http://www.timisoara.com/newmioc/58.htm

 

M.Ap.N. si revolutia

 

1. Militarii din garnizoana Timisoara raniti intre 16-21 decembrie '89

 

            Deoarece unele publicatii au afirmat ca, in timpul revolutiei, printre demonstranti s-au infiltrat provocatori inarmati care ar fi deschis focul impotriva armatei, ne-am adresat Procuraturii pentru lamuriri. In evidenta acesteia exista 4 militari raniti prin impuscare inaintea luptelor cu "teroristii". Anume:

            - Baitan Constantin, subofiter la U.M. 1008; era in concediu in timpul revolutiei. In 18.12.1989 se afla intre demonstranti in dreptul cofetariei Violeta. A fost impuscat dintr-un grup de militieni si civili (1) inarmati.

            - Subofiterul Raducan Stefan a primit ordin in 17.12.1989 sa se prezinte la unitatea militara de care apartinea. In drum spre unitate, in Calea Girocului, a intrat printre demonstranti fara sa participe la demonstratii. Cu acest prilej a fost si el impuscat.

            - Nicoara Florin, de la U.M. 1093, si Zaharia Adrian, de la U.M. 1125, se aflau in 17.12.1989 in dispozitiv in Piata Libertatii in dreptul fostei strazi K. Marx, cind au fost impuscati. Dupa spusele domnului procuror Romeo Balan, declaratiile acestor militari cu privire la locul din care s-a tras sint contradictorii.

            La proces Zaharia Adrian a afirmat ca s-ar fi tras dinspre Casa Armatei. Daca tinem seama de amplasarea dispozitivelor de militari si de pozitia grupurilor de demonstranti, apare foarte probabila ipoteza ca s-a tras dintr-un alt cordon de militari, cu intentia de a nimeri demonstrantii, dar din greseala, au fost raniti cei doi ostasi.

            Pe linga cei enumerati, Procuratura mai are in evidenta doi militari (Dorneanu de la M.I. si Cretu Dionisie de la U.M. 1115) raniti prin lovire in aceasta perioada (2).

            Militari morti inainte de inceperea luptelor cu teroristii nu exista in evidenta Procuraturii.

 

("Timisoara" 26 noiembrie 1991)

 

Note: 1. Datorita ostilitatii populatiei fata de militieni, in acea perioada multi dintre acestia umblau imbracati in haine civile.

      2. Articolul a fost scris pe baza datelor pe care procuratura le-a oferit asociatiei "17 Decembrie" in noiembrie 1991. In august 1994 Procuratura a informat asociatia noastra ca numarul militarilor raniti in acea perioada este de 12 (inclusiv raniti prin lovire).

 

2. Domnule Stanculescu, esti un mincinos!

 

            In "Romania Libera" din 18 aprilie 1991, generalul Victor Stanculescu spune ca armata nu a tras in popor (in timpul revolutiei - n.n.). Amintim domnului Stanculescu ca unul din putinele cazuri referitoare la Revolutie, rezolvate de justitia romana, se refera la Vasile Joitoiu, ofiter M.Ap.N., condamnat la 18 ani inchisoare pentru ca, in 17.12.1989, i-a impuscat pe sotii Vasile si Lepa Barbat (1). Lepa Barbat a murit, fiind arsa la crematoriu, iar Vasile Barbat e deputat in parlament.

            Considerind ca minciuna este incompatibila cu rangul de ministru, Comisia pentru adevar si dreptate din cadrul asociatiei "17 Decembrie" roaga parlamentarii de Timis, indiferent de orientarea politica, sa ceara destituirea ministrului apararii nationale.

 

("Renasterea Banateana" 23 aprilie 1991, rubrica "Pe receptie")

 

Note: 1. Vremelnica rezolvare a cazului Joitoiu este legata de faptul ca Vasile Barbat era deputat, adica o persoana periculoasa pentru guvernanti. Dupa ce dl. Barbat si-a pierdut calitatea de deputat, Joitoiu a introdus recurs, si i s-a aprobat judecarea recursului in stare de libertate, fiind pina la urma achitat. Dl. Vasile Barbat nici nu a fost anuntat oficial despre recursul introdus de Joitoiu.

      2. Acuzatia de minciuna adusa lui Victor Stanculescu, a fost preluata si de "Romania Libera" din 21 mai 1991.

      3. Nici un parlamentar de Timis nu a reactionat la acest articol. Dl. Victor Stanculescu, in schimb, a recunoscut apoi, la proces, ca armata a tras, dar "numai in legitima aparare".

 

3. Plingere penala impotriva generalului Victor Stanculescu

 

Asociatia "17 Decembrie" a ranitilor si

familiilor indoliate din revolutie

Nr. 164/12.03.1992

 

         Catre Procuratura Generala, sectia Militara

 

            Subscrisa, Asociatia "17 Decembrie", prin reprezentanti, formulam urmatoarea plingere penala impotriva cetateanului Victor Stanculescu :

            La judecarea procesului celor care au reprimat revolutia din decembrie 1989 din Timisoara (dosar 4/P/1990), martorul Victor Stanculescu a savirsit infractiunea de marturie mincinoasa. Susnumitul a declarat sub prestare de juramint ca deschiderea focului impotriva manifestantilor s-a facut numai in legitima aparare. Din declaratiile martorilor la procesul amintit (dosar 4/P/1990) rezulta un mare numar de cazuri concrete in care deschiderea focului s-a facut in imprejurari in care nu poate fi vorba de legitima aparare, in unele cazuri chiar fara somatie. Cerem sa se ia masurile legale impotriva infractorului.

            Anexam la aceasta sesizare :

            1. copie a declaratiilor domnului general Cornel Badoiu, conform carora nu exista nici un caz de persoana impuscata in Timisoara in timpul revolutiei pe motiv ca ar fi savirsit acte de vandalism.

            2. lista (incompleta) de martori care pot relata imprejurari in care s-a deschis focul asupra populatiei fara sa se poata invoca legitima aparare.

