COMUNICAT DE PRESA 

De Ziua Justiţiei, asociaţia Societatea pentru Justiţie solicită:
lustraţie reală şi totală în sistemul judiciar

BUCUREŞTI, 1 iulie 2007
         
SoJust consideră că pentru o însănătoşire a societăţii româneşti, se impune şi nu e tardivă lustraţia. Mai periculoasă este păstrarea mentalităţilor şi a practicilor impuse de cei devotaţi sistemului comunist şi care însă ocupă funcţii în sistemul actual. Cu precădere cel juridic trebui curăţat de astfel de persoane, tocmai datorită rolului de coloană vertebrală pe care justiţia îl joacă într-o democraţie autentică.

Lustraţia însă trebuie să fie una reală, adică să ducă la dezvăluirea tuturor persoanelor care după 1990 au ocupat funcţii de conducere publice şi înlăturarea din funcţii ale celor care în prezent ocupă asemenea funcţii şi totală, care să implice persoanele care au fost membri sau colaboratori ai securităţii ori au ocupat funcţii de conducere în structurile menţionate în acest studiu.

Societatea pentru Justiţie dă publicităţii pe www.sojust.ro un studiu despre lustraţie, cu privire specială asupra lustraţiei din sistemul juridic. Prin acest studiu, experţii SoJust demonstrază că, potrivit cadrului juridic actual, lustraţia este incompletă, dar şi că generalizarea ei legislativă se poate face extrem de uşor.
Ei oferă următoarele soluţii pentru realizarea momentului istoric care s-a vrut a fi Proclamaţia de la Timişoara:

În primul rând, clasa politică românească, partidele politice, fie că sunt reprezentate în Parlament sau nu, trebuie să facă gestul istoric, pentru a iniţia şi adopta cadrul normativ necesar pentru o lustraţie completă şi asta nu numai în raport cu magistraţii, ci în raport cu toate profesiile juridice: avocaţi, notari, executori judecătoreşti etc. Datoria este nu numai una istorică, în memoria victimelor comunismului, dar şi una orientată spre viitor, în sensul că generaţiile viitoare să afle dimensiunile ororilor totalitarismului comunist pentru a se feri de asemenea toxice tentaţii.
În al doilea rând, Consiliul Suprem de Apărare al Ţării trebuie să recunoască importanţa pentru chiar siguranţa naţională a României, stat democratic a cărui stabilitate şi ordine constituţională depind de funcţionarea statului de drept, a eliminării tuturor suspiciunilor şi riscurilor legate de continuitatea valorilor antidemocratice comuniste în cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a Curţii Constituţionale şi a Consiliului Superior al Magistraturii.
În al treilea rând, până la adoptarea cadrului normativ, este necesar ca organismele abilitate să apeleze la mecanismele legale pentru deconspirarea celor care au colaborat cu organele de securitate şi care acum ocupă funcţii de conducere în magistratură (spre exemplu, printr-o ordonanţă de urgenţă abilitarea CNSAS de a da verdicte nu numai în ce priveşte poliţia politică, ci şi simpla colaborare cu organele de securitate) sau deconspirarea magistraţilor care au fost ori sunt agenţi sub acoperire sau colaboratori ai serviciilor de informaţii române sau alogene după 1990 (spre exemplu, Consiliul Suprem de Apărare al Ţării să declasifice toate aceste informaţii şi să le facă publice).

SoJust apelează la conştiinţa tuturor românilor, la responsabilitatea lor pentru generaţiilor viitoare de a face toate eforturile pentru încheierea acestui capitol tragic din existenţa poporului român.

Pentru detalii suplimentare, va rugam sa contactaţi:
Cristi Danileţ, expert  SoJust (+40) 0742182581
fax 0337814221, e-mail: cdanilet@just.ro 

Asociaţia "Societatea pentru Justiţie" ( SoJust) este o organizaţie neguvernamentală (ONG) care are drept membri reprezentanţi ai tuturor profesiilor juridice ( judecători, procurori, avocaţi, grefieri ş.a.) şi care îşi propune să facă din schimbarea stării actuale a sistemului juridic romanesc o prioritate şi o responsabilitate a celor direct interesaţi. Juriştii români, alături de societatea civilă, sunt preocupaţi de o justiţie mai bună, indiferent de profesia juridică pe care o practică. Numeroasele dezbateri publice pe tema reformei sistemului judiciar au scos la lumina crize majore şi au tras numeroase semnale de alarmă. Aceste semnale trebuie să fie preluate de reprezentanţii profesiilor juridice şi transformate in iniţiative de politici publice în domeniul juridic.

Scopul principal al organizaţiei este de a contribui la realizarea unei reforme autentice şi cuprinzătoare nu numai a magistraturii, ci şi a altor profesii juridice şi a sistemului de educaţie juridica, în vederea îmbunătăţirii calităţii actului de justiţie în general.  În vederea realizării acestui scop, Societatea pentru Justiţie intenţioneazăsă utilizeze expertiza juridică a membrilor săi pentru a încuraja realizarea actului de justiţie în interesul public. De asemenea, asociaţia îşi propune să faciliteze dezbaterea publică şi să promoveze o atitudine civică activă faţă de sistemul juridic din România.

