Justitia si Legea Lustratiei

Va transmitem alaturat comunicatul de presa al Asociatiei "Societatea pentru Justitie" (SoJust), prilejuit de comunicarea publica a rezultatelor  CNSAS in urma solicitarii verificarii tuturor magistratilor.

SoJust considera ca pentru o insanatosire a societatii romanesti se impune si nu e tardiva lustratia.

 Lustratia insa trebuie sa fie una reala, adica sa duca la dezvaluirea tuturor persoanelor care dupa 1990 au ocupat functii de conducere publice si inlaturarea din functii ale celor care in prezent ocupa asemenea functii si totala, care sa implice persoanele care au fost membri sau colaboratori ai securitatii ori au ocupat functii de conducere in structurile mentionate in acest studiu.

 Societatea pentru Justitie da publicitatii pe www.sojust.ro un studiu despre lustratie, cu privire speciala asupra lustratiei din sistemul juridic. Prin acest studiu, expertii SoJust demonstraza ca, potrivit cadrului juridic actual, lustratia este incompleta, dar si ca generalizarea ei legislativa se poate face extrem de usor.

 

Va transmitem alaturat studiul SoJust, intitulat Lustratia in sistemul judiciar romanesc, precum si comunicatul de presa ocazionat de lansarea lui.

Cu deosebita stima,

Adrian Neacsu
Presedinte Societatea pentru Justitie

www.sojust.ro


COMUNICAT DE PRESA 

De Ziua Justiției, asociația Societatea pentru Justiție solicită:
lustrație reală și totală în sistemul judiciar

BUCUREȘTI, 1 iulie 2007
         
SoJust consideră că pentru o însănătoșire a societății românești, se impune și nu e tardivă lustrația. Mai periculoasă este păstrarea mentalităților și a practicilor impuse de cei devotați sistemului comunist și care însă ocupă funcții în sistemul actual. Cu precădere cel juridic trebui curățat de astfel de persoane, tocmai datorită rolului de coloană vertebrală pe care justiția îl joacă într-o democrație autentică.

Lustrația însă trebuie să fie una reală, adică să ducă la dezvăluirea tuturor persoanelor care după 1990 au ocupat funcții de conducere publice și înlăturarea din funcții ale celor care în prezent ocupă asemenea funcții și totală, care să implice persoanele care au fost membri sau colaboratori ai securității ori au ocupat funcții de conducere în structurile menționate în acest studiu.

Societatea pentru Justiție dă publicității pe www.sojust.ro un studiu despre lustrație, cu privire specială asupra lustrației din sistemul juridic. Prin acest studiu, experții SoJust demonstrază că, potrivit cadrului juridic actual, lustrația este incompletă, dar și că generalizarea ei legislativă se poate face extrem de ușor.
Ei oferă următoarele soluții pentru realizarea momentului istoric care s-a vrut a fi Proclamația de la Timișoara:

În primul rând, clasa politică românească, partidele politice, fie că sunt reprezentate în Parlament sau nu, trebuie să facă gestul istoric, pentru a iniția și adopta cadrul normativ necesar pentru o lustrație completă și asta nu numai în raport cu magistrații, ci în raport cu toate profesiile juridice: avocați, notari, executori judecătorești etc. Datoria este nu numai una istorică, în memoria victimelor comunismului, dar și una orientată spre viitor, în sensul că generațiile viitoare să afle dimensiunile ororilor totalitarismului comunist pentru a se feri de asemenea toxice tentații.
În al doilea rând, Consiliul Suprem de Apărare al Țării trebuie să recunoască importanța pentru chiar siguranța națională a României, stat democratic a cărui stabilitate și ordine constituțională depind de funcționarea statului de drept, a eliminării tuturor suspiciunilor și riscurilor legate de continuitatea valorilor antidemocratice comuniste în cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, a Curții Constituționale și a Consiliului Superior al Magistraturii.
În al treilea rând, până la adoptarea cadrului normativ, este necesar ca organismele abilitate să apeleze la mecanismele legale pentru deconspirarea celor care au colaborat cu organele de securitate și care acum ocupă funcții de conducere în magistratură (spre exemplu, printr-o ordonanță de urgență abilitarea CNSAS de a da verdicte nu numai în ce privește poliția politică, ci și simpla colaborare cu organele de securitate) sau deconspirarea magistraților care au fost ori sunt agenți sub acoperire sau colaboratori ai serviciilor de informații române sau alogene după 1990 (spre exemplu, Consiliul Suprem de Apărare al Țării să declasifice toate aceste informații și să le facă publice).

SoJust apelează la conștiința tuturor românilor, la responsabilitatea lor pentru generațiilor viitoare de a face toate eforturile pentru încheierea acestui capitol tragic din existența poporului român.

Pentru detalii suplimentare, va rugam sa contactați:
Cristi Danileț, expert  SoJust (+40) 0742182581
fax 0337814221, e-mail: cdanilet@just.ro 

 

Asociația "Societatea pentru Justiție" ( SoJust) este o organizație neguvernamentală (ONG) care are drept membri reprezentanți ai tuturor profesiilor juridice ( judecători, procurori, avocați, grefieri ș.a.) și care își propune să facă din schimbarea stării actuale a sistemului juridic romanesc o prioritate și o responsabilitate a celor direct interesați. Juriștii români, alături de societatea civilă, sunt preocupați de o justiție mai bună, indiferent de profesia juridică pe care o practică. Numeroasele dezbateri publice pe tema reformei sistemului judiciar au scos la lumina crize majore și au tras numeroase semnale de alarmă. Aceste semnale trebuie să fie preluate de reprezentanții profesiilor juridice și transformate in inițiative de politici publice în domeniul juridic.

