Jurnalul Naţional

ediţie de colecţie

luni 20 decembrie 2004

Romania din ceruri

Editia de colectie de astazi nu e doar o simpla insiruire de nume si de date. E povestea Revolutiei din decembrie 1989, povestea celor care au murit atunci impuscati la mitingurile de protest, in case, pe strazi.

Dincolo de legende

EDITORIAL - ADRIANA OPREA-POPESCU

Romania din Ceruri nu e doar o simpla insiruire de nume si de date. Citita printre randuri, e povestea Revolutiei din decembrie ’89. Intreaga, pana la ultima lacrima. Stiati ca cel mai tanar erou martir avea doar o luna? Il chema Andronic Vladimir si a murit impuscat in cap, in timp ce dormea in patutul lui. Multora, moartea le-a intrat pe geam sau le-a dat intalnire pe strada. Pentru ca atunci s-a murit si din prea mult curaj dar, mai ales, din intamplare. Numarul celor care au fost impuscati premeditat la mitingurile de protest din 17-22 decembrie nu depaseste 200. Ceilalti... Au fost loviti de gloantele ratacite in dreptul ferestrei, in fata televizorului sau pe balcon. Au fost impuscati, la gramada, copii, batrani sau femei care se intorceau de la serviciu sau mergeau la piata. Moartea lor nu e mai putin tragica. Caci inainte ca statul sa puna pe ei armura de "erou martir", ei nu aveau decat sfanta "calitate" de mama, tata, frate... Printre multele legende care s-au scris despre evenimentele din ’89, "Romania din Ceruri" este harta exacta a celor mai dramatice momente de atunci. Revolutia romana nu a fost nici eroica, nici a tinerilor. Cimitirele eroilor sunt pline insa de tineri, cei mai multi dintre ei soldati in termen, ucisi nu in timpul cuceririi unor redute, ci din grave erori ale superiorilor lor... Fiecaruia dintre cei care au murit atunci ii datoram viata. Au plecat in locul nostru, pentru ca au fost acolo, la intalnirea cu moartea. Iar astazi, pe umerii lor se sprijina pasii nostri. "Romaniei din Ceruri" ii datoram Romania de pe pamant...

Harta durerii redesenata

N

Aceasta fotografie ne-a fost trimisa intr-o scrisoare din Vaslui de parintii lui Rotaru Sorin. Baiatul a carui cruce se afla intre parintii sai avea 21 de ani

e-am inrolat in aceasta misiune acum doua luni. Avem in suflete sute de imagini ale suferintei. Si-am compus, aproape intreaga, harta "Romaniei din Ceruri". Kilometrul zero al expeditiei noastre a fost baza de date a Secretariatului de Stat pentru Problemele Revolutionarilor (SSPR). Asa cum apare ea pe pagina de internet, caci pentru mai multe informatii ar fi trebuit sa facem, probabil, inca o revolutie...

STATUL-INGROPATUL. Eroi martiri care se bat pe acelasi numar de certificat, nume gresite, date de nastere puse de-a-ndoaselea sunt cateva din greselile pe care le-am gasit in baza de date a SSPR. Am mers la secretarul de stat dupa o luna de zile, timp in care am asteptat un raspuns la un fax prin care ceream ajutorul. Mesajul ca "vrem sa ii readucem in memoria romanilor pe cei care si-au dat viata in decembrie ’89" nu a impresionat nici un cap coafat de la SSPR. "Veti ajunge deputat?", e una din putinele intrebari care au placut presedintelui SSPR, Emil Cutean. Ne-a raspuns zambind gales: "Nu stiu exact, se prea poate". Cutean a chemat din biroul lui o doamna directoare. I-am spus de ce-am avea nevoie. Fiecare rugaminte a noastra o deranja evident pe cea care mai avea putin si batea din picior in fata sefului.

N-am mai primit vreun raspuns, nici pana in ziua de astazi. "Romania din Ceruri" a fost ingropata de Romania din Guvern. (Alex Nedea)

PASI. Cu baza de date, publica, incompleta si eronata a SSPR, am plecat in cautarea asociatiilor de revolutionari din tara. La cateva am gasit ajutor, la altele, injuraturi...

ASOCIATII DE EROI. In demersul nostru jurnalistic ne-am lovit de problema asociatiilor de eroi martiri. Cel mai elocvent exemplu este judetul Valcea, unde, preocupat de campania electorala a unui partid care a pierdut alegerile, presedintele Gheorghe Prala ne-a amanat timp de o luna, de pe o zi pe alta. A scapat de stresul jurnalistilor cu un "Du-te-n mortii ma-tii!". In Vaslui, presedintele asociatiei nu a vrut sa ne ajute decat dupa ce l-am sunat pe prefect, care l-a convins ca nu este atat de mare deranjul sa se uite pe niste dosare. Bazele de date din majoritatea judetelor sunt incomplete sau, si mai mult, incorecte, neactualizate de ani de zile, dovada ca asociatiile functioneaza mai mult pe hartie decat in timp real... (Ioana Moldoveanu)

TELEFOANE. Dupa ce am stors de informatii stafiditele asociatii, am inceput sa dam telefoane, in cautarea urmasilor celor decedati.