LUSTRAŢIA
ÎN SISTEMUL JURIDIC ROMÂNESC

1. Definiţie

            Deşi aceasta este definiţia acceptată de majoritatea ţărilor foste comuniste care au adoptat un cadru legal privind lustraţia, SoJust priveşte acest proces ca fiind unul mult mai larg, în sensul extinderii lui asupra tuturor acelor persoane care au deţinut funcţii publice după anul 1990, pentru că doar astfel ar rămâne în memoria colectivă dimensiunile statului totalitar comunist, a cărui nefaste efecte au continuat şi în lunga perioadă de tranziţie. Lustratia nu inseamna epurare sau razbunarea invingatorilor pentru alegeri ideologice gresite ori accidente biografice, ci incercarea de regasire a demnitatii, increderii si autoritatii institutiilor fundamentale ale statului. Prin lustratie societatea poate sa-si gaseasca atat impacarea cu propriile ei erori, cat mai ales poate recupera si construi institutii  intarite si credibile, capabile  sa conduca Romania intr-o Europa a valorilor democratice.
În acelaşi sens larg al definirii "lustraţiei", un autor face referire şi la cei care au declanşat mineriadele la începutul anilor 1990, acţiuni privite ca fiind comandate şi conduse de vechi cadre de conducere comuniste .
O altă definiţie a lustraţiei accentuează mai ales principiul responsabilităţii în exercitarea demnităţilor publice : "Lustraţia administrativă este instrumentul juridic/politic pe care îl avem la dispoziţie pentru punerea în practică şi/sau salvgardarea principiului potrivit căruia democraţia reprezentativă se construieşte cu şi trăieşte prin demnitari responsabili şi integri, care dausocoteală, în mod transparent, de acţiunile lor, înfăptuite în exercitarea cu bună credinţă a puterii publice, în folosul cetăţenilor.

               Un moment istoric l-a constituit, fără îndoială, celebrul punct 8 al Proclamaţiei de la Timişoara, care prevedea: "8. Ca o consecinţă a punctului anterior, propunem ca legea electorală să interzică pentru primele trei legislaturi consecutive dreptul la candidatură, pe orice listă, al foştilor activisti comunisti si al fostilor ofiteri de Securitate. Prezenta lor în viata politica a tarii este principala sursa a tensiunilor si suspiciunilor care framânta astazi societatea româneasca. Pâna la stabilizarea situatiei si reconcilierea nationala, absenta lor din viata publica este absolut necesara. Cerem, de asemenea, ca în legea electorala sa se treaca un paragra special care sa interzica fostilor activisti comunisti, candidatura la functia de presedinte al tarii. Presedintele României trebuie sa fie unul dintre simbolurile despartirii noastre de comunism. A fi fost membru de partid nu este o vina. Stim cu totii în ce masura era conditionata viata individului, de la realizarea profesionala pâna la primirea unei locuinte, de carnetul rosu si ce consecinte grave atragea predarea lui. Activistii au fost însa acei oameni care si-au abandonat profesiile pentru a sluji partidul comunist si a beneficia de privilegiile deosebite oferite de acesta. Un om care a facut o asemenea alegere nu prezinta garantiile morale pe care trebuie sa le ofere un Presedinte. Propunem reducerea prerogativelor acestei functii, dupa modelul multor tari civilizate ale lumii. Astfel, pentru demnitatea de Presedinte al României ar putea candida si personalitati marcante ale vietii culturale si stiintifice, fara o experienta politica deosebita. Tot în acest context, propunem ca prima legislatura sa fie de numai doi ani, timp necesar întaririi institutiilor democratice si clarificarii pozitiei ideologice a fiecaruia dintre multele partide aparute. De-abia atunci am putea face o alegere în cunostinta de cauza, cu cartile pe fata."

               Acest moment vizionar a fost ratat de români, probabil din cauza inerţiei colective dar, mai ales, a unui sentiment de culpabilitate ascuns cu grijă în subconştientul colectiv, pentru că, la urma urmei, îndelunga existenţă a regimului comunist s-a datorat şi imobilismului românilor faţă de regimul dictatorial.

            Pe de altă parte, lustraţia nu se poate opri doar la deconspirarea agenţilor şi colaboratorilor fostelor servicii secrete de până în 1990 ca poliţie politică - persoane care fac obiectul Legii nr. 188/1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea securităţii ca poliţie politică - ci, în opinia SoJust, aceasta trebuie să prevadă şi excluderea, chiar dacă temporară, a celor care au făcut parte din organizaţiile comuniste.

