Armata Romana, fata in fata cu mortii revolutiei

CLAUDIU SAFTOIU
Joi, 23 Aprilie 1998

Doi dintre fostii ministri ai apararii pun mai presus de orice onoarea militara Armata Romana, fata in fata cu mortii revolutiei

Dezbaterile publice din ultima vreme s-au indreptat insistent spre o tinta luata in catare de mai mult timp, dar ochita in plin abia acum: onoarea Armatei Romane, implicata activ in evenimentele din decembrie '89. Scopul final al clarificarilor privind rolul armatei in represiunile de la Timisoara, Bucuresti si din alte localitati este respectarea de catre actuala putere politica a promisiunii facute in campania electorala din 1996 de CDR si de presedintele Emil Constantinescu, privind aflarea adevarului despre revolutia romana din decembrie '89.Faptele au stat astfel: pe 4 aprilie, la Cercul Militar din Timisoara, ministrul interimar al apararii, Constantin Dudu Ionescu, a afirmat ca va propune un proiect de lege privind amnistierea unor fapte care nu au caracter penal, petrecute in decembrie 1989. Era vorba despre actiunile intreprinse de generali de armata cu functii importante de conducere, precum si de militari care au participat la represiunea indreptata impotriva manifestantilor de pe strazile Timisoarei, in 17 decembrie, precum si la inabusirea revoltelor de strada de la Bucuresti, Sibiu, Brasov si alte localitati ale tarii, incepind cu 21 decembrie 1989. Dudu Ionescu a precizat: "Proiectul de lege nu se va referi doar la ofiteri, ci si la alte persoane", si va avea in vedere fapte care nu au "caracter penal".Punctul de vedere al ministrului apararii a fost imbratisat de presedintele Romaniei, Emil Constantinescu. In urma discutiilor pe care acesta le-a avut cu mai multe asociatii de revolutionari, Constantinescu si-a exprimat dispozitia de a facilita aflarea adevarului despre revolutia din decembrie '89, prin amnistierea militarilor implicati in manifestatiile de strada de atunci. In acest fel, militarii ar fi putut depune marturii exacte si conforme cu realitatea, fara teama ca declaratiile lor vor fi folosite impotriva lor de instantele militare. Din aceasta perspectiva, Cotrocenii si-au manifestat eventuala sustinere a unei legi de amnistie. Societatea civila a reactionat prompt: o serie de organizatii revolutionare si-au exprimat dezacordul privind amnistierea militarilor participanti la revolutie. Doina Cornea, figura emblematica a Timisoarei, a fost de parere ca procedura de amnistiere este "nepotrivita", deoarece "amnistierea inseamna uitare". Revolutionarii din Timisoara s-au opus si ei amnistierii militarilor implicati in revolutie, acuzind actuala putere ca incearca in acest fel sa-i exonereze de raspundere pe criminalii care au tras in multimile anticomuniste neinarmate. Clasa politica si-a exprimat, la rindul ei, punctele de vedere. Presedintele PNTCD Ion Diaconescu a declarat: "Noi n-am lamurit ce s-a intimplat in decembrie '89 si venim acum cu amnistierea". La rindul sau, presedintele PDSR Ion Iliescu, un martor-cheie al revolutiei romane, a fost de parere ca Emil Constantinescu "are dreptate cind afirma ca armata nu trebuie culpabilizata". Iliescu nu a fost de acord cu ideea de amnistiere, care "inseamna culpabilizarea intregului corp al armatei". Fostul si actualul ministru al apararii, Victor Babiuc, a fost de parere ca "problema amnistierii faptelor din decembrie '89 a fost abordata in mod pripit". Cu toate acestea, marti, Babiuc a dat publicitatii un comunicat in care exprima disponibilitatea sprijinirii justitiei in demersul privind aflarea adevarului despre decembrie 1989.Unul din putinele partide care s-au raliat ideii ministrului Dudu Ionescu este Partidul National Roman, al carui secretar general ,Virgil Magureanu - un alt martor-cheie al revolutiei romane -, a pledat pentru varianta amnistierii."Evenimentul zilei" va prezinta doua interviuri in exclusivitate cu doi fosti ministri ai apararii: generalul in rezerva Niculae Spiroiu, ministru in al doilea guvern Roman, si diplomatul Gheorghe Tinca, ministru al apararii in Cabinetul Vacaroiu. Reporterul "Evenimentului zilei" nu i-a putut contacta pentru interviu pe domnii Victor Babiuc si Constantin Dudu Ionescu, in pofida tuturor demersurilor intreprinse. Gheorghe Tinca, fost ministru al apararii in Guvernul Vacaroiu: "Onoarea armatei nu se salveaza prin amnistie, ci prin justitie"

