BOGDAN FICEAC Inmormantarea adevarului In avanpremiera sarbatorilor de iarna, Puterea a organizat manifestari fastuoase la implinirea a 12 ani de la Revolutie. 12 ani in care adevarul a fost inmormantat definitiv. Nu s-a aflat nimic despre "teroristi", despre ucigasii a peste o mie de oameni, in schimb au aparut si apar pe banda rulanta mii, zeci de mii de "revolutionari" - mare parte din zone unde nu s-a tras nici macar un foc de arma. Culmea cinismului, pe liste se afla si unii dintre cei care au participat la represiuni sau care au facut parte din institutiile de represiune ale sistemului totalitar. Intre timp, adevaratii eroi au putrezit in morminte, multi altii se zbat in mizerie fara macar sa se gandeasca a se inghesui la impartirea certificatelor, multi au fugit din tara ori s-au sinucis. In alte tari foste comuniste istoria a fost repusa in drepturi, societatea s-a limpezit si merge inainte. Numai la noi mocirla se adanceste, fostii politruci si tortionari se bucura de libertate, au ajuns mari oameni de afaceri sau fac jocurile pe scena politica, organizand periodic comemorari ipocrite, cu singurul scop de a-si lustrui imaginea. O desantare fara limite, dar in consens cu mizeria generala, fizica si morala, in care se zbate societatea romaneasca. Obsedant, la reuniunea din Parlament, Razvan Theodorescu repeta ca s-au adunat acolo "martori si actori" ai evenimentelor din decembrie '89. Avea dreptate. In parte doar, pentru ca mai erau prezenti si "regizori" precum si cateva victime reale, risipite prin multime, a caror voce oricum nu era luata in seama. Ar fi pierdut ceva societatea romaneasca daca s-ar fi relevat adevarul despre uriasa manipulare de acum 12 ani? Nu, in nici un caz. Regimul Ceausescu nu putea fi inlaturat decat printr-o "revolutie", terenul era deja pregatit, nemultumirea populara dadea in clocot, iar artizanii, din interior si din exterior, nu au facut decat sa dea impulsul cuvenit istoriei. Dupa care se puteau retrage linistiti, precum a facut si Gorbaciov, celebrul tovaras de "idealuri" al lui Ion Iliescu. Numai ca, in Romania, doua lucruri au impiedicat cursul firesc al evenimentelor si ne-au incremenit iarasi in proiect, dupa "ratia de libertate" din acel uimitor decembrie. Primul: depasirea cu mult a "normei de victime". Majoritatea crimelor s-au comis dupa arestarea Ceausestilor, cand deja nu mai exista nici un "pericol" de revenire la regimul totalitar Ð oricum nu se putea reveni, pentru ca armata fraternizase cu populatia iar Securitatea nici nu intervenise, decat in cazuri cu totul izolate. Or, la un numar atat de mare de ucisi si raniti, trebuia demarata o ancheta privind identificarea asasinilor, care ar fi dus inevitabil si la adevaratii vinovati de moartea atator oameni - papusarii din umbra. Iar papusarii n-aveau nici un interes in aflarea adevarului. Al doilea element: dupa ce si-au indeplinit rolul istoric de inlaturare a regimului totalitar, "actorii" si "regizorii" nu s-au retras spre a lasa istoria sa-si urmeze cursul. Romania este astazi singura tara europeana fosta comunista cu un batran activist la conducerea statului (chiar si in Rusia s-a schimbat "garnitura", numai la noi, nu). In plus, institutiile fundamentale ale patriei sunt intesate de "fosti", mare parte ramanand tributari mentalitatii de "clasa deasupra legii", fapt ce a permis generalizarea coruptiei si jafului organizat dincolo de orice limite ale rationalului. Culmea-culmilor, tot aceia care au patronat jaful si minciuna, care au inmormantat definitiv sperantele romanilor, clampane acum, cu cinismul specific fostilor politruci, despre necesitatea combaterii coruptiei! Sa ne mai miram atunci ca si marile hotii vor fi musamalizate precum a fost inmormantat adevarul despre revolutie?!