea sa e internationala. El s-a consacrat si unor studii despre istoria Romaniei din ultimele decenii. Ce aduce nou interviul al carui prim episod il publicam azi?

Un excelent cunoscator si analist al ultimelor spasme pe care le-a trait imperiul sovietic, Vladimir Bukovski constata ca, infranta in competitia economica si militara cu Statele Unite, Uniunea Sovietica avea de ales: fie sucomba prin colaps, intr-un mod necontrolat, extrem de periculos pentru structurile de putere existente, pentru viitorul Rusiei, dar si pentru pacea mondiala ori se contracta in mod inteligent "pe pozitii dinainte stabilite", continuand sa detina un relativ control asupra statelor lagarului socialist. Sau sa piarda controlul in mod programat. Cu o logica implacabila, utilizand date si fapte ce nu pot fi contestate de nimeni, specialistul rus in geopolitica, arata de ce si cum a fost aleasa cea de-a doua varianta. Ce a insemnat ea pentru Romania?

Pentru romani ca si pentru celelalte populatii din lagarul socialist destramarea controlata a imperiului creat de Moscova s-a facut pe calea unei succesiuni de lovituri de stat. I-o fi placand sau nu domnului Iliescu dar, iata, Bukovski vine cu dovezi noi care atesta ca este adevarat ceea ce a scris ani de-a randul presa pe care domnia sa nu o prea iubeste. Si anume, ca in decembrie 1989, pe fondul unor fenomene de tip revolutionar, succesorii lui Ceausescu, in frunte cu domnia sa, au dat o lovitura de stat relativ bine coordonata. Chiar daca si serviciile secrete ale altor state si-au bagat coada. Astfel a fost preluata si controlata puterea instalata atunci. Nici nu inteleg prea bine de ce se straduieste atat de mult Iliescu sa demonstreze contrariul. In definitiv, rand pe rand, in toate statele din componenta lagarului socialist au avut loc rasturnari controlate ale regimurilor existente in acel an. Cu exceptia unor voci de la Bucuresti nimeni nu neaga evident. Este adevarat, in Romania, preluarea puterii nu s-a putut face pasnic. Au murit cateva sute de oameni pana cand Ceausescu a fost silit sa plece si peste o mie pentru ca noua putere sa se poata instala. Nu afirmatiile si cartile lui Iliescu vor deveni, din acest punct de vedere, repere istorice ci realitatile consemnate si dezvaluite de martori si analisti de prima marime ai destramarii imperiului Rusiei cum este Vladimir Bukovski.

Inca o evidenta este relevata in acest prim episod al unui serial de interviuri cu specialistul rus: modul in care s-a exercitat, sub controlul Moscovei, procesul de destramare controlata a imperiului nu putea sa nu plaseze in epicentrul actiunii, personalitati locale dependente, intr-o forma sau alta, de Kremlin. Pretutindeni asa s-a intamplat. De ce ar fi facut Romania exceptie? Si de ce exceptia ar fi fost taman omul a carui tinerete si ascensiune politica a fost legata, hai sa spunem printr-o succesiune de coincidente, exact de Moscova. Autoritatile formale sau informale ale actualei Federatii Ruse nu se sfiesc sa confirme faptul ca destramarea sub control a lagarului socialist a fost pusa la cale in Kremlin, cu acceptul Statelor Unite si conceputa ca operatiune in asa fel incat sa nu arunce in aer Euroasia. De aceea a fost necesar ca, in prima etapa, puterea sa fie preluata de oameni din esalonul doi al fostelor administratii comuniste si care in acelasi timp sa nu ostilizeze populatiile din tarile respective impotriva Moscovei. Pentru ca planurile concepute de Gorbaciov urmareau o prezervare, sub o forma noua si fara costuri prea mari, carora Rusia nu le mai putea face fata, a influentei asupra statelor din zona. De ce nu admite Iliescu aceasta evidenta? Doar pentru ca il vizeaza personal? Isi face iluzia ca populatia Romaniei care l-a reales si l-a legitimat nu stie ca asa stau lucrurile? Pur si simplu instinctul colectiv de conservare i-a determinat pe romani sa aleaga o tranzitie mai lenta catre capitalism. Iar exponentul acestei lentori, dorita inconstient de majoritatea cetatenilor, a fost Iliescu. Si inca este.

Atrag atentia si asupra unei alte afirmatii senzationale facuta de Bukovski. Si anume ca Iliescu i-ar fi facut, intr-un fel, cadou Basarabia lui Gorbaciov. Dar putea face seful unei democratii instabile cadou Moscovei ceea ce Moscova avea deja? Subiectul merita dezbatut. Cu un alt prilej.