Domnule Gheorghe Tinca, se afla Armata Romana in pas cu anul de tranzitie 1998?Nu. Chiar daca pare paradoxal, Armata Romana are un avans de 3-4 ani fata de dezvoltarea societatii romanesti in ansamblul ei. Din punct de vedere al schimbarilor efectuate in metodologia si practica militara, armata noastra a depasit faza de tranzitie efectiva si se angajeaza pe un traseu promitator in competitia cu armatele celor trei tari europene propuse pentru intrarea in primul val al NATO, Cehia, Ungaria si Polonia. Pe de alta parte, e adevarat ca Armata Romana este in urma cu aproape 30 de ani in privinta dotarilor si facilitatilor militare.Care au fost raporturile Guvernului Vacaroiu cu armata?Bugetele alocate pentru armata in 1994 si 1995 au fost mai consistente decit in 1993, cind tara era secatuita economic dupa guvernarile anterioare. In 1995 s-au marit lefurile in armata la toate palierele, ceea ce a reprezentat un balon de oxigen pentru militarii romani. Tot atunci am realizat mai multe investitii pentru armata. Am achizitionat patru avioane Hercules, am demarat contractul cu Bell Hellicopter, am definitivat o strategie privind comunicatiile in armata. Incepusem sa gindim la marina si facusem aranjamente pentru mondernizarea parcului de tancuri.Domnule Tinca, stiti adevarul despre revolutia din decembrie '89?Stiu mai multe adevaruri despre acele evenimente. Dar, adevarul fundamental este ca oamenii care au iesit in decembrie in strada, in Timisoara, Bucuresti si in alte orase din tara, s-au opus unui regim represiv. Si au invins.De cine a fost reprezentat acest regim represiv?Se stie prea bine cine a reprezentat regimul: politia, armata, fortele de securitate, o parte din garzile patriotice. Aceste institutii au facut parte - la revolutie - dintr-un sistem care a reprezentat caracterul represiv al statului comunist. Aceste institutii erau ale statului si la revolutie li s-a cerut, potrivit Constitutiei, sa apere statul comunist. Ele s-au opus multimilor de oameni neinarmati si entuziasti.Din pustile carei institutii - politia, armata, securitatea - au iesit gloantele ucigase in decembrie '89?Dumneavoastra vreti acum adevarul iesit din teava fiecarei pusti. Eu nu va pot spune acest adevar, pentru ca nu-l stiu. Justitia trebuie sa afle acest adevar. In orice caz, ca institutie, fata de ce putea face, armata a actionat corect. Patriotismul militarilor romani i-a determinat pe acestia sa nu dea curs ordinelor ucigase si sa nu indrepte cu adevarat arma impotriva propriului popor.In timpul Guvernului Vacaroiu s-a pus in discutie problema moralitatii armatei in evenimentele din decembrie '89?Ca ministru, eu m-am tinut departe de evenimentele din decembrie. Din decenta, pentru ca nu am participat la aceste evenimente, si dintr-un respect absolut pentru cei care au avut de suferit de pe urma confruntarilor de strada. Nu am vrut sa se spuna ca ma amestec in treaba justitiei.De ce s-a pus praful peste dosarele revolutiei, sub regimul Iliescu?Nu va dau deloc dreptate. Dosarele au fost trecute in sarcina institutiilor abilitate, care le-au cercetat. Sint cazuri de ofiteri condamnati pentru ceea ce au facut la revolutie. Nu stiu daca solutionarea altor dosare a fost tergiversata, pentru ca eu nu m-am implicat in aceste chestiuni din motivele aratate mai sus. Astept ca justitia sa aiba ultimul cuvint. Dar, declar aici, cu toata convingerea, ca Armata Romana nu isi poate reprosa nimic din punctul de vedere al onoarei in decembrie '89.De ce a propus ministrul Dudu Ionescu amnistierea militarilor participanti la evenimentele din decembrie?Dintr-o nefericita inspiratie.Cum explicati mecanica acestei iertari prin amnistie, pentru un lucru care nu a fost inca elucidat ca fiind vinovatie, sau nevinovatie a armatei?Este o stingacie de la un cap la altul. Greseala a fost ca oamenii politici aflati acum la putere au deschis o cutie a Pandorei din care au inceput sa iasa promisiuni privind aflarea adevarului din decembrie '89. Este vorba de acel asa numit "adevar interzis" si aruncat in sacul uitarii de regimul Iliescu. Or, daca te uiti acum in acele dosare, constati ca adevarul poate fi altfel decit ar vrea oamenii politici sa fie. Acest adevar cu temei in fapte nu se prea