(a fost anexata o lista de 54 de martori)

 

        PRESEDINTE               COMISIA PENTRU ADEVAR SI DREPTATE

       Mihai Dragoi                        Marius Mioc

 

 

Note: 1. Aceasta plingere a fost depusa la Procuratura Generala in 16.03.1992. In martie 1993 asociatia "17 Decembrie" a trimis o scrisoare recomandata Procuraturii cerind sa i se comunice rezultatul examinarii acestei plingeri. Pina acum, Procuratura nu a dat nici un raspuns. La procesul lui Stanculescu Parchetul a omis dintre capetele de acuzare marturia mincinoasa, rechizitoriul pomenind doar omorul deosebit de grav.

 

4. Minte generalul Badoiu sau minte generalul Mancu?

 

            Am citit in ziarul "Timisoara" din 4.01.1992 protestul domnului general Florin Mancu (1) adresat domnului Razvan Teodorescu. Consideram necesare urmatoarele observatii:

            1. Daca in 20.12.1989 U.M.T.-ul (2) a intrat in greva, meritul este al muncitorilor si nu al directiunii. Tot asa, pentru "greva" armatei meritul apartine esaloanelor inferioare, nicidecum conducerii. In fata ordinului de a se trage in popor reactia fireasca a majoritatii militarilor a fost de indisciplina pasiva - pentru aceasta nefiind necesar nici un complot prealabil. Pe parcurs, unii ofiteri trecusera la indisciplina activa - cazul cel mai cunoscut fiind Viorel Oancea (...)

            Trebuie sa spunem ca indisciplina, alaturi de coruptie si de sistemul de musamalizare a neregulilor, era caracteristica armatei in epoca Ceausescu. De aceea punem la indoiala faptul ca, daca in 20.12.1989 s-ar fi ordonat sa se traga in cei 150000 de demonstranti, acest ordin s-ar fi executat. Mai ales ca "militia, securitatea si USLA au disparut discret din zona (piata Operei) catre ora 11" (am citat spusele domnului colonel Paul Vasile din "Renasterea Banateana" din 27.11.1991).

            20 decembrie nu reprezinta pactizarea armatei cu revolutionarii, ci scaparea ei de sub controlul generalilor ceausisti. Afirmam aceasta si datorita cunoasterii actiunilor contrarevolutionare din perioada 20-22 decembrie '89. Anume:

            - In 21.12.1989 la Poligrafie a fost trimis un pluton pentru a impiedica tiparirea unui manifest revolutionar. Martori: toti muncitorii tipografi aflati in tura in seara respectiva.

            - In 22 decembrie inca se mai dadea ordin sa se traga in populatie, dupa cum scrie maiorul Nicolae Durac in cartea sa "Nelinistea generalilor". Ca nimeni nu mai executa ordinele, asta e alta problema.

            - La proces s-a mentionat deja existenta unui grup de revolutionari care au fost retinuti pina inclusiv in 22 decembrie, fiind anchetati si in noaptea de 21/22.

            2. In protestul sau dl Mancu afirma ca armata a dorit stavilirea incendierilor si spargerilor de magazine.

            Dl. general Badoiu, presedintele completului de judecata a procesului Timisoara, a declarat revistei "Tinerama" din 20-26 decembrie 1991: "Riposta nu s-a adresat spargatorilor, reprimarea i-a vizat pe cei care strigau «Jos Ceausescu!» (...) Nu avem nici o victima care sa ajunga in aceasta stare ca urmare a faptului ca a fost surprinsa furind, spargind sau distrugind".

            Ne intrebam: Minte generalul Badoiu sau minte generalul Mancu?

            In interviul amintit dl general Badoiu mai spune: "Nu rezulta din dosar ca unitatile militare au fost atacate. Cu o singura exceptie, si aceea cu semn de intrebare. Este vorba de Divizia 18 Mecanizata din Piata Libertatii. Datele sint contradictorii. Cei care au fost in strada spun ca nu au atacat unitatea militara. Cei care au fost in unitate sustin contrariul".

            Mii de oameni au fost martori cum s-a tras - inclusiv fara somatie - in imprejurari in care nu se poate vorbi nici de legitima aparare, nici de stavilirea actelor de vandalism. Sintem uimiti de nerusinarea cu care se contesta acest lucru.

            3. Dl. Mancu acuza serialul TV "Revolutia romana in direct" ca n-a pomenit nimic despre impuscarea ostasilor Nicoara si Zaharia. Este pur si simplu o minciuna. Inregistrarea video a emisiunii sta marturie. Despre acest caz s-a scris in "Timisoara" din 26.11.1991 si in "Expres Magazin" nr 51/1991.

            Dupa cum a spus la proces Zaharia Adrian, focul s-a deschis dinspre Casa Armatei, ceea ce inseamna ca acesti doi ostasi au fost impuscati de armata (probabil din greseala, incercindu-se sa se traga in demonstranti).

            4. Sintem convinsi ca in armata exista destule forte sanatoase care doresc eliminarea "uscaturilor" din cadrul ei. Sa ne amintim de sutele de ofiteri si subofiteri timisoreni care, in mitingurile organizate in prima parte a anului 1990, cereau tragerea la raspundere a celor minjiti cu singe romanesc in decembrie 1989. Ne adresam cadrelor militare care se stiu nevinovate cerindu-le sa nu se lase intimidate de cei aflati vremelnic in fruntea armatei, ci sa actioneze pentru demascarea criminalilor.

 

("Timisoara" din 9 ianuarie 1992)

 

Note: 1.La acea vreme comandant al garnizoanei Timisoara. Ulterior, avansat comandant al corpului 5 armata.

      2.Uzinele Mecanice Timisoara

 

5. Schimbul de scrisori cu Niculae Spiroiu

 

17 Decembrie 1992: conferinta de presa a asociatiei "17 Decembrie":

 

            Dl. Marius Mioc a citat afirmatiile domnului Niculae Spiroiu, ministrul apararii nationale, aparute in ziarul "Natiunea" (1) conform carora: "este o mare minciuna ca armata a participat la represiune". Reprezentantul Asociatiei "17 Decembrie" a catalogat, dimpotriva, afirmatia domnului Spiroiu drept mincinoasa. Ca urmare, in numele revolutionarilor, s-a cerut trecerea in rezerva a generalului mincinos, pentru atitudine dusmanoasa la adresa revolutiei.