Alo, sunt de la Jurnalu’! "Saru’mana! Ce spuneti?! Saru’mana zic!!! E griseala, dom’le!" Trosc! Echipa Jurnalul a dat cateva mii de telefoane pentru a documenta aceasta editie de colectie. Rudele mortilor au plans in hohote, altele au ras la fel (nu este o exagerare), au injurat cu pofta Guvernul, Armata, Securitatea si pe noi o singura data. Gasirea urmasilor unuia pe care il chema Gheorghe si locuia in Romania a fost o provocare. La un moment dat glumeam intre noi ca rudele eroilor isi schimba numele, domiciliul sau recurg chiar la operatii estetice numai ca sa ne faca noua in ciuda. Am ajuns pana la punctul in care am sunat la un liceu pentru a gasi o eleva, ipotetica nepoata a unuia dintre eroi. Contrar asteptarilor, am gasit oameni atat de amabili, care, desi nu aveau nici o legatura cu rudele decedatilor, au acceptat sa faca investigatii pe cont propriu pentru a ne ajuta, pe banii si timpul lor. Si asta in urma unui simplu telefon. Iubesc Romania. (Vladimir Ioan)

Radiografia durerii

In judetele la care am avut doar o lista cu numele eroilor martiri, fara alte amanunte, nu ne-a ramas decat sa o luam la pas spre locul cu pricina. Am cerut ajutorul asociatiilor de revolutionari, primariilor, asociatiilor de locatari si am incropit o harta cu adresele urmasilor.

PARINTI PLANGAND. La multe dintre adresele indicate nu am mai gasit nici urma de familii de revolutionari. Multi se mutasera intre timp. Altii se stinsesera din viata. Asta s-a intamplat cu judetul Buzau. In patru zile am cautat 50 de familii. Porneam dimineata si timp de 15 ore pe zi bateam la usi. Unii ne deschideau cu teama. Tineau usa intredeschisa, ne intrebau suspiciosi ce vrem, caci nimeni nu s-a mai interesat de ei. Altii ne primeau in case bucurosi ca se va scrie ceva de eroul lor. Isi notau pe bucati de servetele si in agende ziua cand va aparea suplimentul despre eroi al Jurnalului. Am batut si satele din judet pentru a ajunge la cate o cruce ratacita la margine de drum. Prima mama care ne-a deschis a izbucnit puternic in plans. Au urmat apoi alti parinti, alte lacrimi.... Iar noi am fost o echipa ingrata, care cerea niste date. Ei tineau sa ne vorbesca despre durere. (Laura Toma)

SCRISORILE. Unde nu am putut ajunge noi, am rugat familiile sa ne trimita scrisori... Iar timp de cateva saptamani ne-au sosit plicuri din toata tara. Au fost si situatii in care nu am putut lua legatura direct cu parintii sau rudele, deoarece locuiesc in zone unde nu au telefon. In aceste cazuri, am apelat la ajutorul primarilor. Acestia si-au facut timp pentru a se duce in sate, sa stea de vorba cu familiile, sa ia fotografii, sa le puna apoi intr-un plic si sa ni le trimita. Am asteptat cu nerabdare fiecare dintre aceste scrisori. Toti cei carora le-am cerut o poza ne-au trimis-o. Le multumim ca au avut incredere in noi, ca au inteles gestul nostru. In multe scrisori, am gasit "biletele" in care oamenii ne multumeau ca "ne gandim la cei care au murit in ’89". (Mira Muntean)

FOTOGRAFIILE. Multe dintre chipurile "Romaniei din Ceruri" sunt ultimele fotografii pe care le mai au familiile lor. Intr-un sat, o batrana si-a fotografiat tabloul fiului, prins intre stergare, pe perete, si ne-a trimis poza asa... Imaginile altor eroi le-am luat din cimitire, de pe cruci. Am gasit unele dintre poze si in brosurile si cartile dedicate momentului 1989. Nu am reusit, din pacate, sa adunam fotografiile tuturor. Unora nu le-am gasit urmasii, care au murit sau au plecat din tara. La altii, rudele nu au dorit sa ne dea fotografiile, spunand ca imaginea din ziar le-ar aminti de cel mort si i-ar face sa sufere iarasi. (Irina Munteanu)

LINIE SCURTA DE FINAL
In documentarea acestei editii de colectie am folosit informatiile culese de pe site-ul SSPR, din Raportul Parchetului Militar asupra Evenimentelor din Decembrie 1989 si din arhivele asociatiilor de revolutionari din tara. Unele cazuri au fost completate cu date preluate din cartile editate de-a lungul timpului pe aceasta tema. Alte informatii au fost preluate din lucrarea "Album al eroilor", semnata de Cicerone Ionitoiu si redactata in strainatate, in 1998.

MULTUMIRI SI SCUZE
Se cuvine sa aducem multumiri tuturor celor care ne-au ajutat in demersul nostru jurnalistic: putinelor asociatii de eroi martiri care-si merita denumirea, familiilor celor decedati, rudelor indepartate, oamenilor care, desi straini de ei si de noi, ne-au acordat tot sprijinul. "Romania din Ceruri" exista si datorita lor.

In acelasi timp, trebuie sa ne cerem iertare pentru eventualele nume care au fost omise de pe lista si pentru toate acele greseli care s-au strecurat in text...

UN TERMEN PREA APROPIAT
Luna aceasta se vor implini 15 ani de la evenimentele din 1989. Tot 15 ani este si termenul de prescriptie pentru infractiunea de "omor deosebit de grav". Asta inseamna ca cei vinovati, care nu au fost inca deferiti justitiei, vor scapa de inchisoare. La Sectia Parchetelor Militare, mai sunt inca in cercetare 45 de dosare privind omoruri petrecute in decembrie 1989. Ele vor fi inchise. Numarul mare de cazuri cu "Autor Necunoscut", pedepsele date cu suspendare, gratierile prezidentiale acordate unor purtatori de stele mari pe epoleti ne duc la o singura concluzie: pentru moartea violenta a peste 1.000 de persoane nu a platit, in mod concret, nimeni. Au fost condamnati cativa rataciti care fie au facut recurs si au castigat, fie s-au eliberat pe caz de boala. (Toma Roman jr.)