potriveste cu adevarul promis privind revolutia din decembrie '89. Aici incepe politizarea rolului armatei. In fond, Armata Romana nu are nevoie de ajutorul nimanui pentru a-si apara onoarea si cariera. Amnistia propusa de ministrul Dudu este privita ca o jignire si o umilire a unor oameni de arme care nu au nimic sa-si reproseze in comportamentul lor de acum 8 ani.Cum apreciati acordul de principiu al presedintelui Constantinescu fata de initiativa de amnistiere a militarilor participanti la evenimentele din decembrie '89?Cu tot respectul pentru domnul presedinte, cred ca domnia sa confunda planurile. Daca presedintele doreste sa uite trecutul, prin amnistierea faptelor unor generali care au participat la revolutie, atunci domnia sa nu a ales calea cea mai buna. O directie esentiala a actiunii unui sef de stat este sa pacifice societatea, sa o impace cu ea insasi. Aici e vorba de a oferi victimelor revolutiei dreptatea justitiei, ca o reparatie morala pentru suferintele indurate. Romanii au nevoie de vindecare, sa isi vorbeasca unii altora, fara ura si incrincenare. Miine-poimiine se fac 10 ani de la revolutie si noi nu ne-am impacat cu vinile pe care fiecare le-am avut si pe care trebuie sa ni le recunoastem. Un presedinte de stat este obligat sa faca pace intre cetatenii tarii lui. Daca reuseste, istoria ii va da maretie. Generalul (r) Niculae Spiroiu, seful Misiunii Romaniei la ONU, fost ministru al apararii in Guvernul Roman, declara: "In decembrie '89, armata nu a primit ordin sa traga in demonstranti"

Care era starea de spirit a armatei in momentul preluarii conducerii ei, la un an si jumatate de la evenimentele din decembrie '89?La 30 aprilie 1991, cind am preluat Ministerul Apararii, starea de spirit a armatei era caracterizata de: nemultumirea cadrelor, generata de cele peste 7 000 de avansari la exceptional, in cea mai mare parte nemeritate, facute fara discernamint, de catre fostul ministru Militaru, in doar citeva saptamini; ingrijorarea fata de noile surse de insecuritate care amenintau tara, in conditiile vulnerabilitatii politice, economice si sociale create de tranzitie si al contextului international nefavorabil din zona noastra geografica. Aceasta ingrijorare era izvorita si din realitatea ca Armata Romaniei, spre deosebire de armatele celorlalte state foste comuniste din zona, isi asumase inca din 1968, si mai ales dupa, raspunderea reala a apararii tarii. O alta caracteristica a starii de spirit a militarilor era neincrederea in viitorul carierei de militar activ, in conditiile in care cadrele armatei nu aveau acces, prin statutul lor, nici la procesul incipient de formare a noilor autoritati publice si nici la avantajele materiale oferite altor categorii sociale de activitatea economica privata. Am fost numit in functia de ministru al apararii la 30 aprilie 1991, cu ocazia remanierii Guvernului Roman. Pina la aceasta data, predecesorul meu, domnul general Victor Stanculescu, gestionase cu succes cel putin doua actiuni ce tineau de starea de spirit a militarilor: 1) reintrodusese armata in cazarmi deoarece, asa cum afirmase in urma cu doi ani - exagerind putin, dar exprimind metaforic o realitate - cind a preluat conducerea ministerului, in februarie 1990, "ofiterii erau in Piata Victoriei iar soldatii in Gara de Nord" si 2) sa redea in mare masura increderea corpului de cadre al armatei in actul de comanda. La redarea acestei increderi au contribuit doua masuri: emiterea, cred ca sub influenta grupului de ofiteri CADA aflati in jurul sau, in martie 1990, a Ordinului Circular nr.1, prin care ofiterii din fiecare unitate au ales comisiile din rindurile lor si timp de doua trei-luni au evaluat, pe baza de audieri, comportamentul in cursul evenimentelor din decembrie al fiecarui cadru al armatei, indiferent de grad si de functie. Ca urmare, in scurt timp, cei mai multi fie ca si-au dat demisia, fie au fost trecuti in rezerva, si doar citiva dintre ei, care au realizat oroarea facuta, au ramas in prezent cadre active, cu bune performante, ale armatei. O parte dintre cei plecati s-au lasat antrenati in jocuri politice. Nu este nici locul, nici momentul sa le detaliez.Ce ati intreprins, ca ministru al apararii, pentru aflarea adevarului despre rolul armatei in evenimentele din decembire '89?Am