Sistemul juridic al unui stat democratic nu poate funcţiona corect decât atât timp cât oamenii care îl compun îşi asumă cu adevărat valorile democratice, fie pentru că au crescut şi s-au dezvoltat într-o societate liberă, fie  pentru că indiferent de perioada istorică pe care au traversat-o, moralitatea, corectitudinea şi conştiinţa lor n-au fost întinate. Justiţia nu este o simplă meserie tehnică, care se poate exercita mecanic şi echidistant, indiferent de profilul psihologic şi fizionomia etică a celui ce o practică. Aderarea la valorile societăţii comuniste şi înlesnirea funcţionării sistemelor antidemocratice şi represive constitie obstacole care împiedică societatea să creadă în asumarea reală a unor valori total opuse.
Foarte evident imediat după 1990 dar, poate mai subtil, şi în prezent, este vizibilă continuarea în justiţie a structurilor mentale de baza ale sistemului de drept comunist - etatismul, insignifianţa cetăţeanului în faţa autorităţii, arbitrariul şi iresponsabilitatea. Atât timp cât se recunoaşte că sistemul juridic comunist a avut şi puternice aspecte represive, este firesc să se accepte că indivizi identificabili l-au facut funcţional şi eficient, într-un mod tragic pentru drepturile şi libertăţile fundamentale.

2. Motivaţie

Membrii SoJust sunt convinşi că, deşi a trecut o perioadă relativ lungă de timp de la căderea regimului comunist în 1989, lustraţia se poate constitui ca un reper moral, de rememorare a ororilor comuniste, dar şi ca măsură temporară de excludere de la funcţiile de conducere a unor autorităţi şi instituţii publice a persoanelor care au lucrat pentru sau au colaborat cu regimul comunist.
Regimul comunist s-a instaurat şi s-a menţinut printr-o politică sistematică a terorii şi abuzurilor, prin încălcarea brutală a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, în pofida recunoaşterii formale a acestor drepturi chiar de către constituţiile statului comunist. Credibilitatea, prestigiul şi autoritatea sistemului judiciar pot cunoaşte o relansare prin asumarea unor principii morale de responsabilizare pentru erorile şi abuzurile lui.
Revelator în acest sens sunt observaţiile pe care le face Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei prin Rezoluţia 1096 (1996) privind măsurile înlăturării moştenirii fostelor sisteme comuniste totalitare , şi anume că moştenirea sistemului totalitar comunist include militarizarea instituţiilor civile, birocratizarea, monopolizarea economiei şi hiper-reglementarea, iar la nivel societal impunerea colectivismului şi a conformismului în a urma neabătut regulile impuse totalitar (punctul 1 al Rezoluţiei). În mod contrar, procesul tranziţiei al societăţilor foste comuniste presupune crearea unei democraţii plurale bazată pe statul de drept şi respectul drepturilor omului, precum şi pe diversitate (punctul 2 al Rezoluţiei).
Or, se prezumă în mod logic că cei care au servit, în modul descris mai sus, fostul regim comunist român au împărtăşit şi încă mai împărtăşesc valorile fostului regim comunist, aşa cum sunt ele enumerate de punctul 1 al Rezoluţiei 1096 (1996) a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei.
O simplă lectură a Titlului I din Constituţia comunistă a României din 1965, în special a celor înscrise în art. 1 ("România este republică socialistă..."), art. 3 ("În Republica Socialistă România forţa politică conducătoare a întregii societăţi este Partidul Comunist Român"), art. 5 alin. 1 ("Economia naţională a României este o  economie socialistă, bazată pe proprietatea socialistă asupra mijloacelor de producţie") şi art. 6 ("Proprietatea socialistă asupra mijloacelor de producţie este fie proprietate de stat - asupra bunurilor aparţinând întregului popor, fie proprietate cooperatistă - asupra bunurilor aparţinând fiecărei organizaţii cooperatiste"), duce la concluzia că cei care au avut funcţii de conducere în aparatul de partid şi de stat au lucrat pentru prezervarea valorilor fostului regim comunist instituite clar şi fără echivoc în dispoziţiile constituţionale.