 

(Marius Ghilezan - "Adevar si dreptate" in "Romania Libera" din 19 decembrie 1992)

 

Scrisoarea domnului Niculae Spiroiu

 

Domnului Marius Mioc, vicepresedinte (2) al asociatiei "17 Decembrie" Timisoara

 

            Referitor la afirmatia dumneavoastra la conferinta "Adevar si dreptate pentru Timisoara", preluata si publicata de cotidianul "Romania Libera" din 19.12.1992, sub semnatura lui Marius Ghilezan, va comunic urmatoarele :

            Citatul pe care l-ati utilizat - preluat ca atare si de ziaristul cotidianului mentionat - este inexact. In interviul pe care l-am acordat doamnei Carolina Ilica si publicat in nr. 10 (87) din 7-13 martie 1992 al saptaminalului "Natiunea" afirmam :"Este o mare minciuna ca armata a iesit sa traga in popor, sa reprime revolutia. Armatei i s-a spus ca e vorba de o agresiune externa" si nu "(...) este o mare minciuna ca armata a participat la represiune", cum apare in articolul domnului Ghilezan, care va citeaza. Imi mentin afirmatia in forma si cu intelesul initial, respectiv ca armata nu a iesit cu scopul de a trage in popor, ci pentru a apara integritatea Romaniei, fiind deliberat dezinformata de structurile ceausiste de conducere de atunci. De altfel, in acelasi interviu, nuantez situatia, referindu-ma la provocarile - si nu atacurile - care au vizat fortele de ordine, desi, cel putin la inceput, atari manifestari confirmau - chiar daca doar partial - teza oficiala.

            Consider ca sensul afirmatiilor mele este clar si sesizabil de oricine se opreste asupra lor cu obiectivitate. Minciuna pe care o invoc nu se refera la faptul ca armata ar fi deschis sau nu focul - desi a facut-o, dar doar in urma provocarilor careia i-a fost victima - ci la scopul pentru care ea a actionat. Nu trebuie uitat faptul - si este curios ca tocmai dumneavoastra, care ati participat activ la evenimente, o faceti - ca in momentul in care a devenit clar ca nu este vorba de o agresiune externa, armata s-a desolidarizat de actiunile stradale ale fortelor fidele regimului totalitar, fraternizind cu demonstrantii si retragindu-se in cazarmi.

            In orice caz, mi se pare cel putin ciudata - avind in vedere indignarea dumneavoastra si vehementa acuzelor ce mi se aduc - intirzierea cu care va faceti publica pozitia fata de afirmatiile mele. Respectul ce-l port eroilor cazuti la Timisoara pentru libertate si democratie, reprezentati si de asociatia a carei vicepresedinte sinteti, ma impiedica sa cred ca este vorba de o noua manevra a fortelor interesate in culpabilizarea armatei si in dezintegrarea structurilor decizionale ale acesteia. Sint inclinat sa cred ca este vorba de o lacuna informationala - a dumneavoastra sau a redactorului "Romaniei Libere" - situatie in care, sint convins, cuvenitele rectificari vor fi publicate de acelasi cotidian care a preluat - corect sau eronat - reactia dumneavoastra la o declaratie care nu-mi apartine.

            Pentru o informare corecta anexez articolul incriminat.

 

Raspunsul

 

Domnului general-locotenent Niculae Spiroiu, ministru al apararii nationale

 

            Am primit scrisoarea dv. cu nr. M 7657 din 24.12.1992.

            Imi ingadui sa nu fiu de acord cu unele din afirmatiile dv. Astfel dv. scrieti: "armata nu a iesit cu scopul de a trage in popor, ci pentru a apara integritatea Romaniei". Trebuie sa stiti ca la Procuratura Militara exista, pentru aproape fiecare ranit sau mort in revolutie, marturii despre imprejurarile concrete in care s-a tras. Pe baza acestor marturii s-a judecat si procesul "Timisoara". Judecatorul acestui proces, dl. gen.-mr. Cornel Badoiu, declara revistei "Tinerama" din 20-26 decembrie 1991: "Riposta nu s-a adresat spargatorilor, reprimarea i-a vizat pe cei care strigau « Jos Ceausescu » (...) Nu avem nici o victima care sa ajunga in aceasta stare ca urmare a faptului ca a fost surprinsa furind spargind sau distrugind".

            Considerind ca dl. gen.-mr. Badoiu este de buna credinta, rezulta ca scopul actiunii fortelor de ordine (inclusiv armata) era imprastierea celor ce strigau "Jos Ceausescu!".

            In legatura cu "provocarile" la care au fost supusi militarii, va intreb: ce provocare a fost cind s-a tras asupra unor grupuri de demonstranti aflati la 30-40 de metri de cei care trageau ?

            In cazul primejdiei de agresiune externa, unitatile militare trebuiau trimise la granita, nicidecum in mijlocul orasului.

            In scrisoarea dv. mai scrieti: "In momentul in care a devenit clar ca nu este vorba de o agresiune externa, armata s-a desolidarizat de actiunile stradale ale fortelor fidele regimului totalitar". Probabil ca va referiti la ziua de 20 decembrie 1989, desi, personal, consider ca inexistenta agresiunii externe era clara inca din 16 decembrie.

            Totusi, in 21 decembrie 1989 la poligrafie a fost trimis un pluton de interventie ca sa impiedice tiparirea unui manifest anticeausist. Dupa datele pe care le avem banuim ca e vorba de parasutisti din Caracal. Martori la acest episod sint toti muncitorii tipografi aflati in tura in seara de 21.12.1989. Intrebare: tiparirea unui manifest anticeausist reprezenta o amenintare pentru integritatea Romaniei ?

            In legatura cu intirzierea cu care am reactionat la interviul dv., va informez ca in 16.03.1992 am trecut pe la postul TV SOTI Bucuresti si mi-am exprimat dezacordul fata de interviul pe care l-ati dat gazetei "Natiunea". Am fost inregistrat pe o videocaseta, si nu e vina mea ca acea videocaseta nu s-a dat pe post.