Scopul principal al organizației este de a contribui la realizarea unei reforme autentice și cuprinzătoare nu numai a magistraturii, ci și a altor profesii juridice și a sistemului de educație juridica, în vederea îmbunătățirii calității actului de justiție în general.  În vederea realizării acestui scop, Societatea pentru Justiție intenționeazăsă utilizeze expertiza juridică a membrilor săi pentru a încuraja realizarea actului de justiție în interesul public. De asemenea, asociația își propune să faciliteze dezbaterea publică și să promoveze o atitudine civică activă față de sistemul juridic din România.


 

LUSTRAȚIA
ÎN SISTEMUL JURIDIC ROMÂNESC

 

1. Definiție

            Text Box: Lustrația este un proces constând în Deși aceasta este definiția acceptată de majoritatea țărilor foste comuniste care au adoptat un cadru legal privind lustrația, SoJust privește acest proces ca fiind unul mult mai larg, în sensul extinderii lui asupra tuturor acelor persoane care au deținut funcții publice după anul 1990, pentru că doar astfel ar rămâne în memoria colectivă dimensiunile statului totalitar comunist, a cărui nefaste efecte au continuat și în lunga perioadă de tranziție. Lustratia nu inseamna epurare sau razbunarea invingatorilor pentru alegeri ideologice gresite ori accidente biografice, ci incercarea de regasire a demnitatii, increderii si autoritatii institutiilor fundamentale ale statului. Prin lustratie societatea poate sa-si gaseasca atat impacarea cu propriile ei erori, cat mai ales poate recupera si construi institutii  intarite si credibile, capabile  sa conduca Romania intr-o Europa a valorilor democratice.
În același sens larg al definirii "lustrației", un autor face referire și la cei care au declanșat mineriadele la începutul anilor 1990, acțiuni privite ca fiind comandate și conduse de vechi cadre de conducere comuniste .
O altă definiție a lustrației accentuează mai ales principiul responsabilității în exercitarea demnităților publice : "Lustrația administrativă este instrumentul juridic/politic pe care îl avem la dispoziție pentru punerea în practică și/sau salvgardarea principiului potrivit căruia democrația reprezentativă se construiește cu și trăiește prin demnitari responsabili și integri, care dausocoteală, în mod transparent, de acțiunile lor, înfăptuite în exercitarea cu bună credință a puterii publice, în folosul cetățenilor.

               Un moment istoric l-a constituit, fără îndoială, celebrul punct 8 al Proclamației de la Timișoara, care prevedea: "8. Ca o consecință a punctului anterior, propunem ca legea electorală să interzică pentru primele trei legislaturi consecutive dreptul la candidatură, pe orice listă, al foștilor activisti comunisti si al fostilor ofiteri de Securitate. Prezenta lor în viata politica a tarii este principala sursa a tensiunilor si suspiciunilor care framânta astazi societatea româneasca. Pâna la stabilizarea situatiei si reconcilierea nationala, absenta lor din viata publica este absolut necesara. Cerem, de asemenea, ca în legea electorala sa se treaca un paragra special care sa interzica fostilor activisti comunisti, candidatura la functia de presedinte al tarii. Presedintele României trebuie sa fie unul dintre simbolurile despartirii noastre de comunism. A fi fost membru de partid nu este o vina. Stim cu totii în ce masura era conditionata viata individului, de la realizarea profesionala pâna la primirea unei locuinte, de carnetul rosu si ce consecinte grave atragea predarea lui. Activistii au fost însa acei oameni care si-au abandonat profesiile pentru a sluji partidul comunist si a beneficia de privilegiile deosebite oferite de acesta. Un om care a facut o asemenea alegere nu prezinta garantiile morale pe care trebuie sa le ofere un Presedinte. Propunem reducerea prerogativelor acestei functii, dupa modelul multor tari civilizate ale lumii. Astfel, pentru demnitatea de Presedinte al României ar putea candida si personalitati marcante ale vietii culturale si stiintifice, fara o experienta politica deosebita. Tot în acest context, propunem ca prima legislatura sa fie de numai doi ani, timp necesar întaririi institutiilor democratice si clarificarii pozitiei ideologice a fiecaruia dintre multele partide aparute. De-abia atunci am putea face o alegere în cunostinta de cauza, cu cartile pe fata."
               Acest moment vizionar a fost ratat de români, probabil din cauza inerției colective dar, mai ales, a unui sentiment de culpabilitate ascuns cu grijă în subconștientul colectiv, pentru că, la urma urmei, îndelunga existență a regimului comunist s-a datorat și imobilismului românilor față de regimul dictatorial.

