1989 – decembrie – 2004
Dilemele unui razboi ratat. Dilemele Revolutiei
In fond si la urma urmei poate mai putin conteaza ce s-a intamplat in decembrie 1989. Conteaza ca au cazut oameni. Vinovati. Sau, marea majoritate, nevinovati. Inocenti. Unii, de fapt, au murit chiar mai inainte de a se naste. Au fost ucisi... Intocmai ca intr-un accident. Accident al istoriei. Cum este razboiul, de pilda. Si, daca ma gandesc bine, Revolutia noastra tare a mai semanat cu un razboi. Cu un razboi ratat. Totusi razboi, chiar daca putin mai ciudat. Care razboi nu s-a terminat, iata, nici astazi. Desi nu se mai aud rafalele de mitraliera razboiul acesta continua in salile tribunalelor, in paginile ziarelor, in piata, pe unde nici nu-ti trece prin gand. Si care, asa cum se deruleaza, ameninta sa nu se mai termine niciodata. Stiti ce frapeaza totusi? Ca in razboaiele mondiale Romania a jertfit cu nonsalanta, as zice, pe altarul ei, sute de mii de vieti omenesti. Romani de-ai nostri. Si, cu mici exceptii, o data trasa ultima lovitura de tun, nu prea s-a facut mare caz pentru vietile pierdute, dimpotriva. Mai exact tam-tam-ul mediatic a fost invers proportional cu jertfele. Resemnati, ne-am grabit sa ne lingem ranile, am ridicat fruntea din tarana, am iertat si, culmea!, am si uitat, si am pornit mai departe. De aceea ma intreb si intreb: Oare, sa ne fi costat Revolutia din decembrie 1989 mai mult decat cel de Al Doilea Razboi Mondial? Peste cinci ani probabil ca vom fi cu totii mai aproape de un raspuns la o astfel de intrebare decat suntem azi. Asa cum, in urma cu cinci ani eram mai departe decat suntem acum. Tocmai de aceea am decis sa va punem la dispozitie paginile care urmeaza. Desigur, nu suntem decat o revista, nu un oracol. Asteptam totusi si punctele dumneavoastra de vedere. Nu ar fi exclus sa aveti dreptate.