            Profit de prilej pentru a va impartasi indignarea pe care noi, membrii asociatiei "17 Decembrie", o avem fata de "vinatoarea de vrajitoare" care a fost declansata in cadrul armatei impotriva ofiterilor care au cerut tragerea la raspundere a vinovatilor de reprimarea revolutiei. Trecerile in rezerva ale maiorului Nicolae Durac sau capitanului Constantin Grecu sint exemple de acest fel.

            La conferinta de presa la care v-ati referit am cerut eliminarea din cadrul armatei a 2 categorii de cadre militare:

            a. Persoane implicate in reprimarea revolutiei

            b. Elemente cu o atitudine dusmanoasa fata de necesitatea tragerii la raspundere a persoanelor de la punctul a.

            Nadajduiesc, domnule ministru, ca veti lua masuri pentru transpunerea in practica a acestor cereri ale asociatiei "17 Decembrie".

            Anexez la aceasta scrisoare :

            1. Interviul acordat de dl. gen.-mr. Badoiu revistei "Tinerama", din care rezulta ca uzul de arma i-a vizat pe cei care strigau "Jos Ceausescu!".

            2. Relatari aparute in publicatia "Victoria" nr.6-7/1990 despre continuarea actiunilor contrarevolutionare chiar si dupa 20 decembrie 1989.

            3. Manifestul "A cazut tirania" aparut in 22 decembrie 1989 care include cererea tragerii la raspundere a celor care au dat ordin sa se traga in popor. Cerintele cuprinse in acest manifest, reprezentind idealurile revolutiei, nu sint negociabile.

 

("Expres" 26 ianuarie 1993)

 

Note : 1. "Natiunea" nr. 10/7 martie 1992.

       2. Titlul de vicepresedinte al asociatiei "17 Decembrie" mi-a fost atribuit in mod gresit de ziaristul Marius Ghilezan.

 

6. Intrebari pentru dl colonel Vasile Paul

 

            Ca urmare a aparitiei, in "Renasterea Banateana" din 9 iulie 1991 a interviului cu dl colonel Vasile Paul, ne permitem sa adresam acestuia urmatoarele intrebari:

            1. In ziua de 21.12.1989 la Poligrafie s-a incercat tiparirea unui manifest al F.D.R. Aceasta actiune a fost zadarnicita de un pluton de militari sositi de urgenta in acest scop. Episodul a fost relatat de ziarul "Victoria" nr. 6 si 7/1990.

            Despre modul dur de comportare al acelui pluton de interventie pot depune marturie toti cei aflati atunci in Poligrafie. Amintim dintre martori pe domnii: Sergiu Stirbu, Miron Mandravel, Ioan Ivan, Vasile Banu, Petru Hubert, Stefan Kerestes, Corneliu Popovici, Stefan Vartiade.

            Inainte de venirea acelui pluton de interventie, Poligrafia era pazita de militari din trupele de graniceri, comandati de 2 maiori (Nicoleanu si Nichita) care se schimbau periodic. Conform marturiei domnului Sergiu Stirbu, fostul director al Poligrafiei, comandantul plutonului de interventie l-a amenintat cu impuscarea pe comandantul granicerilor, pentru ca acesta permisese unor demonstranti sa sara gardul.

            Intrebare: daca in 20 decembrie armata a trecut in totalitate de partea revolutiei, cum se explica comportarea plutonului de interventie de la poligrafie, in ziua de 21?

            2. Afirmati: "clasificarea calibrelor armelor cu care au fost ucisi cei de la Timisoara, locul in care au fost loviti (...) noua ne spun multe".

            Ne-am interesat la Procuratura Militara, unde ni s-a spus ca nu se cunosc cazuri de folosire de munitie atipica in perioada revolutiei. Stiti dv. lucruri pe care nu le stie Procuratura Militara?

            Cit despre locul in care au fost impuscati eroii Timisoarei, tinem sa precizam ca nu cunoastem nici un caz de persoana impuscata pe teritoriul unei unitati militare.

            3. Comisia pentru Adevar si Dreptate a publicat statistica strainilor cazati la hotelurile din Timisoara la sfirsitul anului 1989 ("Renasterea Banateana" 21.06.1991). Reiese din aceasta statistica ca in decembrie 1989 au fost mai putini turisti straini decit in luna noiembrie a aceluiasi an. Falsitatea teoriei agenturilor straine este dezvaluita si de fostul procuror general Gheorghe Diaconescu, in "Adevarul" din 10.07.1991.

            Intrebare: daca, asa cum insinuati, in timpul revolutiei era plin de turisti straini, de ce intre mortii, ranitii si arestatii revolutiei acestia nu apar?

            4. In noiembrie 1989, la Chisinau, tinerii neinarmati nu s-au sfiit sa infrunte tancurile. Acelasi lucru l-au facut timisorenii o luna mai tirziu. De ce numiti pe acei care n-au sovait sa-si riste viata pentru Tara, "demonstranti" intre ghilimele?

            5. In 1989, ca si in 1848, setea de libertate a pus in miscare popoarele Europei. Daca acum Slovenia, Croatia, Moldova Sovietica, Tarile Baltice, Armenia, Gruzia lupta pentru independenta, aceasta se datoreste vointei popoarelor respective. Considerati poporul roman un popor lipsit de vointa, care nu-si cunoaste interesele si se lasa manipulat de oricine?

            6. Avem toata stima fata de militarii care si-au pierdut viata in lupta cu teroristii de dupa 22 decembrie. Stim ca acesti teroristi, dupa ce erau prinsi, erau dusi la garnizoana (1), de unde au fost eliberati. Cind ne veti spune cine au fost teroristii si de ce au fost eliberati?

            7. Vorbiti despre incercari de culpabilizare a armatei. Uitati ca tocmai militarii au fost primii care au cerut primii tragerea la raspundere a criminalilor, prin infiintarea C.A.D.A. (organizatie sustinuta de guvern inaintea alegerilor) (2). Numarul celor care au dat dovada de exces de zel in reprimarea revolutiei este de maxim 100 (o suta), ceea ce, pentru un oras de 350000 de locuitori, reprezinta o cantitate neglijabila. Nu e insa de neglijat cind acei oameni sint in functii de conducere, scriu istoria revolutiei si dau lectii de patriotism.