 

            Text Box: Deci, nu doar excluderea persoanelor aflate actualmente în funcții  publice de conducere, dar și cunoașterea trecutului comunist al celor care au deținut funcții de conducere publice după 1990, aflați acum la pensie cu remunerații consistente, fac parte din lustrație.Pe de altă parte, lustrația nu se poate opri doar la deconspirarea agenților și colaboratorilor fostelor servicii secrete de până în 1990 ca poliție politică - persoane care fac obiectul Legii nr. 188/1999 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea securității ca poliție politică - ci, în opinia SoJust, aceasta trebuie să prevadă și excluderea, chiar dacă temporară, a celor care au făcut parte din organizațiile comuniste.
Text Box: Lustrația trebuie să ducă la excluderea, chiar temporară, a tuturor persoanelor din structurile de conducere locale, județene și centrale ale fostului Partid Comunist Român sau ale Uniunii Tineretului Comunist, ori care au fost membri sau membri supleanți ai Marii Adunări Naționale (forul legislativ dinainte de 1990).
Sistemul juridic al unui stat democratic nu poate funcționa corect decât atât timp cât oamenii care îl compun își asumă cu adevărat valorile democratice, fie pentru că au crescut și s-au dezvoltat într-o societate liberă, fie  pentru că indiferent de perioada istorică pe care au traversat-o, moralitatea, corectitudinea și conștiința lor n-au fost întinate. Justiția nu este o simplă meserie tehnică, care se poate exercita mecanic și echidistant, indiferent de profilul psihologic și fizionomia etică a celui ce o practică. Aderarea la valorile societății comuniste și înlesnirea funcționării sistemelor antidemocratice și represive constitie obstacole care împiedică societatea să creadă în asumarea reală a unor valori total opuse.
Foarte evident imediat după 1990 dar, poate mai subtil, și în prezent, este vizibilă continuarea în justiție a structurilor mentale de baza ale sistemului de drept comunist - etatismul, insignifianța cetățeanului în fața autorității, arbitrariul și iresponsabilitatea. Atât timp cât se recunoaște că sistemul juridic comunist a avut și puternice aspecte represive, este firesc să se accepte că indivizi identificabili l-au facut funcțional și eficient, într-un mod tragic pentru drepturile și libertățile fundamentale.

2. Motivație

Membrii SoJust sunt convinși că, deși a trecut o perioadă relativ lungă de timp de la căderea regimului comunist în 1989, lustrația se poate constitui ca un reper moral, de rememorare a ororilor comuniste, dar și ca măsură temporară de excludere de la funcțiile de conducere a unor autorități și instituții publice a persoanelor care au lucrat pentru sau au colaborat cu regimul comunist.
Regimul comunist s-a instaurat și s-a menținut printr-o politică sistematică a terorii și abuzurilor, prin încălcarea brutală a drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor, în pofida recunoașterii formale a acestor drepturi chiar de către constituțiile statului comunist. Credibilitatea, prestigiul și autoritatea sistemului judiciar pot cunoaște o relansare prin asumarea unor principii morale de responsabilizare pentru erorile și abuzurile lui.
Revelator în acest sens sunt observațiile pe care le face Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei prin Rezoluția 1096 (1996) privind măsurile înlăturării moștenirii fostelor sisteme comuniste totalitare , și anume că moștenirea sistemului totalitar comunist include militarizarea instituțiilor civile, birocratizarea, monopolizarea economiei și hiper-reglementarea, iar la nivel societal impunerea colectivismului și a conformismului în a urma neabătut regulile impuse totalitar (punctul 1 al Rezoluției). În mod contrar, procesul tranziției al societăților foste comuniste presupune crearea unei democrații plurale bazată pe statul de drept și respectul drepturilor omului, precum și pe diversitate (punctul 2 al Rezoluției).
Or, se prezumă în mod logic că cei care au servit, în modul descris mai sus, fostul regim comunist român au împărtășit și încă mai împărtășesc valorile fostului regim comunist, așa cum sunt ele enumerate de punctul 1 al Rezoluției 1096 (1996) a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei.
O simplă lectură a Titlului I din Constituția comunistă a României din 1965, în special a celor înscrise în art. 1 ("România este republică socialistă..."), art. 3 ("În Republica Socialistă România forța politică conducătoare a întregii societăți este Partidul Comunist Român"), art. 5 alin. 1 ("Economia națională a României este o  economie socialistă, bazată pe proprietatea socialistă asupra mijloacelor de producție") și art. 6 ("Proprietatea socialistă asupra mijloacelor de producție este fie proprietate de stat - asupra bunurilor aparținând întregului popor, fie proprietate cooperatistă - asupra bunurilor aparținând fiecărei organizații cooperatiste"), duce la concluzia că cei care au avut funcții de conducere în aparatul de partid și de stat au lucrat pentru prezervarea valorilor fostului regim comunist instituite clar și fără echivoc în dispozițiile constituționale.