           
3. Situaţia ţărilor ex-comuniste
În general, ţările est-europene foste comuniste, au adoptat cu multe dificultăţi legi ale lustraţiei, iar punerea lor în practică, cu excepţia Cehiei şi a ţărilor baltice, a fost împiedicată fie politic (accederea la putere a partidelor foste comuniste), fie judiciar (neconstituţionalităţi constatate de curţile constituţionale ale acestor state) . Există şi excepţia notabilă a Germaniei de est, unde procesul lustraţiei a fost unul declanşat imediat după reunificarea din 1989 şi aproape total, mai ales în justiţie. Căile urmate în ce priveşte metodele concrete de lustraţie au fost diferite, atât în ce priveşte sancţiunile pe care aceasta le atrage după sine, cât şi categoriile sociale vizate pentru înlăturare. Serviciile secrete, judecătorii şi procurorii au reprezentat categoriile profesionale cel mai comod şi avantajos pentru clasa politică de verificat. Doar în unele ţări procesul de lustraţie a dus la curăţirea elitelor postcomuniste de activiştii de partid comunist şi de agenţii şi colaboratorii poliţiilor politice secrete.
România nu a făcut notă discordantă în raport cu celelalte state foste comuniste. Mai mult, se poate spune că procesul lustraţiei s-a limitat în a deconspira doar acele persoane ce deţin funcţii publice sau intenţionează să acceadă la funcţii publice care au fost agenţi sau colaboratori ai organelor de securitate, ca poliţie politică.
Comparativ cu situaţia României, ţinem să subliniem că alte state, pe lângă faptul că au adoptat relativ repede după căderea regimurilor comuniste cadrul legislativ privind lustraţia, au prevăzut categorii mai largi de persoane ce urmau a face obiectul lustraţiei, respectiv au prevăzut nu numai acele persoane ce au colaborat sau au făcut parte din fostele organe de securitate ca poliţie politică, ci şi de exemplu, persoanele ce au făcut parte din structurile de conducere ale fostului partid comunist cehoslovac, din structurile de conducere ale fostei Miliţii, ca şi pe colaboratorii lor. Astfel, Adunarea Naţională cehă şi slovacă, a adoptat Legea lustraţiei la data de 4 oct. 1991, iar după divizare (1 ian. 1993) Cehia a lustrat aproximativ 210.000 persoane până în luna august 1993 .
La fel, Parlamentul albanez a adoptat în 1995 două legi, dintre care una a şi fost denumită Legea lustraţiei, iar ca rezultat au fost lustraţi un număr de 139 de candidaţi ce au participat în luna mai 1996 la alegerile parlamentare. Şi această lege privea nu numai pe agenţii sau colaboratorii serviciilor secrete în timpul regimului comunist, ci şi pe membrii fostului organ de conducere al partidului comunist albanez ("Politburo") şi comitetului central al aceluiaşi partid, pe deputaţii din fosta Adunare Naţională şi pe preşedintele fostei Curţii Supreme de Justiţie albaneze .

4. Situaţia din România

            Lustraţia în România, şi ne referim aici în primul rând la sistemul judiciar, este una mai mult decât modestă, din cel puţin trei motive:

4.1. Legea prin care România a făcut paşi mărunţi în direcţia lustraţiei a fost adoptată la aproape 10 ani după căderea sistemului comunist - este vorba de Legea nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea securităţii ca poliţie politică . Ea nu se referă la deconspirarea celor care au colaborat sau au lucrat pentru fostul Partid Comunist Român sau fosta Uniune a Tinerilor Comunişti, ci are în vedere doar apartenenţa sau colaborarea cu serviciile secrete ca poliţie politică, aşa cum se va arăta mai jos.
Astfel, legea are în vedere o categorie restrânsă a celor care au întreţinut şi profitat de regimul comunist (art. 5 alin. 2 din lege), şi anume:
-agenţii organelor de securitate, ca poliţie politică: adică orice persoană care a îndeplinit calitatea de lucrător operativ, inclusiv acoperit, al organelor de securitate în perioada 1945-1989;
-colaboratorii organelor de securitate, ca poliţie politică, adică acele persoane care:
a) au fost retribuite sau recompensate în alt mod pentru activitatea desfăşurată în această calitate;
b) au deţinut locuinţe conspirative sau case de întâlnire;
c) a fost rezidente al securităţii, în sensul acestei legi;
d) orice altă persoană care a dat informaţii securităţii, prin care s-a adus atingere, nemijlocit sau prin alte organe, drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Informaţiile cuprinse în declaraţiile date în timpul anchetei de către persoana reţinută sau arestată pentru motive politice privind cauza pentru care a fost cercetată, judecată şi condamnată nu fac obiectul acestei prevederi.
Prin poliţie politică legiuitorul înţelege "toate acele structuri ale securităţii, create pentru instaurarea şi menţinerea puterii totalitar-comuniste, precum şi pentru suprimarea sau îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului." (art. 5 alin. 1 din Legea nr. 187/1999).

4.2. Un pas înainte s-a făcut relativ târziu: lustraţia pentru cei care au făcut parte sau au fost colaboratori ai serviciilor secrete înainte de 1990, indiferent dacă au făcut sau nu poliţie politică, a fost prevăzută prin Legea nr. 247/2005 . Ea priveşte pe judecători şi procurori, în sensul că nu pot fi numiţi în funcţii de conducere la instanţe sau parchete şi nu pot fi aleşi membri ai Consiliului Superior al Magistraturii, aspect ce este verificat de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (art. 48 aliniatele 10 şi 11, art. 49 alin. 11, art. 53 alin. 4 şi art. 54 alin. 2 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată). De asemenea, nu pot fi promovati la Inalta Curte de Casatie si Justitie, ori numiti in functii de conducere la aceasta instanta ori la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie judecatorii respectiv procurorii care au facut parte din serviciile de informatii inainte de 1990 ori au colaborat cu acestea.
Interdicţia priveşte însă doar accederea la funcţii de conducere ulterior anului 2005, nefiind supuse verificării persoanele care continuă mandate de conducere începute anterior.
De asemenea, nu se cunoaşte care a fost situaţia reală de după anul 1990 până în anul 2005: câţi dintre judecătorii şi procurorii cu funcţii de conducere sau chiar fără funcţii de conducere au fost colaboratori sau agenţi ai serviciilor secrete înainte de 1990 şi câţi au colaborat sau au deţinut funcţii de conducere în aparatul de partid (Partidul Comunist Român şi Uniunea Tineretului Comunist) înainte de 1990, având în vedere că în cei 16 ani foarte mulţi dintre cei care au condus instanţe sau parchete s-au pensionat.

