Friday, June 22, 2007
http://muna-samiya.blogspot.com/2007/06/nenea.html
Friday, June 22, 2007
http://muna-samiya.blogspot.com/2007/06/nenea.html
un post de-ale iubitului meu ( referitor la un nene deosebit pe care l-a cunoscut aseara ) mi-a adus aminte ca si eu am trait o experienta asemanatoare .
intr-o situatie oarecum banala ( aveam tema de realizat un interviu ) , l-am cunoscut pe domnul mihaita dragomirescu . un barbat in varsta de 53 de ani , cu parul carunt , cu barba lasata sa ii cada peste obrajii ridati de trecerea timpului, dar si de durerea nesfarsita. hainele nu sunt din cele mai bune , insa sunt curate ceea ce denota ca e un om ingrijit . expresia fetei este dovada irefutabila a faptului ca cel de sus l-a incercat greu .
ma prezint din nou , insa raman uimita cand imi dau seama ca el m-a recunoscut . ( in urma cu cateva zile vorbisem cu el pentru a-i cere permisiunea sa ii iau joi un interviu ) . stia chiar si ziua in care urma sa revin . marturisesc , eram un pic timorata . imi gaseam cu greu cuvintele . ochii lui imi transmiteau atatea sentimente , care puse la un loc formau doar un imens regret , un sentiment cumplit al esecului in viata .
cam asa incepe povestea lui : " Am terminat Facultatea de Arte Teatrale si Cinematografie "Ion luca Caragiale". Am intrat in '73 si am terminat in ' 78. Intai am lucrat in teatru . Stagiatura am facut-o la " Maria Gheorghe " din Braila , dupa care am urmat cinematografia. Conditia in cinematografie era sa lucrezi 10 ani ca asistent de regizor . Eu am lucrat foarte mult cu Geo Zaizescu , aproape toate comediile facute de dumnealui dupa '81 pana in ' 89 cand am iesit la pensie pe caz de boala. Am mai lucrat cu Nori Marcus la filmul " Orgolii " dupa cartea lui Buzura. Am fost pensionat pe caz de boala in august ' 89 si acum am ajuns la o pensie de 1.520.000 cu care nu poti face nimic in zilele noastre ."
ciudat ca o persoana cu asemenea studii a ajuns in cele din urma sa isi traiasca ultimii ani stand ore intregi pe zi , lipit de peretele rece , murdar al pasajului de la universitate , asteptand ca trecatorii sa se indure sa il ajute . dar nu asta este drama lui ...in glas i se simte suferinta, vocea ii tremura un pic atunci cand marturiseste adevarata durere ce-l macina pe dinauntru : "Familia a fost impuscata la revolutie .Copilul avea 7 ani . Am fost chemat sa apar televiziunea , ei nu au mai dat telefon , nu am avut cum sa ii anunt sa stea linistiti acasa. Sotia si baiatul au crezut ca sunt la Universitate pentru ca au vazut la televizor ca lumea merge acolo si au venit sa ma caute . Dar au fost impuscati in fata la sala Dalles mai multi tineri , printre care si ei ."
stateam si il priveam uimita. de unde mai are atata putere sa traiasca ? chiar sa vorbeasca despre ceea ce s-a intamplat. ca si cum moartea persoanelor iubite nu i-a provocat suficient de multa mahnire , aflu ca are si grave probleme de sanatate : " Am un plaman extirpat, iar la aceasta varsta inaintata apare si boala de inima. Cand am avut preinfarct si am fost la medic m-au intrebat daca cineva din familie a fost bolnav de inima si atunci mi-am amintit ca mama si tata au murit din cauza inimii, deci e ceva ereditar. "
ajutor a cerut , dar s-a lovit de nepasarea unora sau altora, putini au fost cei care s-au aratat impresionati de povestea lui : "Cei care ma vedeau in postura asta mi-au intins o mana de ajutor in '98 cand a fost prima editie a Duminicii in Familie . Eu faceam reportaje sociale la emisiunea Mihaelei Radulescu. Dar dupa aceea au fost discutii si s-a intrerupt emisiunea. Mai lucrez acum cu o firma de casting cand au nevoie de figura mea pentru filme artistice sau pentru reclame, ma suna si ma cheama. Este foarte greu acum pentru ca pe timpul meu erau numai doua facultati in toata tara in domeniu. Acum sunt vreo cinci facultati numai in Bucuresti si particulare si la stat in care an de an ies tineri care si platesc facultatea pentru regie , actorie si celelalte. Teatrele au ramas aceleasi. Cati oameni pot sa angajeze si ei ? Multi dintre acesti tineri nu au loc , dar un pensionar ca mine.Normal, dar toti isi fac echipele lor cu care s-au obisnuit , lucreaza intre ei acolo. E foarte greu sa patrunzi asa in mediul asta. "
este un caz trist , aparte care m-a impresionat mai mult decat as fi putut sa cred .
am pastrat si transcris cuvintele exacte ale domnului mihaita dragomirescu , in vederea asigurarii autenticitatii celor scrise mai sus .