Raportul SRIEPISODUL I (2/2), TIMISOARA '89 |
|
Astfel, in data de 18 decembrie 1989, capitan VEVERICA IOSIF - comandant al dispozitivului D7 - a comandat si executat foc asupra unui grup de demonstranti, care se afla la intersectia Caii Girocului cu str. Stefan Stanca, imprejurare cu care a fost ucis JANOS PARIS. Dispozitivul D1, condus de maior SUCALA ION si amplasat in fata Catedralei, a deschis foc asupra demonstrantilor din zona, desfasurand totdata actiuni de capturare si retinere a celor refugiati in Parcul Poporului, cu ordinul expres al generalului Nuta de a executa foc la cel mai mic semn de nesupunere. In ceea ce priveste actiunile desfasurate de patrule mobile anterior datei de 22 decembrie 1989, exista mai multe marturii privind executarea focului din diverse autoturisme de tip ARO, DACIA, LADA. Analiza informatiilor obtinute in legatura cu acest aspect evidentiaza existenta a doua ipoteze privind apartenenta acestor patrule mobile. 1. Din cadre ale Militiei au fost organizate cinci patrule auto, carora le-au fost repartizate principalele zone aglomerate ale municipiului. Aceste patrule mobile au primit indicativul "Z" (1-5) si aveau misiuni informative in zona evenimentelor, fiind coordonate de Z6, stabilit la sediul Militiei. Existenta acestora a putut fi evidentiata doar intr-un registru al fostelor organe de militie care incepea insa din 20-12-1989. Organele de procuratura nu au efectuat nici un fel de verificari asupra acestui aspect. 2. Pe baza sustinerilor maiorului GROZEA DANIEL din U.M. 01955 Timisoara (unitate de reparatii tehnica militara a Diviziei A.A.T.) a rezultat ca, la ordin, acesta a stantat numere de circulatie care sa nu duca laidentificarea lor ca apartinand armatei; neavand stante decat pentru literele A si B a recurs la confectionarea a circa cinci seturi de numere apartinand judetului Alba (AB). Ofiterul mai precizeaza ca "cei care au circulat cu astfel de masini au fost nu numai de la unitatea noastra, ci si de la U.M. 01942 si U.M. 01864, deci tot C.A.A.T. Poate oi fi facut un numar si pentru altii, de la graniceri". Intrucat sectie de reparatii militare avea si cealalta Mare Unitate din Timisoara, U.M. 01024 Timisoara, aceeasi metoda a putut fi folosita si aici. Elocvente in acest sens sunt cazurile capitanului ILIE NICOLAE si capitanului VASILICA GHEORGHE din U.M. 01024 Timisoara, care au folosit autoturismele A 116, apartinand Comandamentului Diviziei Mecanizate "DECEBAL" si 1-GR-114 (Giurgiu), proprietate a primului, in actiuni de culegere a informatiilor si identificare a persoanelor participante la miscarile ce au avut loc in Timisoara. Cei doi ofiteri mentionati au fost imbracati civil si au folosti la cele doua autoturisme numere false. In aceasta perioada, fata de colegii lor au afirmat ca au facut uz de armament, fara a preciza daca au existat victime. Analizata intr-un plan mai larg, actiunea de reprimare a demonstrantilor de la Timisoara evidentiaza numeroase cazuri in care combinarea imprejurarilor si a factorilor de presiune a condus la decizii materializate in actiuni soldate cu victime.
In perioada februarie-mai 1990, la solicitarile ferme ale organizatiilor revolutionare timisorene si ale rudelor victimelor, Comiisia Guvernamentala Timis a efectuat cercetari asupra cadrelor militare acuzate de a fi tras in demonstranti. Cu toate ca referatele inaintate la sfarsitul lunii mai 1990 de Comisia Guvernamentala si Procuraturii Militare cuprindeau propuneri de cercetare penala a unor cadre militare, nu s-a ajuns la trimiterea in judecata a unora dintre acestia. Generalizarea, incepand cu data de 20 decembrie 1989,a revoltei, care a dus la inclinarea balantei de forte in favoarea manifestantilor, pe fondul slabirii actiunilor de riposta ale tuturor fortelor implicate in "restabilirea ordinii", singularizeaza Timisoara in ansamblul situatiilor revolutionare din Romania. Daca pana in 21-12-1989 evenimentele din Timisoara au furnizat imboldul pentru declansarea unor actiuni similare si in restul tarii, incepand cu 22 Decembrie situatia s-a inversat. "Revolutia in direct" a influentat semnificativ derularea evenimentelor de la Timisoara. Conexata rapid la stirile alarmiste difuzate de TVR, care, in ansamblul lor evidentiau pericolul unei riposte iminente din partea "unor forte ramase fidele dictatorului", Televiziunea Timisoara a contribuit la inducerea si mentinerea derutei in randul fortelor armate, precum si a panicii in randul populatiei. Insusi directorul studioului local de Tv, GNANT EMERICH, precum si unii colaboratori ai sai, cautau in mod special sa intervieveze persoane care exagerau pericolele sau prezentau "dovezi" ale existentei unor forte ostile revolutiei.Un exemplu il constituie si imaginile inregistrate pe 23-12-1989 la Spitalul de copii din Timisoara (in apropierea caruia se tragea), iar,pe acest fond, comentatorul postului precizeaza ca "Din Spital trage un grup de securisti care aici isi gasesc ultima salvare". In acest context si in municipiu Timisoara au fost distribuite arme si munitii, nu numai formatiunilor organizate ale "garzilor patriotice", ci si altor cetateni, inclusiv elemente infractoare ori cu grad redus de discernamant.