 

("Timisoara" din 23 iulie 1991)

 

Note: 1.Situatie valabila pentru orasul Timisoara.

      2.Alegerile din 20 mai 1990

      3.Dl colonel Vasile Paul n-a binevoit sa dea un raspuns acestor intrebari.

      4.In anul 1994 dl colonel Vasile Paul a fost avansat ca prim loctiitor al comandantului corpului 5 armata.

 

7. Un nou schimb de scrisori cu M.Ap.N.

 

Asociatia "17 Decembrie" a ranitilor si familiilor indoliate din revolutie

Timisoara, Calea Sagului 7, tel. 056/152894

Nr. 36/23.04.1994

 

            Domnului Gheorghe Tinca,

            ministru al apararii nationale

 

            Asociatia "17 Decembrie" a luat cunostiinta, cu indignare, de avansarea colonelului Vasile Paul in functia de prim loctiitor al comandantului corpului 5 armata.

            In decembrie 1989 colonelul Vasile Paul a comandat la Timisoara actiunea militara din Calea Girocului, in urma careia multi membri ai asociatiei noastre au fost impuscati.

            Va rugam, domnule ministru, sa reconsiderati ordinul de inaintare in functie a colonelului Vasile Paul si sa luati masura trecerii acestuia in rezerva.

 

            Va multumim,

 

            PRESEDINTE,                COMISIA PENTRU ADEVAR SI DREPTATE

            Mihai Dragoi                         Marius Mioc, Ioan Binciu, Traian Orban

 

Raspunsul:

 

        R O M A N I A

MINISTERUL APARARII NATIONALE

      Directia Personal

  Nr. C 2313 din 26.05.1994

 

                 Domnului Mihai Dragoi

     PRESEDINTELE ASOCIATIEI "17 DECEMBRIE" A RANITILOR

     SI FAMILIILOR INDOLIATE DIN REVOLUTIE - TIMISOARA

 

            Scrisoarea dumneavoastra nr. 36 din 23.04.1994, referitoare la persoana colonelului Vasile Paul, a fost analizata de organele de resort ale armatei si prezentata ministrului apararii nationale, rezultind urmatoarele:

            1. In ziua de 18.12.1989, ofiterul a primit misiunea ca, impreuna cu un detasament de militari, sa depresureze citeva tancuri in care se afla munitie de razboi, deoarece o eventuala incendiere a acestora ar fi putut declansa explozii cu efecte catastrofale pentru populatia si cladirile existente in zona.

            2. Intrucit apropierea de locul de stationare a tancurilor nu a fost posibila, detasamentul nu a executat misiunea ordonata, retragindu-se. Din probele detinute pina in prezent de catre Parchetul Militar Timisoara, nu reiese ca in zona unde a actionat detasamentul de militari mentionat mai sus s-au inregistrat morti sau raniti, motiv pentru care impotriva ofiterului nu s-a inceput urmarirea penala, neexistind probe de inculpare.

            3. Promovarea in functie a colonelului Vasile Paul a avut drept suport nivelul superior de pregatire, competenta si profesionalismul, precum si rezultatele foarte bune obtinute in exercitarea atributiilor functionale.

            4. Destituirea din functie sau trecerea in rezerva a cadrelor militare nu se pot decide decit in situatii cu totul deosebite si numai atunci cind se constata cu certitudine ca acestea au incalcat grav prevederile regulamentelor militare sau ale altor dispozitii legale.

            Avem speranta ca raspunsul Ministerului Apararii Nationale va fi receptat corect si in deplin consens cu realitatea.

      Cu consideratie,

 

SEFUL DIRECTIEI PERSONAL A

MINISTERULUI APARARII NATIONALE

General-maior

                                    VALERIU VASILESCU

 

Note: 1. Tancurile din Calea Girocului au fost depresurate in seara de 17.12.1989, in zona fiind inregistrati 12 morti si 31 de raniti.

      2. In cartea lui Pavel Corut "Sa te nasti sub steaua noastra!" (Editura Gemenii, Bucuresti 1993, pag. 103), generalul Guse se lauda: "Reusisem sa deblochez tancurile din Calea Girocului folosind efective conduse de un maior foarte destoinic - Paul Vasile".

      Paul Vasile insusi recunostea implicarea sa in recuperarea tancurilor din Calea Girocului, in interviul acordat "Renasterii Banatene" din 9 iulie 1991.

      Afirmatia din scrisoarea M.Ap.N.: "intrucit apropierea de locul de stationare a tancurilor nu a fost posibila, detasamentul nu si-a executat misiunea ordonata, retragindu-se", este pur si simplu mincinoasa.

 

8. Maior Mircea Dogariu: "Vae victis"

 