 
Dacă voinţa legiuitorului a fost în direcţia deconspirării şi interdicţiei colaboratorilor cu organele de securitate de dinainte de 1989 de a face parte din structuri de conducere ale autorităţilor judecătoreşti, indiferent dacă aceştia au făcut poliţie politică sau nu, acest lucru nu este posibil odată pentru că nu există un organ de stat care să aprecieze dacă o persoană a fost sau nu colaborator (reamintim că CNSAS stabileşte numai dacă o persoană a făcut sau nu poliţie politică), iar atunci când există indicii că o persoană ar putea să fi fost colaborator al organelor de securitate până în 1989, autorităţile găsesc tot felul de tertipuri pentru a lua o decizie, astfel că dispoziţiile legale devin simple mâzgălituri pe o coală de hârtie.
În acest context trebuie precizat că un membru ales al Consiliului Superior al Magistraturii, d-na judecător Florica Bejinaru, este suspectată că a colaborat cu organele de securitate (a dat 52 de note informative pe durata unui an şi jumătate). E adevărat că printr-o decizie, la contestaţia d-nei Bejinaru, după ce iniţial stabilise că aceasta a făcut poliţie politică, CNSAS s-a pronunţat că nu ar fi făcut poliţie politică. Însă rămâne în discuţie colaborarea sa cu organele de securitate, cu atât mai mult cu cât Legea nr. 317/2004 republicată privind Consiliul Superior al Magistraturii interzice prezenţa unui membru ales în CSM dacă a colaborat cu organele de securitate (deci simpla colaborare apare ca o interdicţie, nemaifiind necesară stabilirea dacă persoana în cauză a făcut sau nu poliţie politică).
Or, ceilalţi membri ai CSM au refuzat cu obstinaţie să discute chestiunea incompatibilităţii d-nei judecător Bejinaru în raport cu funcţia de membru ales al CSM, deşi dispoziţiile Legii nr. 317/2004 republicată impuneau CSM să tranşeze această chestiune care aruncă o pată urâtă pe chipul garantului independenţei justiţiei. Precizăm că în cazul d-nei Bejinaru nu este necesară o decizie CNSAS prin care să se precizeze dacă a făcut poliţie politică sau nu, ci doar ca Plenul CSM să se pronunţe dacă d-na Bejinaru a fost sau nu colaborator al organelor de securitate, cu atât mai mult cu cât SoJust a sesizat în mod expres Preşedintele CSM, Vicepreşedintele CSM, dar şi Plenul CSM, acesta refuzând să discute spinoasa problemă printr-o decizie mai mult decât discutabilă , decizie care consfinţeşte, de fapt, că ceilalţi membri CSM au acţionat într-un spirit mai degrabă gregar, de castă, decât legal.

4.3. Alte categorii profesionale din interiorul sistemului judiciar nu au dispoziţii asemănătoare în ce priveşte lustraţia, deşi ar fi fost necesar ca întreg sistemul judiciar să beneficieze de aceleaşi prevederi.
O profesie ce are o expunere publică foarte importantă este cea a notarilor publici: "Activitatea notarială asigură persoanelor fizice şi juridice constatarea raporturilor juridice civile sau comerciale nelitigioase, precum şi exerciţiul drepturilor şi ocrotirea intereselor, în conformitate cu legea" (art. 1 din Legea nr. 36/1995 ). Însă, nici legea cadru, nici Regulamentul de punere în aplicare a legii ori Statutul Uniunii Naţionale a Notarilor Publici nu conţin vreo prevedere referitor interdicţia de a candida pentru ocuparea funcţiilor de conducere în structurile profesiei, respectiv camerele notarilor publici, organizate la nivelul de circumscripţie al fiecărei curţi de apel, şi Uniunea Naţională a Notarilor Publici, a celor au colaborat sau au fost agenţi ai serviciilor secrete până în 1990, indiferent dacă au făcut sau nu poliţie politică.
Nici avocaţii, ca profesie juridică, nu au vreo interdicţie de a candida şi a fi aleşi în funcţiile de conducere ale profesiei (barouri judeţene şi Uniunea Naţională a Barourilor din România), dacă un astfel de candidat ar fi făcut parte sau ar fi colaborat cu serviciile secrete înainte de 1990, ca poliţie politică sau nu. În acest sens, nici Legea nr. 51/1995 , nici Statutul profesiei de avocat nu prevăd astfel de interdicţii ca în cazul judecătorilor şi procurorilor.
O altă profesie juridică, a executorilor judecătoreşti, în reglementările privind organizarea şi funcţionarea sa , nici ea nu are interdicţiile pe care le au judecătorii şi procurorii pentru a accede în funcţii de conducere în structurile profesiei.

