EVENIMENT - Miercuri, 17 noiembrie 2004

Moscova voia eliberarea sub control

De la sedinta Biroului Politic 6-10-1988

Asa s-a intamplat ca astazi dezbatem rezultatele negocierilor cu conducatorii sau personalitatile proeminente dintr-o serie de tari socialiste, K. Fomvihan, Vo Ti Kong, E. Honekker, N. Ceausescu, Chirek. O solicita si J. Batmunh.

Situatia din fiecare tara este unica si procedam corect, nu le abordam "la gramada", incercand sa intelegem particularitatile situatiei din fiecare dintre ele si pe baza unei asemenea analize concrete sa construim politica noastra in raport cu aceasta.

In acelasi timp, atat schimbul de opinii de astazi, cat si, mai pe larg, tot ce stim, toata informatia care vine, vorbesc despre necesitatea unei abordari de ansamblu pentru a se aprecia situatia din comunitatea socialista. Cu toate deosebirile si nuantele, exista numeroase indicii care arata ca in tarile fratesti se acumuleaza si se agraveaza probleme asemanatoare. Insasi coincidenta simptomelor maladiei confirma faptul ca ea nu a fost provocata de vreun bacil raufacator care ar fi patruns acolo unde nu s-au ferit de el, ci anumiti factori care se ascund in radacinile insasi ale modelului economic si politic al socialismului, asa cum s-a format el la noi si a fost transferat, cu niste modificari neesentiale, pe solul tarilor care au pasit pe drumul socialismului in perioada postbelica.

"O suprasarcina a Perestroikai"

Am descoperit deja slabiciunile acestui model si le eliminam in mod consecvent. Tocmai aceasta si constituie o suprasarcina a Perestroikai: sa conferim socialismului o noua calitate. O serie de tari ne-au urmat exemplul si, chiar luand-o inainte, au pasit pe calea reformelor profunde. Unele dintre ele, precum RDG, Romania, RPDC, inca nu recunosc necesitatea acestora, dar, mai curand, din motive politice, din nedorinta conducerii actuale de a schimba ceva. In realitate, toata lumea are nevoie de transformari, desi nu o spunem public pentru a nu fi acuzati ca incercam sa ne impunem Perestroika prietenilor.

Insa faptul ramane fapt: semnele evidente de criza cer aplicarea unor reforme radicale peste tot in lumea socialista. Si factorul subiectiv joaca aici un rol imens. De pilda, in Laos, de trei ori mai inapoiat, Fomvihan procedeaza cu abilitate si are rezultate bune. Iar aceia care nu vor cu tot dinadinsul sa raspunda la sfidarile timpului isi baga boala mai adanc si complica mult evolutia ei in viitor.

Si aceasta ne priveste in mod cel mai nemijlocit. Noi doar ne-am depus mandatul "fratelui mai mare" din lumea socialista, insa nu putem sa renuntam la rolul de lider care in mod obiectiv va apartine intotdeauna Uniunii Sovietice ca fiind cea mai puternica tara socialista si originea Marelui Octombrie. Cand intr-o tara sau alta situatia ajungea la criza, trebuia sa venim in ajutor cu pretul unor sacrificii materiale, politice si chiar umane imense.

Trebuie sa avem in vedere cu claritate, de asemenea, ca in viitor trebuie sa excludem in totalitate posibilitatea de a "stinge" situatii de criza prin mijloace militare. Conducerea precedenta se pare ca a inteles si ea acest lucru, in orice caz, privitor la o tara ca Polonia.

Acum trebuie sa ne gandim cum vom proceda in cazul in care una sau cateva tari vor ajunge la faliment? Perspectiva este destul de reala, pentru ca deja cateva dintre ele se afla in pragul incapacitatii de plata valutara (Polonia, Ungaria, Bulgaria, Vietnam, Cuba, Romania (numele Romaniei este scos din text cu stiloul - n. de traducator), RDG). Chiar in Cehoslovacia, care a rezistat pana nu demult, datoria externa a inceput sa creasca brusc.

Cum vom proceda daca instabilitatea sociala care capata un caracter din ce in ce mai amenintator in Ungaria va coincide in timp cu inca o runda de dezordine din Polonia, cu manifestarile chartistilor din Cehoslovacia s.a.m.d.? Altfel spus, avem o conceptie pentru o situatie de criza care ar putea cuprinde intreaga lumea socialista sau o parte din ea?

Noi toti suntem ingrijorati de aceasta. Primind din cand in cand telegrame alarmante, luam masurile posibile, dar toate acestea, in cel mai bun caz, sunt niste comprese puse pe punctele dureroase, si nu un tratament sistematic si bine pus la punct, nemaivorbind de masuri profilactice.

"Intrebarile cele mai de actualitate"

A venit necesitatea urgenta de a se discuta aceste probleme in cadrul Biroului Politic, cu participarea specialistilor. Si, in aceasta ordine de idei, nu trebuie sa ne ascundem capul sub aripa, ca strutul, ci sa privim in perspectiva cu ochii deschisi si sa ne punem intrebarile cele mai de actualitate:

- Sunt in stare tarile socialiste sa iasa dintr-o situatie pre-criza fara ajutorul Occidentului?

- Ce pret ar trebui sa plateasca pentru acest ajutor?

- Pana la ce limite trebuie sa incurajam o asemenea evolutie sau s-o acceptam?

- In ce masura mai corespunde intereselor noastre stationarea in continuare a trupelor sovietice pe teritoriile unor tari aliate (in afara de RDG)?

Este oportun sa dam o insarcinare Comisiei pentru probleme internationale a CC, nou create, de a pregati materiale pentru o asemenea discutie. Este o problema imensa ca importanta si cuprindere si cere o preocupare permanenta, insa ar fi oportun sa organizam primul schimb de opinii chiar la sfarsitul lui decembrie-inceputul lui ianuarie 1989. In luna februarie va avea loc o intalnire de lucru a conducatorilor tarilor comunitatii socialiste la Praga si aceasta ofera posibilitatea sa aducem la cunostinta prietenilor unele dintre concluziile noastre. Si ei insisi asteapta acest lucru, desi, bineinteles, percep situatia fiecare din "unghiul sau de vedere".

(n.r. - intertitlurile apartin redactiei)