            Domnule redactor sef,

            Cu stupoare am aflat, citind nr. 16 (227) al saptaminalului dv., ca trei ofiteri ai Armatei Romane au fost incatusati ca niste borfasi la Timisoara, pentru vina de a fi aparat in zilele agresiunii radioelectronice (1) si terestre acea parte din tara, prima candidata la iugoslavizare! Nu stirea in sine m-a socat! Era previzibila in contextul palpabilei si generalizatei ofensive impotriva armatei desfasurata astazi, cind cei considerati ieri impotriva poporului au ajuns azi democrati, deputati si, mai ales ... patroni! M-a uluit lipsa de atitudine a militarilor garnizoanei Timisoara, care a facut faptul in sine posibil. Cel putin la Bucuresti, in privinta celor trei (acelasi numar ocult) asa-zisi implicati in drama de la Otopeni se mai pastreaza inca un rest de decenta! Sa fi murit la Timisoara, in clipa intoarcerii trupurilor lor in brazda, spiritul generalilor martiri Dumitru Puiu si Stefan Gusa? Straniu, deoarece militarii Timisoarei stiu mai bine decit oricine ce s-a intimplat in decembrie 1989! Au vazut cu ochii lor pe cei care devastau magazinele si au simtit pe pielea lor calitatea pregatirii "revolutionarilor" experti in arte martiale, in oprirea tancurilor cu o coada de matura si decapitarea soldatilor intr-o fractiune de secunda! Au vazut cu ochii lor OZN-urile de tip Super-Puma si Super-Dauphine (ultimile inexistente in dotarea aviatiei romane), aceleasi care au actionat si la Otopeni, Alexeni, Boteni si aiurea! Ei stiu, totodata, mai bine decit oricine ca pe Calea Girocului nu exista decit pomi si unitati militare (2) (noi am aflat acest lucru din presa), deci "revolutionarii" care ar fi trebuit sa asalteze sediul "judetenei de partid" nu aveau ce cauta acolo decit daca erau in misiune ordonata! Au uitat ca s-a tras asupra lor, ca au fost agresati la domiciliu, ca le-au fost agresate familiile? Se complac in lasa satisfactie ca a batut ceasul altora si nu le-a venit lor rindul sa joace in tragedia romaneasca rolul de "acari Paun"? Nu mai cunosc sensul notiunilor de "bresa" si "cap de pod"? Au uitat ca mai exista si un "miine"?

            Ce fac militarii Timisoarei, domnule redactor sef? Dorm? Le "fie somnul lin / si codrul aproape", ca tot e frate cu romanul! "Sa nu dea Dumnezeu cel Sfint" sa se trezeasca abia cind vor ajunge la solutia "codru", pentru ca va fi prea tirziu! Padurile noastre au luat demult drumul Ungariei si Austriei, sub forma de cherestea! Si inca ne dor cuvintele lui Brenus: "Vae victis!".

                        Cu durere,

                           Maior Mircea Dogariu

 

("Armata Romaniei" nr. 17 (228) din 27 aprilie 1994)

 

Note: 1. Ideea diversiunii radioelectronice a fost intens vehiculata. Observam insa ca sustinatorii acesteia nu au izbutit inca sa stabileasca cind a avut loc aceasta diversiune. Conform articolului lui Mircea Dogariu, diversiunea radioelectronica exista deja in 17 decembrie (cind s-au intimplat evenimentele din Calea Lipovei). Conform raportului S.R.I. despre revolutie, aceasta diversiune a inceput abia in 22 decembrie.

      2. In Calea Girocului, in locul unde au fost impuscati revolutionarii, este cartier de locuinte.

 

9. La cererea asociatiei "17 Decembrie": O interpelare a domnului deputat George Stanescu

 

            In luna mai 1994 asociatia "17 Decembrie" a cerut domnului deputat Petru Dugulescu sa faca o interpelare in parlament in care:

            - sa protesteze impotriva judecarii in stare de libertate a celor 3 ofiteri invinuiti in legatura cu dosarul Calea Lipovei - decembrie 1989 (gen. Rotariu, lt-col. Paun, cap. Gheorghe).

            - sa ceara ministrului apararii nationale trecerea in rezerva a maiorului Mircea Dogariu, care, in saptaminalul "Armata Romaniei" din 27 aprilie 1994 ia apararea celor 3 ofiteri amintiti si ii ponegreste pe revolutionarii timisoreni, scriind ca acestia au decapitat ostasi ai armatei romane.

            - sa ceara trecerea in rezerva a colonelului Gheorghe Vaduva, redactorul sef al saptaminalului "Armata Romaniei".

            Domnul deputat Dugulescu a inaintat cererea asociatiei "17 Decembrie" domnului deputat George Stanescu care se inscrisese deja pe listele pentru interpelari. In sedinta Camerei Deputatilor din 23 mai 1994, acesta a avut interventia pe care o anexam.

            Multumim domnului G. Stanescu pentru interpelarea facuta. Avem insa citeva observatii critice cu privire la modul in care a fost conceputa aceasta:

            - credem ca este o greseala incriminarea in bloc a unor institutii ale statului. Noi stim ca au existat militari care s-au impotrivit ordinelor criminale din decembrie 1989, la inceput in mod pasiv, iar dupa ce miscarea revolutionara a luat amploare, in mod activ. Numarul celor care au dat dovada de exces de zel in reprimarea revolutiei este destul de mic. Tocmai de aceea vor fi lesne de inlaturat de indata ce va exista vointa politica necesara pentru aceasta.

            - consideram nepotrivit modul patimas in care a fost facuta interpelarea. Oricita revolta ne-ar stirni minciunile lui Mircea Dogariu despre militarii decapitati de revolutionarii timisoreni, nu credem ca este utila afirmatia ca acesta poate si-a ucis conationalii, atita vreme cit nu exista dovezi despre aceasta.

            - in locul formularii "va rog sa-mi raspundeti (domnule ministru Gheorghe Tinca - n.n.) ce veti intreprinde ca asemenea murdarii sa nu mai apara in gazetele armatei", ar fi fost mai apropiata de cerintele asociatiei "17 Decembrie" formularea: "va rog sa-i treceti in rezerva pe domnii maior Mircea Dogariu si colonel Gh. Vaduva". Observam ca despre colonelul Gh. Vaduva (redactorul sef al saptaminalului "Armata Romaniei") nu se pomeneste deloc in interpelarea domnului George Stanescu.

            - calificarea generalului Niculae Spiroiu drept "merituos" o credem lipsita de obiectivitate. Reamintim ca asociatia "17 Decembrie" a cerut trecerea in rezerva a generalului Spiroiu (vezi "Romania Libera" din 19 decembrie 1992) intr-o vreme cind principalul politician care s-a remarcat in campania anti-Spiroiu, Corneliu Vadim Tudor, il numea pe acesta "cel mai bun ministru pe care l-a avut armata romana" (lucru amintit cu citeva luni in urma de emisiunea militara a TVR). Opinia asociatiei "17 Decembrie" in legatura cu generalul Spiroiu a ramas neschimbata. Asa cum este firesc, sintem nemultumiti de orice om politic care exprima idei contrare celor exprimate de asociatia noastra.