4.4. Comunicarea ca informaţii publice de către Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii este deficitară.
La cererea SoJust, au fost comunicate numai 4 decizii ale unor judecători de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi a 2 judecători de la Curtea Constituţională, decizii pe care SoJust le pune în integralitate la dispoziţia publicului. Doar una dintre decizii este în sensul că un judecător a făcut poliţie politică, decizie anulată însă ulterior prin admiterea contestaţiei acestui judecător - această ultimă decizie a fost atacată în instanţă de către SoJust, acţiunea putând fi vizualizată aici.
În ce-i priveşte pe judecătorii şi procurorii de la celelalte instanţe şi parchete, comunicarea a fost făcută de CNSAS în proporţie de aproximativ 10%. De asemenea, SoJust dă publicităţii comunicările făcute de CNSAS, în ordinea primirii, urmând ca în prima etapă să facă cunoscute deciziile comunicate privindu-i pe procurorii de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi a structurilor centrală şi teritoriale ale Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism aici, iar în săptămânile ce urmează comunicările privindu-i pe ceilalţi judecători şi procurori.
În lipsa asumării strategice a importanţei verificării judecătorilor şi procurorilor pentru stabilitatea statului de drept, mecanismul de verificare prin CNSAS este extrem de greoi, nefuncţional, iar comunicarea unor rezultate parţiale poate ridica nenumărate suspiciuni în loc sa conducă la eliminarea tensiunilor legate de speculaţiile publice privind existenţa unor dosare.
Funcţiile de demnitate publică de prim rang pe care le ocupă judecătorii de la instanţa supremă în România trebuia să oblige CNSAS-ul să acorde maximă prioritate verificării declaraţiilor date de aceştia, încrederea publică în sistemul judiciar putând cunoaşte un important reviriment prin demonstrarea inexistenţei unei continuităţi la acest nivel a biografiilor comuniste.     

4.5. Instituirea lustratiei totale si reale in sistemul judiciar este comod posibila din punct de vedere tehnic si nu pune in discutie eventuala coliziune cu unele drepturi fundamentale, care sa se bucure de protectie speciala din partea Conventiei Europene a Drepturilor Omului. In acest sens, partial si insuficient, deja in legislatia nationala este reglementata interdictia ocuparii unor functii ca urmare a colaborarii sau apartenentei la structuri ale sistemului comunist. Legea 247/2005, care a instituit acest inceput de lustratie, a fost verificata sub aspectul constitutionalitatii, fara ca instanta de jurisdictie constitutionala sa constate incalcarea unor drepturi fundamentale. In jurisprudenta constanta a Curtii Europene a Drepturilor Omului se recunoaste, cu caracter de principiu, ca accederea la functii publice poate fi conditionata de indeplinirea unor inalte standarde profesionale si morale, fara ca acest lucru sa reprezinte o limitare a drepturilor subiective ale persoanelor. Functiile judiciare sunt esentiale pentru stabilitatea statului de drept, iar indeplinirea unor conditii de integritate si a unor garantii de atasament real la valorile statului de drept reprezinta o necesitate practica pentru apararea si consolidarea regimul democratic.  

5. Concluzii:

Lustraţia în sistemul de justiţie românesc a venit destul de târziu, însă este necesară chiar şi la 18 ani după revoluţie.
Ea este una incompletă pentru că nu-i are în vedere şi pe magistraţii, în special cei aflaţi în funcţii de conducere, de după 1990 până la apariţia Legii nr. 187/1999 (pentru deconspirarea celor care au făcut poliţie politică), respectiv până la apariţia Legii nr. 247/2005 pentru cei care au colaborat cu organele de securitate.

Ea este incompletă şi pentru puternicile suspiciuni cum că recrutările făcute de serviciile de informaţii, româneşti sau alogene, au continuat să recruteze magistraţi după anul 1990 până în anul 2005 fie ca agenţi sub acoperire, fie ca şi colaboratori. Este necesar, de asemenea, ca serviciile de informaţii româneşti să facă publice, în baza unui cadru normativ pe care Parlamentul României să-l adopte cât mai urgent, pe toţi magistraţii, indiferent că au deţinut sau nu funcţii de conducere, care au fost sau sunt agenţi sub acoperire sau colaboratori ai serviciilor de informaţii, româneşti sau alogene.

Mai este incompletă şi pentru faptul că nu se referă la cei care au deţinut funcţii de conducere în aparatul central şi local al Partidului Comunist Român, ori al Uniunii Tineretului Comunist sau alte organe satelit ale fostului Partid Comunist Român (structurile asociative studenţeşti comuniste, spre exemplu).

Lustratia in sistemul judiciar depinde exclusiv de vointa politica.
Ea poate fi adoptata ca o simpla solutie tehnica de extindere la toate profesiile juridice si la toate etapele carierei - inclusiv accedere si ramanere in functie - a solutiei legislative reglementata de lege lata pentru o categorie restransa de judecatori si procurori.  

