EDITORIAL - Joi, 8 iulie 2004

O rusine: privilegiile revolutionarilor

Ion Bogdan LEFTER

Saptamana trecuta, Camera inferioara a Parlamentului Romaniei a adoptat o noua lege in beneficiul "revolutionarilor", intitulata Legea recunostintei fata de eroii martiri si luptatorii care au contribuit la victoria Revolutiei romane.

Rusinea privilegiilor de-a dreptul desantate de care se bucura "revolutionarii" nostri de la "opsnoua" e mai veche. Inca din 1990, in Bucuresti si in celelalte orase ale patriei in care oamenii se ridicasera impotriva dictaturii comuniste a lui Nicolae Ceausescu, "revolutionarii" s-au organizat in asociatii, ligi, fundatii, cluburi s.a.m.d. Nu pentru continuarea luptei impotriva structurilor vechiului regim sau a mentalitatilor inertiale, care au bruiat serios democratizarea Romaniei de-atunci incoace, ci pentru obtinerea de avantaje: sedii, locuinte, magazine, terenuri, scutiri de impozite. Parlamentele succesive au adoptat mai multe randuri de reglementari in acest sens, validand astfel statutul privilegiat al unei caste.

Cine este - insa - indreptatit sa-i apartina? Cum se poate defini si recunoaste un "revolutionar"?! Solutia a fost aceea a "certificatelor". Si asa a aparut o ocupatiune noua si - s-a dovedit - profitabila: aceea de distribuitor de "certificate de revolutionar". S-au alcatuit comitete si comitii, s-a infiintat un Secretariat de stat special, s-au facut numiri si s-au platit salarii pentru alti privilegiati care sa acorde dreptul de a fi privilegiat ca "revolutionar". Au venit si certurile, scandalurile, acuzatiile de abuz, de "mafiotism" si tot tacamul. Drept urmare, s-au facut anchete, s-au preschimbat si s-au reacordat "certificatele", intrucat cele deja distribuite ajunsesera in cam prea multe maini. Situatia amintea binisor anecdota care circula candva, inainte de 1989, in legatura cu "ilegalistii" (adica membrii vechi ai Partidului Comunist, de dinainte de 1944, din perioada in care organizatia, foarte putin numeroasa, fusese declarata in afara legii). Privilegiile acelora, considerati un soi de "veche garda" si de mare incredere, erau ravnite si de alti comunisti, care reusisera sa treaca si ei drept "ilegalisti", justificand formularea ironica: "Putini am fost, multi am ramas!".

Evident, nimeni nu s-a revoltat in 1989 impotriva regimului comunist pentru a obtine un profit personal, ci pentru libertatea tuturor, pentru un bine colectiv. Din nenorocire, in focul confruntarilor din acel decembrie au fost oameni, mai ales tineri, care si-au dat viata, iar altii au ramas mutilati, cu handicapuri pe viata. Cei care s-au sacrificat pentru tara si popor au fost inmormantati cu toate onorurile, supravietuitorii au fost sustinuti medical si financiar (din pacate, nu intotdeauna cu grija si cu promptitudinea pe care o meritau din plin), iar urmasilor celor ucisi, familiilor indoliate le-au fost - de asemenea - acordate ajutoare. Insa, dincolo de aceste forme firesti de manifestare a solidaritatii sociale, a inceput escalada mizerabila a privilegiilor, stimulate chiar de catre puterea politica instalata in urma revolutiei. In deficit de legitimitate la inceputul anilor '90, noii guvernanti au mizat pe functia simbolica a acestor organizatii, in fruntea carora s-au aflat cand Ion Iliescu el insusi, "Marele Revolutionar", cand fidelii sai, de felul unor Dan Iosif, Bebe Ivanovici si alte asemenea figuri ale "tranzitiei", astazi "baroni" ai retelelor de putere si de interese economice ale Partidului Social Democrat, cel mai recent avatar al Frontului Salvarii Nationale creat "la revolutie". Asociatiilor si ligilor de "revolutionari" le-au fost oferite sedii si confort (vezi vila de pe malul Lacului Floreasca in care a fost "cazata" Asociatia 21 decembrie" - sau "22"?!; cine sa mai stie cu precizie, caci organizatiile cu pricina au proliferat, adoptand toate denumirile si toate datele "revolutionare" disponibile...). De cate ori a fost nevoie, in perioade mai agitate ori in campaniile electorale, "revolutionarii" s-au reactivat, inrolandu-se in bataliile publice la ordinea zilei. Intr-atat de scandalos a fost comportamentul respectivilor, incat un grup de adevarati revolutionari, dar neinrolati in ligi si cluburi "de profil" si nebeneficiari ai privilegiilor aferente, au infiintat la un moment dat o Asociatie a participantilor la revolutia din decembrie 1989 care nu cer nimic!

Privilegiile reconfirmate si adaugite prin noua Lege a recunostintei etc. etc., sunt - inca o data - absolut scandaloase: "revolutionarilor" li se ofera 10.000 de metri patrati in extravilan si 500 in intravilan, gratuitati la medicamente si la transportul pe calea ferata, spatii comerciale pe care le pot inchiria sau cumpara in conditii extrem de favorabile si altele asemenea. Se mentin si scutirile de impozite pe venit. De parca nimeni n-ar sti ce terenuri in zone rezidentiale foarte scumpe le-au fost deja acordate "revolutionarilor" de-a lungul anilor postcomunisti, de mult vandute intre timp amatorilor de vile de lux, nu rareori din clientela aceluiasi partid cu multi avatari social-democrati?

Cu totul ar fi - se pare - cateva zeci de mii de "revolutionari" cu "certificat". Dupa unele estimari, in jur de 20.000. La revolutia din decembrie 1989 au participat, in bataia pustilor si a tanchetelor, pe strazile si in pietele din Bucuresti si din atatea alte orase, sute de mii, daca nu milioane de oameni...

Joi, 8 iulie 2004

Comentarii