sprijinit, cu buna credinta, lucrarile Comisiei senatoriale de ancheta asupra evenimentelor din decembrie 1989, careia i-am pus la dispozitie cu promptitudine absolut toate documentele, marturiile, probele si facilitatile solicitate. Am sustinut colectivul insarcinat de predecesorul meu sa elaboreze o Carte Alba a participarii armatei la evenimente. Cartea a fost lansata dupa inlocuirea mea de la conducerea ministerului si, desi nu am fost in pozitia de a participa la finalizarea manuscrisului, apreciez ca asigura o satisfacatoare baza documentara pentru cei interesati in aflarea adevarului. Am sprijinit si nu am obstructionat in nici un mod actiunile juristilor militari insarcinati cu elucidarea cauzelor aflate in cercetarea Parchetului sau pe rolul instantelor, incurajindu-i pe militarii implicati sa declare tot adevarul si sa aiba incredere in justitie.Ca apropiat al generalului Stanculescu, cum apreciati rolul Armatei Romane in confruntarile de strada de la Timisoara, Bucuresti si din alte localitati ale tarii?Am avut si pastrez si in prezent o deosebita consideratie pentru domnul general Stanculescu, l-am admirat pentru numeroasele sale calitati, intre care inteligenta si capacitatea manageriala sint in prim-plan. Precizez ca nu am fost un apropiat al domniei sale. Nu aveam cum. Ca urmare, nu am stiut, si am aflat mult mai tirziu ca s-a aflat la Timisoara in perioada 17 - 22 decembrie 1989. Despre comportamentul armatei in confruntarile de la Timisoara cunosc cu certitudine numai unele secvente. De la Bucuresti, cunosc relativ bine situatia de la INTERCONTINENTAL, din 21 decembrie, si de la fostul CC, din dimineata zilei de 22. Ulterior, am cunoscut situatia de la Radiodifuziune si din alte puncte ale Capitalei, unde am fost implicat fie in asigurarea trupelor, fie in preluarea unor structuri logistice ale fostei securitati. In toate aceste cazuri, perceptia mea despre comportamentul armatei, intemeiata pe analiza imprejurarilor in care s-a actionat si chiar a erorilor regretabile produse, in nici un caz pe sentimente, este favorabila acesteia, in ansamblul ei.Cite dintre gloantele trase in demonstranti apartin efectivelor armate? Cine s-a ascuns in spatele cui, pentru a imprastia multimile anticomuniste iesite in strada?Au fost trase foarte putine gloante de catre armata si in nici un caz ca urmare a unor ordine exprese. S-a tras numai in citeva imprejurari, ce tin de impulsurile imprevizibile generate spontan de natura umana in momente de asemenea tensiune. In decembrie 1989, armata nu a primit ordin sa traga in demonstranti.Cum i-ati numi pe demnitarii armatei, participanti la evenimentele din decembrie? Eroi, martiri, victime ale propriei functii?In ansamblu, li se potriveste cel mai bine calificativul de "victime ale propriei functii". Mai ales datorita faptului ca cei mai multi (cu doua-trei exceptii, intre care generalul Stefan Guse si generalul Victor Stanculescu, fiecare pe o alta dimensiune, insa nu fac decit sa confirme regula) nu aveau viziunea strategica necesara pentru aproximarea si anticiparea evenimentelor majore.Cum explicati recentele luari de pozitie ale autoritatilor statului, care propun amnistierea unor fapte care nu au primit inca solutia in instanta?Este riscant sa explici motivatiile unor declaratii facute de altcineva. Eu le-am perceput ca fiind de buna credinta si izvorite din sentimentul de responsabilitate al autoritatilor statului cu atributii in domeniul apararii, care vor sa gaseasca solutii de natura sa evite culpabilizarea de ansamblu a armatei, in mod nefondat si in dispretul fata de normele de drept. Solutia preconizata n-a fost cea mai inspirata. S-au facut si precizari de catre presedintie. Personal, am apreciat declaratia facuta cu scop similar, in urma cu circa doua luni, de catre domnul Babiuc, care propunea un mod de rezolvare bine fundamentat pe principii de drept. Oricum, onoarea armatei este o valoare intrinseca. Eventuale masuri neadecvate se pot rasfringe asupra celor ce le iau, nu asupra acesteia.Isi poate pastra armata onoarea dupa elucidarea juridica a rolului ei in revolutie?Categoric da.Cum este vazuta armata in mediile de specialitate americane si occidentale?Excelent. Sa avem grija sa confirmam, in continuare, aceasta impresie. Sa nu ne amagim, nu este usor.