Care ar fi soluţiile?
Pentru o însănătoşire a societăţii româneşti, se impune şi nu e tardivă lustraţia. Aceasta are ca scop salvgardarea valorilor fundamentale ale democratiei si ale statului de drept.
Mai periculoasă ni se pare păstrarea mentalităţilor şi a practicilor impuse de cei devotaţi sistemului comunist şi care însă ocupă funcţii în sistemul actual. Cu precădere cel juridic trebui curăţat de astfel de persoane, tocmai datorită rolului de coloană vertebrală pe care justiţia îl joacă într-o democraţie autentică. Lustraţia însă trebuie să fie una reală, adică să ducă la dezvăluirea tuturor persoanelor care după 1990 au ocupat funcţii de conducere publice şi înlăturarea din funcţii ale celor care în prezent ocupă asemenea funcţii şi totală, care să implice persoanele care au fost membri sau colaboratori ai securităţii ori au ocupat funcţii de conducere în structurile menţionate în acest studiu.

În primul rând, clasa politică românească, partidele politice, fie că sunt reprezentate în Parlament sau nu, trebuie să facă gestul istoric, pentru a iniţia şi adopta cadrul normativ necesar pentru o lustraţie completă şi asta nu numai în raport cu magistraţii, ci în raport cu toate profesiile juridice: avocaţi, notari, executori judecătoreşti etc. Datoria este nu numai una istorică, în memoria victimelor comunismului, dar şi una orientată spre viitor, în sensul că generaţiile viitoare să afle dimensiunile ororilor totalitarismului comunist pentru a se feri de asemenea toxice tentaţii.

În al doilea rând, Consiliul Suprem de Apărare al Ţării trebuie să recunoască importanţa pentru chiar siguranţa naţională a României, stat democratic a cărui stabilitate şi ordine constituţională depind de funcţionarea statului de drept, a eliminării tuturor suspiciunilor şi riscurilor legate de continuitatea valorilor antidemocratice comuniste în cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a Curţii Constituţionale şi a Consiliului Superior al Magistraturii.

În al treilea rând, până la adoptarea cadrului normativ, este necesar ca organismele abilitate să apeleze la mecanismele legale pentru deconspirarea celor care au colaborat cu organele de securitate şi care acum ocupă funcţii de conducere în magistratură (spre exemplu, printr-o ordonanţă de urgenţă abilitarea CNSAS de a da verdicte nu numai în ce priveşte poliţia politică, ci şi simpla colaborare cu organele de securitate) sau deconspirarea magistraţilor care au fost ori sunt agenţi sub acoperire sau colaboratori ai serviciilor de informaţii române sau alogene după 1990 (spre exemplu, Consiliul Suprem de Apărare al Ţării să declasifice toate aceste informaţii şi să le facă publice).
SoJust apelează la conştiinţa tuturor românilor, la responsabilitatea lor pentru generaţiilor viitoare de a face toate eforturile pentru încheierea acestui capitol tragic din existenţa poporului român.
Acum este momentul, un moment în care România se vede integrată într-o societate europeană la care a visat de decenii, în care să reînnoade momentul 11 martie 1990 (Proclamaţia de la Timişoara), moment vizionar, cu deschidere spre viitor, însă ratat ruşinos de români.

Asociaţia "Societatea pentru Justiţie" ( SoJust) este o organizaţie neguvernamentală (ONG) care are drept membri reprezentanţi ai tuturor profesiilor juridice ( judecători, procurori, avocaţi, grefieri ş.a.) şi care îşi propune să facă din schimbarea stării actuale a sistemului juridic romanesc o prioritate şi o responsabilitate a celor direct interesaţi. Juriştii români, alături de societatea civilă, sunt preocupaţi de o justiţie mai bună, indiferent de profesia juridică pe care o practică. Numeroasele dezbateri publice pe tema reformei sistemului judiciar au scos la lumina crize majore şi au tras numeroase semnale de alarmă. Aceste semnale trebuie să fie preluate de reprezentanţii profesiilor juridice şi transformate in iniţiative de politici publice în domeniul juridic.
Scopul principal al organizaţiei este de a contribui la realizarea unei reforme autentice şi cuprinzătoare nu numai a magistraturii, ci şi a altor profesii juridice şi a sistemului de educaţie juridica, în vederea îmbunătăţirii calităţii actului de justiţie în general.  În vederea realizării acestui scop, Societatea pentru Justiţie intenţioneazăsă utilizeze expertiza juridică a membrilor săi pentru a încuraja realizarea actului de justiţie în interesul public. De asemenea, asociaţia îşi propune să faciliteze dezbaterea publică şi să promoveze o atitudine civică activă faţă de sistemul juridic din România.