Text Box: Chiar dacă prin admiterea ca membru cu drepturi depline în Uniunea Europeană s-a încheiat procesul de tranziție de la o societate totalitară la o societate democratică, este firesc ca societatea românească să se asigure, prin înlăturarea, chiar și temporară, din funcțiile de conducere a celor ce au făcut parte sau au colaborat cu regimul comunist în sensul arătat mai sus, că aceste persoane nu au rămas loiale fostelor            
3. Situația țărilor ex-comuniste
În general, țările est-europene foste comuniste, au adoptat cu multe dificultăți legi ale lustrației, iar punerea lor în practică, cu excepția Cehiei și a țărilor baltice, a fost împiedicată fie politic (accederea la putere a partidelor foste comuniste), fie judiciar (neconstituționalități constatate de curțile constituționale ale acestor state) . Există și excepția notabilă a Germaniei de est, unde procesul lustrației a fost unul declanșat imediat după reunificarea din 1989 și aproape total, mai ales în justiție. Căile urmate în ce privește metodele concrete de lustrație au fost diferite, atât în ce privește sancțiunile pe care aceasta le atrage după sine, cât și categoriile sociale vizate pentru înlăturare. Serviciile secrete, judecătorii și procurorii au reprezentat categoriile profesionale cel mai comod și avantajos pentru clasa politică de verificat. Doar în unele țări procesul de lustrație a dus la curățirea elitelor postcomuniste de activiștii de partid comunist și de agenții și colaboratorii polițiilor politice secrete.
România nu a făcut notă discordantă în raport cu celelalte state foste comuniste. Mai mult, se poate spune că procesul lustrației s-a limitat în a deconspira doar acele persoane ce dețin funcții publice sau intenționează să acceadă la funcții publice care au fost agenți sau colaboratori ai organelor de securitate, ca poliție politică.
Comparativ cu situația României, ținem să subliniem că alte state, pe lângă faptul că au adoptat relativ repede după căderea regimurilor comuniste cadrul legislativ privind lustrația, au prevăzut categorii mai largi de persoane ce urmau a face obiectul lustrației, respectiv au prevăzut nu numai acele persoane ce au colaborat sau au făcut parte din fostele organe de securitate ca poliție politică, ci și de exemplu, persoanele ce au făcut parte din structurile de conducere ale fostului partid comunist cehoslovac, din structurile de conducere ale fostei Miliții, ca și pe colaboratorii lor. Astfel, Adunarea Națională cehă și slovacă, a adoptat Legea lustrației la data de 4 oct. 1991, iar după divizare (1 ian. 1993) Cehia a lustrat aproximativ 210.000 persoane până în luna august 1993 .
La fel, Parlamentul albanez a adoptat în 1995 două legi, dintre care una a și fost denumită Legea lustrației, iar ca rezultat au fost lustrați un număr de 139 de candidați ce au participat în luna mai 1996 la alegerile parlamentare. Și această lege privea nu numai pe agenții sau colaboratorii serviciilor secrete în timpul regimului comunist, ci și pe membrii fostului organ de conducere al partidului comunist albanez ("Politburo") și comitetului central al aceluiași partid, pe deputații din fosta Adunare Națională și pe președintele fostei Curții Supreme de Justiție albaneze .

 

4. Situația din România

            Lustrația în România, și ne referim aici în primul rând la sistemul judiciar, este una mai mult decât modestă, din cel puțin trei motive:

4.1. Legea prin care România a făcut pași mărunți în direcția lustrației a fost adoptată la aproape 10 ani după căderea sistemului comunist - este vorba de Legea nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea securității ca poliție politică . Ea nu se referă la deconspirarea celor care au colaborat sau au lucrat pentru fostul Partid Comunist Român sau fosta Uniune a Tinerilor Comuniști, ci are în vedere doar apartenența sau colaborarea cu serviciile secrete ca poliție politică, așa cum se va arăta mai jos.
Astfel, legea are în vedere o categorie restrânsă a celor care au întreținut și profitat de regimul comunist (art. 5 alin. 2 din lege), și anume:
-agenții organelor de securitate, ca poliție politică: adică orice persoană care a îndeplinit calitatea de lucrător operativ, inclusiv acoperit, al organelor de securitate în perioada 1945-1989;
-colaboratorii organelor de securitate, ca poliție politică, adică acele persoane care:
a) au fost retribuite sau recompensate în alt mod pentru activitatea desfășurată în această calitate;
b) au deținut locuințe conspirative sau case de întâlnire;
c) a fost rezidente al securității, în sensul acestei legi;
d) orice altă persoană care a dat informații securității, prin care s-a adus atingere, nemijlocit sau prin alte organe, drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Informațiile cuprinse în declarațiile date în timpul anchetei de către persoana reținută sau arestată pentru motive politice privind cauza pentru care a fost cercetată, judecată și condamnată nu fac obiectul acestei prevederi.
Prin poliție politică legiuitorul înțelege "toate acele structuri ale securității, create pentru instaurarea și menținerea puterii totalitar-comuniste, precum și pentru suprimarea sau îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului." (art. 5 alin. 1 din Legea nr. 187/1999).

Text Box: Potrivit legii nr. 187/1999 sunt supuși lustrației doar cei care au colaborat sau au făcut parte din serviciile secrete înainte de 1990 ca
4.2. Un pas înainte s-a făcut relativ târziu: lustrația pentru cei care au făcut parte sau au fost colaboratori ai serviciilor secrete înainte de 1990, indiferent dacă au făcut sau nu poliție politică, a fost prevăzută prin Legea nr. 247/2005 . Ea privește pe judecători și procurori, în sensul că nu pot fi numiți în funcții de conducere la instanțe sau parchete și nu pot fi aleși membri ai Consiliului Superior al Magistraturii, aspect ce este verificat de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (art. 48 aliniatele 10 și 11, art. 49 alin. 11, art. 53 alin. 4 și art. 54 alin. 2 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată). De asemenea, nu pot fi promovati la Inalta Curte de Casatie si Justitie, ori numiti in functii de conducere la aceasta instanta ori la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație judecatorii respectiv procurorii care au facut parte din serviciile de informatii inainte de 1990 ori au colaborat cu acestea.
Interdicția privește însă doar accederea la funcții de conducere ulterior anului 2005, nefiind supuse verificării persoanele care continuă mandate de conducere începute anterior.
De asemenea, nu se cunoaște care a fost situația reală de după anul 1990 până în anul 2005: câți dintre judecătorii și procurorii cu funcții de conducere sau chiar fără funcții de conducere au fost colaboratori sau agenți ai serviciilor secrete înainte de 1990 și câți au colaborat sau au deținut funcții de conducere în aparatul de partid (Partidul Comunist Român și Uniunea Tineretului Comunist) înainte de 1990, având în vedere că în cei 16 ani foarte mulți dintre cei care au condus instanțe sau parchete s-au pensionat.

