Revolutia printre file de carte
Motto:
Rep.: Did you have a good Christmas?
Peter O’Toole: Not as interesting as the Ceausescus!
Demersul nostru de a recenza tot ceea ce s-a scris despre Decembrie ’89 este, dintr-un punct de vedere, inca inutil. Calitatea materialelor este invers proportionala cu numarul aparitiilor – de la articole la eseuri si romane. De altfel, printr-o incursiune fulguranta prin biblioteci, se poate constata bogatia de aparitii editoriale despre tema in cauza. Dar trebuie sa avem in vedere si timpul care s-a scurs din 1989 pana azi, poate prea scurt, ce nu a permis inca stingerea orgoliilor.
Asa ca acest aspect are doua taisuri: pe de o parte asifixierea cititorului cu trairi si pasiuni revolute, pe de alta parte retinerea atentiei lui prin acuratetea descrierii evenimentelor. Este totusi indicata analiza acestora cu echidistanta, fara a cadea in capcana sentimentalismelor ieftine si a intereselor de conjunctura. Or, pornind in cautarea adevarului, descoperim ca tocmai acest lucru nu se respecta. Adanciti sa demonstreze superioritatea propriei realitati, autorii „uita” de rigurozitatea stiintifica si de setarea calitatii informatiilor. Asa ca desi nu este ceva absolut, dominanta este data de emotional.
Pentru a usura demersul nostru am procedat la o clasificare a aparitiilor editoriale despre decembrie ’89, in functie de modul cum autorul - in cazul celor romani - a luat contact cu fenomenul (evenimentele), adica fie se afla in atnturajul Puterii, fie a participat direct, prin forta imprejurarilor, la derularea evenimentelor. In fine, am adaugat o a treia categorie, formata din autori, autori straini, de regula profesionisti in materie, care aduc un plus de claritate si originalitate in tratarea subiectului, desii unii dintre ei folosesc copios „izvoare” autohtone, cum este Thomas Kunze, care citeaza din Viorel Domenico (Ceausescu la Targoviste, Bucuresti, 1999).
Cu siguranta clasificarea nu este totalizatoare, iar cercetarea se vrea a fi o continuare a prezentarii cartilor revolutiei inceputa de catre redactorii de la revista Viata armatei, in numarul din decembrie 1999.
Curtenii
Am desemnat, in acest fel, pe cei care au scris despre Ceausescu si Revolutie din pozitia omului din umbra, dar mereu in preajma „subiectului”. In acest sens, semnalam: Dumitru Burlan, Dupa 14 ani sosia lui Nicolae Ceausescu se destainuie, Editura Ergorom, Bucuresti, 2003. si Mirela Petcu, Camil Roguski, Ceausescu: adevaruri din umbra. Convorbiri, Editura Evenimentul Romanesc, Bucuresti, 2001.
Prima carte incepe intr-un stil patriotard, unde locotenent-colonelul Dumitru Burlan, aflat in dialog cu Ion Coja, incearca reabilitarea Securitatii (in sensul ca nu toti oamenii Securitatii erau calai sau sub acoperire). Autorul da informatii interesante despre comportamentul unor revolutionari fata de securisti. Din pacate, analiza nu este lucida, discursul este incoerent.
Nici cea de-a doua carte nu are informatii folositoare. Arhitectul Ceausestilor, Camil Roguski, perfect familiarizat cu intimitatile dictatorului, nu este in masura sa faca o analiza corecta a revolutiei, iar amintirile sale sunt contrazise flagrant de faptele istorice concrete.
Egocentristii
Sunt autori care nu reusesc sa descrie coerent evenimentele pentru ca sunt preocupati sa se certe cu ei insisi.
Ne-au retinut atentia lucrarile lui Roland Vasilievici, Piramida umbrelor, Editura de Vest, Timisoara 1991; Stelian Turlea, Revolutia in oglinda, Editura Fundatiei Pro, Bucuresti, 1999 si Ion Ianosi, Eu si el. Insemnari subiective despre Ceausescu, Editura Dacia, Cluj Napoca, 2003; colonel (r) Niculae Mavru, fost sef al Serviciului de filaj al judetului Timis, Revolutia din strada, Editura RAO, 2004, cu o prefata de Alex Stoenescu.
Prima carte aparuta, la putin timp, dupa Decembrie 89, poarta amprenta multor informatii neverificate si a unor emotii nedefinite.