Amenintand cu folosirea armamentului, in ziua de 23 decembrie 1989 a terorizat timp de cateva ore personalul intreprinderii. Atunci cand membrii subunitatii militare au incercat recuperarea armamentului respectiv, Paraschiv Dominic a deschis focul, imprejurare un care a fost impuscat si ulterior a decedat. Parchetul Militar Timisoara, care a cercetat cazul (dosar 197/P/1991), a dispus la 5 februarie 1993 neinceperea urmaririi penale asupra subofiterului M.Ap.N. care l-a dezarmat pe Paraschiv Dominic, intrucat acesta a actionat in legitima aparare.
In acelasi timp, asa cum rezulta din documentele aflatein dosarul nr. 7/1990 al UM 01942, cu comandamentul la Timisoara, incepand din seara zilei de 22-12-1989, au fost inregistrate actiuni de diversiune radio- electronica. Incepand cu ora 19,30, din ziua de 22-12-1989, sistemul de cercetare prin radiolocatie al spatiului aerian al Diviziei a fost pus in stare de alarma maxima, ca urmare a identificarii unui numar mare de tinte aeriene care se deplasau spre granitele de nord ale tarii din directiile nord, nord-vest, vest si sud, respectiv din URSS, Ungaria, Iugoslavia si Bulgaria. Sistemele de pretectie impotriva bruiajului de radiolocatie din dotarea instalatiilor radio nu au evidentiat existenta bruiajului de imitatie. La aproximativ 20-25 km de frontiera de stat, aceste tinte aeriene dispareau de pe ecranele statiilor de radiolocatie, pentru ca dupa aproximativ o ora sa apara in interiorul tarii, directionandu-se in special spre zona aerodromurilor unitatilor de rachete si artilerie antiaeriana. (Faptul ca nu au fost vizualizate pe ecranele instalatiilor radar a lasat impresia ca acestea ar fi violat spatiul aerian al tarii la joasa inaltime.) In perioada 22-12-1989, in zona de responsabilitate a Diviziei A.A.T., a fost semnalat un numar de 761 tinte aeriene, parte din ele fiind combatute cu sisteme evoluate de rachete. Analiza efectuata asupra modului de desfasurare a acestor actiuni releva ca in noaptea de 22/23- 12-1989, in spatiul aerian al tarii, la circa o ora dupa semnalarea "invaziei" aeriene, au fost semnalate 41 de tinte. In simineata zilei de 23 decembrie 1989, numarul tintelor s-a redus pana la disparitie. In noaptea de 23/24 decembrie 1989 s-a semnalat o activitate aeriana deosebita, numarul tintelor ajungand la 365, fiind semnalata atacarea a 14 unitati din compunerea A.A.T., in conditiile mentionate anterior. Toate aceste indicii privind diversiunea radio-electronica, urmata de actiune terestre de aceeasi natura au facut ca specialistii militari din cadrul Diviziei A.A.T. sa concluzioneze ca acest forte nu au apartinut sistemului national de aparare a Romaniei, idee evidentiata si de concluziile documentului S443/02-04-1990 al Institutului Central pentru Tehnica Militara: "caracteristicile tehnice ale mijloacelor existente in cadrul armatei romane exclud posibilitatea desfasurarii unor asemenea actiuni de catre fortele destinate luptei radio- electronice din interiorul tarii". In intervalul 22-26 decembrie 1989, la Timisoara, in conditiile mentionate, dominate de o deosebita complexitate si confuzie, apar tot mai frecvent cazuri de deschidere a focului de catre detinatorii de armament (militari ori civili), care, in majoritatea lor, nu erau - si nu sunt in masura nici acum - sa explice credibil impotriva cui luptau. Pe acest fond de imprejurari, mai multe persoane au desfasurat actiuni care aveau drept scop amplificarea culpabilizarii fostelor organe locale de Securitate. Altele, insa, prin aparenta lipsa de motivatie, nu permit descifrarea intentionalitatii care le-a orientat. Astfel, TAMASESCU DAN, participant la evenimente, a relatat ca in dimineata zilei de 23-12-1989, printre cele 6 TAB-uri care au venit la Inspectoratul judetean al M.I. pentru a sprijini