 

Text Box: Lustrația privește judecătorii și procurorii care, după 2005, vor să ocupe funcții de conducere în instanțe sau parchete, ori să fie aleși ca membri în Consiliul Superior al Magistraturi - indiferent dacă au făcut sau nu poliție politică. Este însă necesar să se procedeze și la deconspirarea membrilor sau colaboratorilor serviciilor fostei securități care continua functii de conducere incepute anterior anului 2005, precum si pe cei care au deținut funcții de conducere la instanțe sau parchete după 1990 până în anul 2005, pentru că numai astfel s-ar putea vorbi de o lustrație reală. 
Dacă voința legiuitorului a fost în direcția deconspirării și interdicției colaboratorilor cu organele de securitate de dinainte de 1989 de a face parte din structuri de conducere ale autorităților judecătorești, indiferent dacă aceștia au făcut poliție politică sau nu, acest lucru nu este posibil odată pentru că nu există un organ de stat care să aprecieze dacă o persoană a fost sau nu colaborator (reamintim că CNSAS stabilește numai dacă o persoană a făcut sau nu poliție politică), iar atunci când există indicii că o persoană ar putea să fi fost colaborator al organelor de securitate până în 1989, autoritățile găsesc tot felul de tertipuri pentru a lua o decizie, astfel că dispozițiile legale devin simple mâzgălituri pe o coală de hârtie.
În acest context trebuie precizat că un membru ales al Consiliului Superior al Magistraturii, d-na judecător Florica Bejinaru, este suspectată că a colaborat cu organele de securitate (a dat 52 de note informative pe durata unui an și jumătate). E adevărat că printr-o decizie, la contestația d-nei Bejinaru, după ce inițial stabilise că aceasta a făcut poliție politică, CNSAS s-a pronunțat că nu ar fi făcut poliție politică. Însă rămâne în discuție colaborarea sa cu organele de securitate, cu atât mai mult cu cât Legea nr. 317/2004 republicată privind Consiliul Superior al Magistraturii interzice prezența unui membru ales în CSM dacă a colaborat cu organele de securitate (deci simpla colaborare apare ca o interdicție, nemaifiind necesară stabilirea dacă persoana în cauză a făcut sau nu poliție politică).
Or, ceilalți membri ai CSM au refuzat cu obstinație să discute chestiunea incompatibilității d-nei judecător Bejinaru în raport cu funcția de membru ales al CSM, deși dispozițiile Legii nr. 317/2004 republicată impuneau CSM să tranșeze această chestiune care aruncă o pată urâtă pe chipul garantului independenței justiției. Precizăm că în cazul d-nei Bejinaru nu este necesară o decizie CNSAS prin care să se precizeze dacă a făcut poliție politică sau nu, ci doar ca Plenul CSM să se pronunțe dacă d-na Bejinaru a fost sau nu colaborator al organelor de securitate, cu atât mai mult cu cât SoJust a sesizat în mod expres Președintele CSM, Vicepreședintele CSM, dar și Plenul CSM, acesta refuzând să discute spinoasa problemă printr-o decizie mai mult decât discutabilă , decizie care consfințește, de fapt, că ceilalți membri CSM au acționat într-un spirit mai degrabă gregar, de castă, decât legal.

4.3. Alte categorii profesionale din interiorul sistemului judiciar nu au dispoziții asemănătoare în ce privește lustrația, deși ar fi fost necesar ca întreg sistemul judiciar să beneficieze de aceleași prevederi.
O profesie ce are o expunere publică foarte importantă este cea a notarilor publici: "Activitatea notarială asigură persoanelor fizice și juridice constatarea raporturilor juridice civile sau comerciale nelitigioase, precum și exercițiul drepturilor și ocrotirea intereselor, în conformitate cu legea" (art. 1 din Legea nr. 36/1995 ). Însă, nici legea cadru, nici Regulamentul de punere în aplicare a legii ori Statutul Uniunii Naționale a Notarilor Publici nu conțin vreo prevedere referitor interdicția de a candida pentru ocuparea funcțiilor de conducere în structurile profesiei, respectiv camerele notarilor publici, organizate la nivelul de circumscripție al fiecărei curți de apel, și Uniunea Națională a Notarilor Publici, a celor au colaborat sau au fost agenți ai serviciilor secrete până în 1990, indiferent dacă au făcut sau nu poliție politică.
Nici avocații, ca profesie juridică, nu au vreo interdicție de a candida și a fi aleși în funcțiile de conducere ale profesiei (barouri județene și Uniunea Națională a Barourilor din România), dacă un astfel de candidat ar fi făcut parte sau ar fi colaborat cu serviciile secrete înainte de 1990, ca poliție politică sau nu. În acest sens, nici Legea nr. 51/1995 , nici Statutul profesiei de avocat nu prevăd astfel de interdicții ca în cazul judecătorilor și procurorilor.
O altă profesie juridică, a executorilor judecătorești, în reglementările privind organizarea și funcționarea sa , nici ea nu are interdicțiile pe care le au judecătorii și procurorii pentru a accede în funcții de conducere în structurile profesiei.