17 iunie 2007

Certificatele CNSAS ale judecatorilor de la Inalta Curte de Casatie si Justitie si Curtea Constitutionala

SoJust somează Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii să comunice persoanelor prevăzute de Legea nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea securităţii ca poliţie politică cât mai repede certificatele privind pe judecătorii Curţii Constituţionale şi ai Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie de colaborare/necolaborare cu organele de securitate ca poliţie politică.
Deşi SoJust a solicitat încă din 10.05.2006 aceste certificate, în ideea transparentizării şi a întăririi încrederii cetăţeanului şi a opiniei publice în justiţie, CNSAS nu a comunicat nici 10% din cele 121 de cereri formulate (111 judecători de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi 9 judecători de la Curtea Constituţională).
SoJust a decis să facă publice deciziile (puţine) comunicate de CNSAS privind colaborarea/necolaborarea judecătorilor de la Curtea Constituţională şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

SoJust a atacat la data de 14.06.2007, decizia Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, decizie prin care a fost admisă contestaţia doamnei Aspazia Cojocaru, judecător la Curtea Constituţională.
Reamintim că iniţial, prin Decizia nr. 361/08.02.2007 acelaşi Consiliu Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a stabilit, la solicitarea SoJust, pe baza probelor aflate într-un dosar de urmărire informativă a unei foste colege a doamnei judecător, că aceasta din urmă a fost colaborator al organelor de securitate ca poliţie politică.
SoJust s-a decis să facă publice atât decizia prin care CNSAS a stabilit că doamna judecător a făcut poliţie politică (decizia poate fi lecturată aici), cât şi decizia prin care CNSAS a admis contestaţia doamnei judecător, în sensul că nu a făcut poliţie politică (decizia poate fi lecturată aici), precum şi acţiunea formulată de SoJust (poate fi lecturată aici).
SoJust consideră decizia de admitere a contestaţiei ca fiind una neîntemeiată, aceasta bazându-se pe o interpretare trunchiată a unui text de lege şi nu pe faptele şi actele care rezultă din dosarul de urmărire informative cu nr. I 64707, cotă CNSAS.
Este cu atât mai surprinzătoare decizia CNSAS cu cât, într-un caz similar, respectiv cel privind-o pe doamna (fostă) deputat Mona Muscă, pentru fapte asemănătoare (a se consulta comparativ) Colegiul CNSAS şi-a păstrat decizia iniţială, respingând contestaţia doamnei Muscă (această din urmă decizie a rămas irevocabilă prin decizia civilă nr. 2/06.03.2007 a Curţii de Apel Bucureşti)
În acest context, subliniem necesitatea ca CNSAS in cel mai scurt timp să comunice deciziile privind pe judecători şi procurori în ce priveşte colaborarea/necolaborarea cu organele de securitate ca poliţie politică.
Din păcate, ezitările şi lipsa de eficienţă a CNSAS au repercusiuni negative asupra deciziilor pe care justiţia în activitatea jurisdicţională le ia.
SoJust a solicitat încă din data de 10 mai 2006 CNSAS să comunice pentru toţi judecătorii de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, precum şi pe judecătorii de la Curtea Constituţională certificatele care să ateste dacă membrii acestor înalte foruri ale sistemului de justiţie au colaborat sau nu cu, au fost agenţi sau nu ai organelor de securitate ca poliţie politică.
Din păcate, pasivitatea vinovată a CNSAS a făcut ca decizii importante luate de Curtea Constituţională în această primăvară, să fie puse sub semnul îndoielii şi să se practice şantajul politic.
Suntem convinşi că dacă CNSAS s-ar fi preocupat cu prioritate de comunicarea acestor certificate multe din îndoielile publice relative la anumiţi judecători şi la deciziile pe care aceştia le iau, ar fi fost eliminate, iar încrederea în justiţie ar fi fost întărită.
În ideea unei transparenţe totala a sistemului de justiţie, precum şi pentru a câştiga încrederea cetăţeanului în justiţie, SoJust publică toate cele 5 decizii privind necolaborarea cu organele de securitate ale unor judecători de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (printre care se numără vicepreşedintele Curţii, d-na Lidia Bărbulescu şi preşedintele Secţiei de Contencios Administrativ şi Fiscal, d-na Gabriela Bârsan, toate documentele putând fi vizualizate aici), precum şi cele 5 decizii privind judecători de la Curtea Constituţională, toate de necolaborare cu organele de securitate ca poliţie politică (domnul Nicolae Cochinescu - din decizie rezultă că dl. Cochinescu a avut dosar de urmărire şi nu că ar fi colaborat cu securitatea, aşa cum rezultă din dosarul nr. 5184/Timiş, domnul Kozsokar Gabor, domnul Petre Ninosu, domnul Constantin Doldur, domnul Şerban Viorel Stănoiu şi domnul Ioan Vida).
 Preşedinte SoJust,
Adrian Toni Neacşu
(judecător, preşedinte al Tribunalului Vrancea)

                                                                          Persoană de contact:
                                                                 Horatius Dumbravă - expert SoJust
                                                                  (judecător Curtea de Apel Tg.-Mureş),
                                                                       tel.: 0740 960 957
                                                                      mail: dumbravahoratiu@yahoo.com