ocuparea sediului acestuia, s-a aflat un TAB fara nici un insemn sau numar pe el si care, ulterior, s-a deplasat inspre fabrica MODERN, executand foc asupra unui grup de manifestanti. Col. (rez) DAMIAN IOAN afirma ca: "Un anume DOBRA a tras toata noaptea (de 25/26 decembrie) asupra Penitenciarului, determinand paza sa raspunda cu foc". Acelasi DOBRA este mentionat in declaratia lui DRAGOI STELIAN GHEORGHE (mecanic la un auto-serive) care il prezinta ca fiind "o persoana cu o puternica agitatie psihica (...) In noaptea de 23/24 decembrie a circulat cu un ARO", fiind suspect ca a executat foc si din acel autovehicul. Un caz mai complex este acela in care au fost implicati mr. JUDELE CONSTANTIN (seful cercetarii la UM 01024 Timisoara), lt. IARU FLORIN (ofiter cu atributii de antiterorism in cadul Securitatii Judetului Timis) si DRAGOI STELIAN GHEORGHE (mecanic la un auto-service). Ultimii doi au actionat sub comanda maiorului JUDELE iar acesta a fost coordonat de lt. col. ZECA CONSTANTIN, seful de Stat major al UM 01024 Timisoara. Din datele pe care le detinem rezulta urmatoarele: -la 24 decembrie 1989, la ordinul lt. col. ZECA CONSTANTIN, IARU FLORIN a fost eliberat din unitatea militara unde se afla retinut impreuna cu alte cadre ale Securitatii judetene Timis; -ulterior cei doi au fost echipati cu uniforme M.Ap.N. iar la 25 decembrie 1989, la ordinul lt. col. ZECA, lt. col. CARAIVAN (seful artileriei UM 01024) le-a distribuit: pistoale cu amortizor, veste antiglont, pistoale mitraliera, pumnale, catuse, haine civile (blugi, geaca, tricouri); -actionand la ordinel mr. JUDELE si lt. col. ZECA, DRAGOI si IARU au efectuat "pperchezitii si confiscari" la domiciliile unor cadre de securitate, ale rudelor acestora si altor perosane banuite a detine bunuri de valoare; -armamentul a fost recuperat de la cei in cauza, de catre lt. col. CARAIVAN, la 28 decembrie 1989. De altfel, pana la data arestarii (februarie 1990), Dragoi si Iaru au actionat in sediul fostei Securitati Judetene Timis, ca membri ai "Biroului II" condus de mr. Judele. Exista, de asemenea, semnalari ale mai multor martori ca la 26 decembrie 1989 mr. JUDELE, STELIAN DRAGOI si IARU FLORIN, purtand uniforme de ofiteri M.Ap.N., au mers la hotel Timisoara si sub amenintarea cu impuscarea a receptionerului VOIN PETRU au obtinut cheile de la camerele 130, 131 si 132, de unde au executat foc in directiile Pietei Operei Uunde stationa o unitate de tancuri) si Centrului Militar. Ulterior au incendiat camera 709 dupa care au coborat imediat in holul hotelului. Intrucat mr. JUDELE CONSTANTIN era cunoscut de cadrele si militarii aflati in acel moment in holul hotelului iar insotitorii sai erau imbracati in uniforme M.Ap.N., nu au fost retinuti. Din cercetarile efectuate de Parchetul Militar Timisoara, asupra lui DRAGOI STELIAN si IARU FLORIN (dosar 324/P/1990) au rezultat urmatoarele: -nu se confirma ca sus-numitii au executat foc din sau de pe cladirea hotelului Timisoara; -Dragoi Stelian a recunoscut ca, detinand un pistol tip Walter cu amortizor, "din curiozitate a tras un foc pe coridorul hotelului, fara sa vizeze ranirea sau uciderea unei persoane"; -cei doi au fost folositi de conducerea garnizoanei din acea perioada (lt. col. ZECA CONSTANTIN) pentru "verificarea unor adrese unde existau suspiciuni ca se desfasoara activitati ilegale". Au existat situatii in care au deschis focul cu scop de intimidare fara insa sa produca ranirea unor persoane; -in contextul sarcinilor primite, cei mentionati au sustras bunuri de la persoane particulare. Pentru faptele comise, prin sentinta nr,. 