            Cu toate aceste obiectii, remarcam bunavointa aratata de domnul Stanescu. Alti politicieni la care asociatia "17 Decembrie" a apelat (Mihai Ruva, Dan Iosif, Vasile Popovici, Tanase Tavala) nu au aratat o asemenea bunavointa.

 

("Expres" 14 iunie 1994)

 

10. Din sedinta Camerei Deputatilor din 23 mai 1994

 

            Domnul George Stanescu: Intrebarile pe care vreau sa le adresez in aceasta seara sint adresate, de fapt, domnului ministru al apararii nationale Gheorghe Tinca.

            Domnule ministru, oricit ati cauta, nu veti gasi un singur timisorean care sa nu stie ca in zilele de: 17, 18 si 19 decembrie 1989, tot ce a fost de partea regimului comunist: armata, graniceri, militieni, securisti, activisti P.C.R. si chiar pompieri, au fost de partea cealalata a baricadei, impotriva celor multi, a acelor care, din saracia lor, au contribuit, paradoxal, cu virf si indesat, la intretinerea fortelor de represiune constituite din categoriile enumerate mai inainte. Acesti securisti, graniceri, activisti de P.C.R., ofiteri si subofiteri ai armatei au ridicat pumnul si bita, si, din pacate, si arma, impotriva parintilor, fratilor, surorilor, fiilor si nepotilor lor, impotriva acelora care, in mod categoric, suportau mai greu rigorile unui regim oprimator.

            Daca se face mereu apel la reconciliere nationala, cum vedeti dumneavoastra, domnule ministru, realizarea acesteia, a reconcilierii nationale, odata ce tratati usor crimele comise de unele elemente care au compromis grav armata pe care in prezent o conduceti? Va da dreptul functia in care ati fost investit sa acordati circumstante atenuante celor care au ordonat, fara sa clipeasca, deschiderea focului impotriva celor de acelasi neam, de acelasi singe cu ei?

            Cei trei ofiteri de la marea unitate din Calea Lipovei din Timisoara nu numai ca au vina ca au ordonat deschiderea focului cu armamentul din dotare, dar au si purces apoi la vinatoarea revolutionarilor, in casele unde acestia au cautat sa se refugieze din calea ucigasilor.

            Pot fi judecati acesti criminali dovediti, care sint vinovati, altfel decit imbracati in zeghe, in haina dezonoarei? Este drept sa fiti de partea acestor criminali, pe care-i considerati intr-un fel victime, odata ce au primit "ordin" sa deschida focul impotriva semenilor lor?

            Credeti, domnule ministru, ca luind apararea acestor criminali, veti salva onoarea armatei, care in felul acesta nu va putea redeveni curind ceea ce a fost in trecut? Cum calificati aprecierile din articolul aparut in gazeta "Armata Romaniei" la data de 27 aprilie 1994, semnat de un oarecare maior Mircea Dogaru, care ii califica pe revolutionari experti in (citez): "decapitarea soldatilor intr-o singura secunda". Poate acest om sa dea un singur caz de soldat, subofiter sau ofiter omorit de revolutionari la Timisoara?

            Domnule ministru, un astfel de profesionist, dupa parerea mea, nu are ce cauta in rindurile unei armate romane curate.

            Va intreb: doriti sincer ca armata noastra nationala sa fie iubita, respectata si onorata de toti cetatenii patriei? Daca aveti aceasta dorinta, trebuie sa scoateti din rindurile armatei pe cei care constituie uscaturile ei: criminali, securisti, informatori, K.G.B.-isti, stalinisti. Daca doriti cu tot dinadinsul reforma armatei, incepeti cu cei care au capatat grade nemeritate in armata, mai ales dupa decembrie 1989. Printre ei se numara poate si Dogaru Mircea, pentru meritul de a-si fi ucis conationalii. Dupa ce veti fi citit materialele aparute in aceasta gazeta, precum si ceea ce debiteaza o doamna, tot maior, mare purtatoare de cuvint a dumneavoastra, va rog sa-mi raspundeti, ce veti intreprinde ca asemenea murdarii sa nu mai apara in gazetele armatei si daca, pentru linistea noastra, aveti de gind sa continuati intr-un ritm si mai alert opera pe care a inceput-o merituosul dumneavoastra predecesor, general locotenent inginer Spiroiu Nicolae. Va multumesc.

            Domnul Adrian Nastase: Stimati colegi, va reamintesc faptul ca intrebarea orala, conform articolului 151, trebuie sa fie expusa sumar, intr-un interval de timp de cel mult un minut.

 

11. Diversiunea radio-electronica - o opinie a Parchetului Militar

 

            "Trebuie sa relevam faptul ca in perioada de dupa 22 decembrie 1989 au existat actiuni de diversiune ce au produs efecte atit in actiunile maselor de civili cit si in rindurile fortelor armate. Se pare ca efectul cel mai puternic l-au avut acele "informatii" vehiculate de catre TVRL. In ceea ce priveste intoxicarea anumitor esaloane ale armatei a rezultat ca, in numeroase cazuri, aceasta a pornit dinspre structurile superioare catre unitatile operative inferioare. Consideram util sa mentionam aici ca, in cursul cercetarilor intreprinse asupra fenomenelor de "razboi radio-electronic" si "diversiune", parchetul militar a fost pus intr-o situatie limita.

            Pe de o parte, ceea ce s-a definit ca "diversiune telefonica" nu poate fi acum probata prin mijloace materiale (inclusiv mijloace tehnice). Pe de alta parte, chiar in situatia in care s-a incercat administrarea unor probe materiale referitoare la "razboiul radio-electronic" parchetului i-au fost puse la dispozitie doar concluziile unor specialisti militari. Cum o ancheta penala nu poate fi executata dupa principiul "crede si nu cerceta", in anumite cauze au fost solicitate mijloace de proba - situatii aero-spatiale si benzi magnetice (materiale care, dupa opinia noastra, ar fi trebuit pastrate chiar si numai ca material istoric si de analiza pentru Marele Stat Major, daca avem in vedere caracterul deosebit si singular al actiunilor de lupta din acea perioada).