In cartea sa, Stelian Turlea foloseste un stil patriotard, ceea ce o arunca din start in subiectiv, in interpretabil. De fapt, autorul mai mult aduna o serie de articole ale vremii, editate la Lumea azi. Pasajul urmator este edificator in intelegerea mecanismelor Revolutiei: „Enigmele sunt nenumarate. Revolutionarii, si mai apoi armata, au luptat cu un adversar care nu a avut chip si n-a lasat in urma nici o victima. Dar au murit 1.033 de persoane”.
Ion Ianosi declara ca poate „vorbi despre o istorie traita de mine”. Ca atare se raporteaza la sentimentele si la trairile proprii, nicidecum la evenimentele propriu-zise. „Resimteam nevoia impetuoasa de a ma elibera, printr-o exorcizare”.
Out-sider-ii
Jurnalisti de profesie, observatorii straini au venit cu o viziune noua asupra Revolutiei. In acest sens, mentionam: Stefan Petrescu, Die rumänische Revolution. Eine Foto – Dokumentation, Editura Beltz, Basel, 1990; Revolutia romana vazuta de ziaristi americani si englezi, Free Romanian Fund si Centrul Mass Media Evenimentul, 1991; John Sweeney, The life and the evil times of Nicolae Ceausescu, Editura Hutchinson, London, Sydney, Aukland, Johannesburg, 1991; Edward Behr, Saruta mana pe care n-o poti musca. Romanii si Ceausestii: investigatia unui blestem al istoriei, Editura Humanitas, Bucuresti, 1999.; si Thomas Kunze, Nicolae Ceausescu. O biografie, Editura Vremea, Bucuresti, 2002.
Flash-urile jurnalistice surprind realitati diferite pentru a face un tablou cat mai complet al evenimentelor.
O fotografie face cat o mie de cuvinte. Constient de acest lucru, Stefan Petrescu surprinde o revolutie in imagini.
Dar jurnalistii nu s-au oprit aici in demersul lor. Au descoperit mult mai multe: „Romanilor le vine greu sa creada ca, responsabili pentru cruzimea luptelor desfasurate, in totalitate, au fost concetatenii lor”.
O carte echilibrata, care are mai multe intrebari decat raspunsuri, este cea alui Edward Behr. Principala interogatie a autorului se invarte in jurul dictaturii: „Ce lasa un dictator in urma lui? Ce ramane dupa un Ceausescu, un Jivkov, un Kim Ir Sen? Multe, dar, din pacate, nimic datator de sperante”.
Dincolo de realitatile (incomplete) surprinse de fiecare autor raman cateva intrebari la care nu s-a reusit pana in prezent sa se dea un raspuns concret. Revolutia, lovitura de stat, teroristii, armata, securitatea si eroii revolutiei.
O varianta de raspuns este data de Kunze:
„Dupa ocuparea institutiilor, revolutionarii au intrat in posesia armelor si le-au folosit in mod iresponsabil sau numai neindemanatic. Dar aceasta nu explica numarul mare de victime”…Si nici producerea evenimentelor din Decembrie ’89. Cum, de altfel, nici cartile nu reusesc. Doar intr-o mica masura. De aceea si noi ne-am oprit doar la un esantion, altminteri nu ne-ar fi ajuns 100 de file ca sa le putem prezenta pe toate. La 15 ani dupa producerea avalansei, inca nu s-a raspuns la marile intrebari.
Miracol ’89. Este titlul unei carti disperate a prof. preot Constantin Galeriu, Editor Asociatia pentru cinstirea eroilor martiri ai revolutiei din decembrie 1989, Bucuresti, 1999, o carte care plange in surdina. Publicata la 10 ani dupa evenimente, cartea trage un semnal de alarma: Unde-i adevarul? „Armata a tras in aer… Securitatea a tras in aer… Iar noi am tras aer in piept”. Cu un stil lapidar, sec cartea consemneaza biografiile unor eroi ai Revolutiei. „Ce se poate spune despre un tanar de 18 ani fara biografie, care moare pentru poporul sau, pentru libertate? Ce cuvinte pot sa surprinda sacrificiul sau?!”
Printre martiri au fost si militari. „Chemati sa apere sediul MApN de teroristi, sunt macelariti chiar de cei care i-au solicitat ajutor. S-a spus, pe scurt, EROARE MILITARA, si gata”.