137 din 26 iunie 1992 Dragoi Stelian si Iaru Florin au fost condamnati la cate un an inchisoare pentru furt din avutul public si particular. Dupa pronuntarea sentintei au fost pusi in libertate, intrucat executasera pedeapsa in perioada arestarii preventive. Cu privire la celelalte fapte comise, Tribunalul Judetean Timis si-a declinat competenta . Dosarul nr. 8023/1990 privind pe cei doi a fost inaintat Curtii Supreme de Justitie la 03-12-1990, pana in prezent nefiind solutionat (Iaru este plecat din tara). De altfel, maiorul JUDELE CONSTANTIN ordonase anterior sa se taga fara discernamant ("impotriva a tot ce misca") si a retransmis intocmai, pentru executare, ordinul lt. col. ZECA de a se trage impotriva "celor imbracati in combinezon albastru, bleumarin sau negru". TAMASESCU DAN, participant la evenimente si cooptat in grupul maiorului JUDELE, a declarat ca "in 23 decembrie, in jurul orei 05,00 sau 06,00 (...) am vazut in strada un om imbracat in albastru (...) Am tras, gandindu-ma ca e un terorist, fara sa-l somez. Cand s-a luminat, m-am dus in strada si am constatat ca era un muncitor la ILSA pe care-l cunosteam (...) Mr. JUDELE mi-a zis ca bine am facut". In legatura cu profilul moral al mr. JUDELE CONSTANTIN retine atentia faptul ca in anul 1990, cand activitatea sa din decembrie 1989 incepea sa fie dezvaluita in presa, a preferat "sa se stabileasca in strainatate", fiind condamnat pentru dezertare. Consecinte grave in derularea evenimentelor acelor zile au fost produse si de unele erori individuale ale unor membri ai dispozitivelor militare carora, uneori, le-au cazut victime chiar cade ale armatei. Sugestiv este cazul m.m.VALCEANU CONSTANTIN din UM 01864 care la 25-12- 1989, in jurul orei 14,00 s-a deplasat la domicilul sau din Timisoara. La inapoiere (aproximativ ora 17,00) nu a mai oprit la punctul de control mixt din zona unitatii militare de graniceri, apreciind ca acestia au retinut ceea ce el le-a comunicat: ca se va inapoia dupa circa doua ore. In aceste imprejurari, de la punctul de control s-a deschis foc asupra autoturismului, soldat cu uciderea maistrului militar VALCEANU CONSTANTIN. Alte victime din randul militarilor s-au datorat indisciplinei sau neatentiei. Astfel, lt. JURCA (UM 01185) si cpt. SERBAN DUMITRU (UM 01185) s-au autoimpuscat dar au declarat ulterior ca au fost impuscati de teroristi. Un caz similar a fost cel al rasturnarii accidentale a unui camion care transporta militari, comandantul acelei unitati declarand si el, intr-o emisiune televizata, ca militarii sai au fost atacat de teroristi. Mai multe cazuri nominalizate in acest material au fost analizate si de Comisia Guvernamentala numita la nuvelul judetului Timis in anul 1990, concluziile acesteia, insotite de declaratii, documente si fotografii fiind inaintate Procuraturii Militare Timisoara. Totodata, instanta mentionata a primit sesizari si din partea altor institutii sau persoane fizice, multe dintre acestea privind actiuni desfasurate in perioada 22/25-12-1989 si ulterior, de mai mica intensitate, care au dus, totusi, la inregistrarea pe raza municipiului Timisoara a unui numar de 20 de morti si 73 de raniti. Solutionarea lor va duce, fara indoiala, la stabilirea multor adevaruri privind revolutia timisoreana din decembrie '89. Inserarea acestui punct de vedere preliminar al Serviciului Roman de Informatii cu privire la evenimentele de la Timisoara s-a sprijinit pe date si informatii provenite dein surse diverse: declaratii ale unor participanti la evenimente, referate ale Comisiei Guvernamentale pentru judetul Timis (1990), Raportul Comisiei medicale locale, documente de la Procuratura Militara Timisoara, surse deschise, alte documente. Pentru clarificarea si a altor aspecte referitoare la evenimentele din Timisoara - decembrie 1989, inca neelucidate, este necesara o cooperare mai substantiala a institurtiilor implicate direct in elucidarea acestora fata de care SRI isi manifesta deplina disponibilitate. |