4.4. Comunicarea ca informații publice de către Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității este deficitară.
La cererea SoJust, au fost comunicate numai 4 decizii ale unor judecători de la Înalta Curte de Casație și Justiție și a 2 judecători de la Curtea Constituțională, decizii pe care SoJust le pune în integralitate la dispoziția publicului. Doar una dintre decizii este în sensul că un judecător a făcut poliție politică, decizie anulată însă ulterior prin admiterea contestației acestui judecător - această ultimă decizie a fost atacată în instanță de către SoJust, acțiunea putând fi vizualizată aici.
În ce-i privește pe judecătorii și procurorii de la celelalte instanțe și parchete, comunicarea a fost făcută de CNSAS în proporție de aproximativ 10%. De asemenea, SoJust dă publicității comunicările făcute de CNSAS, în ordinea primirii, urmând ca în prima etapă să facă cunoscute deciziile comunicate privindu-i pe procurorii de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și a structurilor centrală și teritoriale ale Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism aici, iar în săptămânile ce urmează comunicările privindu-i pe ceilalți judecători și procurori.
În lipsa asumării strategice a importanței verificării judecătorilor și procurorilor pentru stabilitatea statului de drept, mecanismul de verificare prin CNSAS este extrem de greoi, nefuncțional, iar comunicarea unor rezultate parțiale poate ridica nenumărate suspiciuni în loc sa conducă la eliminarea tensiunilor legate de speculațiile publice privind existența unor dosare.
Funcțiile de demnitate publică de prim rang pe care le ocupă judecătorii de la instanța supremă în România trebuia să oblige CNSAS-ul să acorde maximă prioritate verificării declarațiilor date de aceștia, încrederea publică în sistemul judiciar putând cunoaște un important reviriment prin demonstrarea inexistenței unei continuități la acest nivel a biografiilor comuniste.     

4.5. Instituirea lustratiei totale si reale in sistemul judiciar este comod posibila din punct de vedere tehnic si nu pune in discutie eventuala coliziune cu unele drepturi fundamentale, care sa se bucure de protectie speciala din partea Conventiei Europene a Drepturilor Omului. In acest sens, partial si insuficient, deja in legislatia nationala este reglementata interdictia ocuparii unor functii ca urmare a colaborarii sau apartenentei la structuri ale sistemului comunist. Legea 247/2005, care a instituit acest inceput de lustratie, a fost verificata sub aspectul constitutionalitatii, fara ca instanta de jurisdictie constitutionala sa constate incalcarea unor drepturi fundamentale. In jurisprudenta constanta a Curtii Europene a Drepturilor Omului se recunoaste, cu caracter de principiu, ca accederea la functii publice poate fi conditionata de indeplinirea unor inalte standarde profesionale si morale, fara ca acest lucru sa reprezinte o limitare a drepturilor subiective ale persoanelor. Functiile judiciare sunt esentiale pentru stabilitatea statului de drept, iar indeplinirea unor conditii de integritate si a unor garantii de atasament real la valorile statului de drept reprezinta o necesitate practica pentru apararea si consolidarea regimul democratic.  

5. Concluzii:

Lustrația în sistemul de justiție românesc a venit destul de târziu, însă este necesară chiar și la 18 ani după revoluție.
Ea este una incompletă pentru că nu-i are în vedere și pe magistrații, în special cei aflați în funcții de conducere, de după 1990 până la apariția Legii nr. 187/1999 (pentru deconspirarea celor care au făcut poliție politică), respectiv până la apariția Legii nr. 247/2005 pentru cei care au colaborat cu organele de securitate.

Ea este incompletă și pentru puternicile suspiciuni cum că recrutările făcute de serviciile de informații, românești sau alogene, au continuat să recruteze magistrați după anul 1990 până în anul 2005 fie ca agenți sub acoperire, fie ca și colaboratori. Este necesar, de asemenea, ca serviciile de informații românești să facă publice, în baza unui cadru normativ pe care Parlamentul României să-l adopte cât mai urgent, pe toți magistrații, indiferent că au deținut sau nu funcții de conducere, care au fost sau sunt agenți sub acoperire sau colaboratori ai serviciilor de informații, românești sau alogene.

Mai este incompletă și pentru faptul că nu se referă la cei care au deținut funcții de conducere în aparatul central și local al Partidului Comunist Român, ori al Uniunii Tineretului Comunist sau alte organe satelit ale fostului Partid Comunist Român (structurile asociative studențești comuniste, spre exemplu).

Lustratia in sistemul judiciar depinde exclusiv de vointa politica.
Ea poate fi adoptata ca o simpla solutie tehnica de extindere la toate profesiile juridice si la toate etapele carierei - inclusiv accedere si ramanere in functie - a solutiei legislative reglementata de lege lata pentru o categorie restransa de judecatori si procurori.  

Care ar fi soluțiile?
Pentru o însănătoșire a societății românești, se impune și nu e tardivă lustrația. Aceasta are ca scop salvgardarea valorilor fundamentale ale democratiei si ale statului de drept.
Mai periculoasă ni se pare păstrarea mentalităților și a practicilor impuse de cei devotați sistemului comunist și care însă ocupă funcții în sistemul actual. Cu precădere cel juridic trebui curățat de astfel de persoane, tocmai datorită rolului de coloană vertebrală pe care justiția îl joacă într-o democrație autentică. Lustrația însă trebuie să fie una reală, adică să ducă la dezvăluirea tuturor persoanelor care după 1990 au ocupat funcții de conducere publice și înlăturarea din funcții ale celor care în prezent ocupă asemenea funcții și totală, care să implice persoanele care au fost membri sau colaboratori ai securității ori au ocupat funcții de conducere în structurile menționate în acest studiu.