            In mod oficial s-a raspuns ca respectivele materiale au fost distruse, la expirarea termenului de pastrare"

 

(Sinteza aspectelor rezultate din anchetele efectuate de Parchetul Militar in perioada 1990 - 1994, in cauze privind evenimentele din decembrie 1989, pag 304-305)

 

12. Ministerul Apararii Nationale obstructioneaza justitia

 

            Prin ordinul Circular 522 / 19 Nov 1997, iscalit de seful Marelui Stat Major, general Constantin Degeratu, salariatilor M.Ap.N. li se interzice sa se prezinte la Parchetul Militar pentru audieri legate de evenimentele din decembrie 1989, fara aprobarea ministrului.

            Avem de a face cu o incercare fara precedent de obstructionare a justitiei, pe motiv ca "armata, institutie fundamentala a statului, nu trebuie terfelita".

            Ne intrebam: ministrul sanatatii ce asteapta? Nu si-a dat oare seama ca medicii sint fundamentali pentru statul roman? Cit va mai tolera participarea fara aprobare a subordonatilor sai la, de pilda, anchetele despre presupuse fraude la examenul de rezidentiat, si astfel, la "terfelirea profesiei de medic"?

            Oficiosul M.Ap.N. "Observatorul Militar", unii politicieni cit si unele ziare, se intrec in a nascoci minciuni prin care sa justifice crimele din decembrie 1989. De pilda, Ion Cristoiu, in articolul "Putem judeca penal istoria?" ("National" 7 noiembrie 1997) scrie ca trecerea armatei de partea timisorenilor este meritul generalului Guse.

            Am mai spus-o si o repet: trecerea armatei de partea timisorenilor s-a facut nu datorita ci in ciuda generalilor ceausisti. Ca dupa revolutie a aparut o mare inghesuiala in arogarea de merite asupra acestui moment este alta problema.

            Generalul Guse insusi declara intr-un interviu (Pavel Corut - "Sa te nasti sub steaua noastra", Editura Gemenii, Bucuresti 1993) despre manifestantii din 20 decembrie 1989: "Ma convinsesem ca nici o forta din lume nu-i putea opri sa treaca in mod organizat spre centru" (pag. 109), iar capturarea liderilor revolutionari din sediul Operei in 21 decembrie o aprecia ca "imposibil de realizat" (pag. 111). La citiva ani dupa evenimente, dupa ce a putut chibzui in tihna asupra lor, Guse si-a pastrat impresia ca revolutionarii timisoreni din 20-21 decembrie 1989 erau o forta invincibila. Or, faptul de a fi renuntat sa se opuna unei forte pe care o considera invincibila nu se numeste eroism ci resemnare.

            Desigur, se poate specula faptul ca generalul Guse, slab de inger si tantalau cum il stim, nu a apreciat realist situatia din momentele respective (aici ajungem la o alta meteahna a regimului comunist: incapacitatea lui Ceausescu de a-si alege colaboratori capabili) - insa asta nu schimba cu nimic atitudinea generalului Guse.

            Senatorul Nicolae Alexandru, presedintele Comisiei de Aparare, Ordine Publica si Siguranta Nationala, spunea in parlament, in 10 noiembrie 1997: "S-au consumat tone de cerneala despre evenimentele petrecute in Calea Lipovei (Timisoara) (...) unde Armata a tras - dar nimeni nu a adus dovezi si nici macar nu s-a intrebat asupra celeilalte fatete a realitatii - si anume: Cine a tras in Armata?" (citat preluat din "Observatorul Militar" nr. 46 / 19-25 noiembrie 1997).

            Insinuarea senatorului Alexandru - cum ca pe Calea Lipovei s-ar fi tras in Armata - coincide cu dezinformarea din cartea generalului Tiberiu Urdareanu "1989 Martor si participant" (Editura Militara, Bucuresti 1996), in care se scrie: "Chiar in dosarul Calea Lipovei Timisoara 1989, unde inculpatii au fost invinuiti de moartea a 6 persoane si ranirea altor 21 - si in care militarii au fost cei agresati pentru ca nu au permis accesul demonstrantilor in cazarma lor fara aprobare - marea unitate comandata de generalul Constantin Rotariu a inregistrat 14 morti si 19 raniti". Lasind la o parte inexactitatea cifrelor avansate de generalul Urdareanu, remarc modul in care acesta, ca si senatorul Alexandru, dezinformeaza: In Calea Lipovei, revolutionarii au fost impuscati in 17 Decembrie. Toti ranitii si mortii unitatii militare din zona provin de dupa 22 decembrie, urmare a asa-zisei lupte cu teroristii.

            Ar fi cazul ca Armata sa inceteze sa se mai mindreasca cu mortii si ranitii de dupa 22 decembrie. In conditiile in care dintre inamici (asa-zisii teroristi) nu s-a inregistrat nici un mort, ranit sau prizonier, pierderile suferite de armata dovedesc o capacitate de lupta ingrijorator de scazuta. A neglija acest lucru, cum fac politicienii - demagogi specialisti in lozinci de tip "Armata - institutie fundamentala a statului", inseamna lipsa de patriotism.

            Pentru a concluziona, urmare a Ordinului 522, cerem destituirea ministrului apararii nationale Victor Babiuc si a sefului Marelui Stat Major, general Constantin Degeratu. Amintesc ca nu cu mult timp in urma am cerut si destituirea secretarului de stat Constantin Dudu Ionescu, pentru participare la dezvelirea monumentului inchinat criminalului Stefan Guse.

 

(text prezentat la conferinta de presa a Asociatiei "Memorialul Revolutiei" din 27 noiembrie 1997; ziarele care au relatat despre aceasta conferinta de presa au prezentat doar concluzia)

 

Nota: L-am contactat ulterior (29 decembrie 1997) pe deputatul PNTCD George Serban (cunoscut prin contributia sa la "Proclamatia de la Timisoara") cerindu-i sprijin pentru obtinerea destituirii lui Babiuc, Degeratu si Dudu Ionescu. Acesta a avut mai apoi o interventie in Parlament in care a cerut destituirea lui Degeratu. Despre colegul sau de partid Dudu Ionescu nu a spus insa nimic.