În primul rând, clasa politică românească, partidele politice, fie că sunt reprezentate în Parlament sau nu, trebuie să facă gestul istoric, pentru a iniția și adopta cadrul normativ necesar pentru o lustrație completă și asta nu numai în raport cu magistrații, ci în raport cu toate profesiile juridice: avocați, notari, executori judecătorești etc. Datoria este nu numai una istorică, în memoria victimelor comunismului, dar și una orientată spre viitor, în sensul că generațiile viitoare să afle dimensiunile ororilor totalitarismului comunist pentru a se feri de asemenea toxice tentații.

În al doilea rând, Consiliul Suprem de Apărare al Țării trebuie să recunoască importanța pentru chiar siguranța națională a României, stat democratic a cărui stabilitate și ordine constituțională depind de funcționarea statului de drept, a eliminării tuturor suspiciunilor și riscurilor legate de continuitatea valorilor antidemocratice comuniste în cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, a Curții Constituționale și a Consiliului Superior al Magistraturii.

În al treilea rând, până la adoptarea cadrului normativ, este necesar ca organismele abilitate să apeleze la mecanismele legale pentru deconspirarea celor care au colaborat cu organele de securitate și care acum ocupă funcții de conducere în magistratură (spre exemplu, printr-o ordonanță de urgență abilitarea CNSAS de a da verdicte nu numai în ce privește poliția politică, ci și simpla colaborare cu organele de securitate) sau deconspirarea magistraților care au fost ori sunt agenți sub acoperire sau colaboratori ai serviciilor de informații române sau alogene după 1990 (spre exemplu, Consiliul Suprem de Apărare al Țării să declasifice toate aceste informații și să le facă publice).
SoJust apelează la conștiința tuturor românilor, la responsabilitatea lor pentru generațiilor viitoare de a face toate eforturile pentru încheierea acestui capitol tragic din existența poporului român.
Acum este momentul, un moment în care România se vede integrată într-o societate europeană la care a visat de decenii, în care să reînnoade momentul 11 martie 1990 (Proclamația de la Timișoara), moment vizionar, cu deschidere spre viitor, însă ratat rușinos de români.

 

Asociația "Societatea pentru Justiție" ( SoJust) este o organizație neguvernamentală (ONG) care are drept membri reprezentanți ai tuturor profesiilor juridice ( judecători, procurori, avocați, grefieri ș.a.) și care își propune să facă din schimbarea stării actuale a sistemului juridic romanesc o prioritate și o responsabilitate a celor direct interesați. Juriștii români, alături de societatea civilă, sunt preocupați de o justiție mai bună, indiferent de profesia juridică pe care o practică. Numeroasele dezbateri publice pe tema reformei sistemului judiciar au scos la lumina crize majore și au tras numeroase semnale de alarmă. Aceste semnale trebuie să fie preluate de reprezentanții profesiilor juridice și transformate in inițiative de politici publice în domeniul juridic.
Scopul principal al organizației este de a contribui la realizarea unei reforme autentice și cuprinzătoare nu numai a magistraturii, ci și a altor profesii juridice și a sistemului de educație juridica, în vederea îmbunătățirii calității actului de justiție în general.  În vederea realizării acestui scop, Societatea pentru Justiție intenționeazăsă utilizeze expertiza juridică a membrilor săi pentru a încuraja realizarea actului de justiție în interesul public. De asemenea, asociația își propune să faciliteze dezbaterea publică și să promoveze o atitudine civică activă față de sistemul juridic din România.

Mihail Deceanu, articol intitulat "Lustrația în justiție" publicat în cotidianul România Liberă, nr. 2706/20 februarie 1999, poate fi accesat și pe: http://www.mihaildecean.ro/Pagini/LustratiaInJustitie.htm .

Sinteza depozițiilor prezentate în Audierea Publică cu tema: Lustrația în România-principiu sau instrument din 25 mai 2006, Palatul Parlamentului, Sala Nicolae Iorga, http://www.cdep.ro/pls/dic/site.page?id=552

Adoptată la 11 martie 1990.

Legea a fost publicată în Monitorul oficial al României nr. 603 din 09.12.1999 cu rectificările publicate în Monitorul oficial al României nr. 619 din 17.12.1999.

Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniul proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul oficial al României nr. 653 din 22 iulie 2005.

A se vedea Hotărârea Plenului CSM din 05.09.2006: http://www.csm1909.ro/csm/linkuri/01_11_2006__6535_ro.pdf .

Legea notarilor publici și a activității notariale, nr. 36/1995, publicată în Monitorul oficial al României, nr. 92/16.05.1995.

Regulament de punere în aplicare a legii notarilor publici și a activității notariale nr. 36/1995, aprobat prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 710/C/1995, publicat în Monitorul oficial al României nr. 176/8 august 1995, cu modificările ulterioare.

Aprobat prin Hotărârea Consiliului Uniunii nr. 84/26.03.2004.

Legea nr. 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat, republicată în Monitorul oficial al României nr. 113/06.03.2001.

Adoptat de Uniunea Națională a Barourilor din România și publicat în Monitorul oficial al României nr. 45/13.01.2005.

A se vedea Legea nr. 188/2000, publicată în Monitorul oficial al României nr. 559/10.11.2000, precum și Statutul Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești și al profesiei de executor judecătoresc, publicat în Monitorul oficial al României nr. 311/12.06.2001.


 

 

 

 


17 iunie 2007

Certificatele CNSAS ale judecatorilor de la Inalta Curte de Casatie si Justitie si Curtea Constitutionala

 

SoJust somează Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității să comunice persoanelor prevăzute de Legea nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea securității ca poliție politică cât mai repede certificatele privind pe judecătorii Curții Constituționale și ai Înaltei Curți de Casație și Justiție de colaborare/necolaborare cu organele de securitate ca poliție politică.
Deși SoJust a solicitat încă din 10.05.2006 aceste certificate, în ideea transparentizării și a întăririi încrederii cetățeanului și a opiniei publice în justiție, CNSAS nu a comunicat nici 10% din cele 121 de cereri formulate (111 judecători de la Înalta Curte de Casație și Justiție și 9 judecători de la Curtea Constituțională).
SoJust a decis să facă publice deciziile (puține) comunicate de CNSAS privind colaborarea/necolaborarea judecătorilor de la Curtea Constituțională și Înalta Curte de Casație și Justiție.

SoJust a atacat la data de 14.06.2007, decizia Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, decizie prin care a fost admisă contestația doamnei Aspazia Cojocaru, judecător la Curtea Constituțională.
Reamintim că inițial, prin Decizia nr. 361/08.02.2007 același Consiliu Național pentru Studierea Arhivelor Securității a stabilit, la solicitarea SoJust, pe baza probelor aflate într-un dosar de urmărire informativă a unei foste colege a doamnei judecător, că aceasta din urmă a fost colaborator al organelor de securitate ca poliție politică.
SoJust s-a decis să facă publice atât decizia prin care CNSAS a stabilit că doamna judecător a făcut poliție politică (decizia poate fi lecturată aici), cât și decizia prin care CNSAS a admis contestația doamnei judecător, în sensul că nu a făcut poliție politică (decizia poate fi lecturată aici), precum și acțiunea formulată de SoJust (poate fi lecturată aici).
SoJust consideră decizia de admitere a contestației ca fiind una neîntemeiată, aceasta bazându-se pe o interpretare trunchiată a unui text de lege și nu pe faptele și actele care rezultă din dosarul de urmărire informative cu nr. I 64707, cotă CNSAS.
Este cu atât mai surprinzătoare decizia CNSAS cu cât, într-un caz similar, respectiv cel privind-o pe doamna (fostă) deputat Mona Muscă, pentru fapte asemănătoare (a se consulta comparativ) Colegiul CNSAS și-a păstrat decizia inițială, respingând contestația doamnei Muscă (această din urmă decizie a rămas irevocabilă prin decizia civilă nr. 2/06.03.2007 a Curții de Apel București)
În acest context, subliniem necesitatea ca CNSAS in cel mai scurt timp să comunice deciziile privind pe judecători și procurori în ce privește colaborarea/necolaborarea cu organele de securitate ca poliție politică.
Din păcate, ezitările și lipsa de eficiență a CNSAS au repercusiuni negative asupra deciziilor pe care justiția în activitatea jurisdicțională le ia.
SoJust a solicitat încă din data de 10 mai 2006 CNSAS să comunice pentru toți judecătorii de la Înalta Curte de Casație și Justiție, precum și pe judecătorii de la Curtea Constituțională certificatele care să ateste dacă membrii acestor înalte foruri ale sistemului de justiție au colaborat sau nu cu, au fost agenți sau nu ai organelor de securitate ca poliție politică.
Din păcate, pasivitatea vinovată a CNSAS a făcut ca decizii importante luate de Curtea Constituțională în această primăvară, să fie puse sub semnul îndoielii și să se practice șantajul politic.
Suntem convinși că dacă CNSAS s-ar fi preocupat cu prioritate de comunicarea acestor certificate multe din îndoielile publice relative la anumiți judecători și la deciziile pe care aceștia le iau, ar fi fost eliminate, iar încrederea în justiție ar fi fost întărită.
În ideea unei transparențe totala a sistemului de justiție, precum și pentru a câștiga încrederea cetățeanului în justiție, SoJust publică toate cele 5 decizii privind necolaborarea cu organele de securitate ale unor judecători de la Înalta Curte de Casație și Justiție (printre care se numără vicepreședintele Curții, d-na Lidia Bărbulescu și președintele Secției de Contencios Administrativ și Fiscal, d-na Gabriela Bârsan, toate documentele putând fi vizualizate aici), precum și cele 5 decizii privind judecători de la Curtea Constituțională, toate de necolaborare cu organele de securitate ca poliție politică (domnul Nicolae Cochinescu - din decizie rezultă că dl. Cochinescu a avut dosar de urmărire și nu că ar fi colaborat cu securitatea, așa cum rezultă din dosarul nr. 5184/Timiș, domnul Kozsokar Gabor, domnul Petre Ninosu, domnul Constantin Doldur, domnul Șerban Viorel Stănoiu și domnul Ioan Vida).
 Președinte SoJust,
Adrian Toni Neacșu
(judecător, președinte al Tribunalului Vrancea)

 

                                                                          Persoană de contact:
                                                                 Horatius Dumbravă - expert SoJust
                                                                  (judecător Curtea de Apel Tg.-Mureș),
                                                                       tel.: 0740 960 957
                                                                      mail: dumbravahoratiu@yahoo.com