Vineri 9 Iulie 2004
GARCEA LA REVOLUŢIE
de Nicuşor FOTA
Când regimul comunist era pe ducă, au ieşit în faţă tot felul de oameni. Unii au intrat în politică, alţii s-au întors la treburile lor. Puţini au devenit apoi vedete, cu blazon recunoscut în toată ţara şi fără grija zilei de mâine. În ciuda noului statut, aceştia nu au uitat niciodată ziua de 22 decembrie 1989, zi în care au prins viaţă visele lor, printre împuşcături şi imagini de groază transmise obsesiv la televizor. Puţini s-ar fi aşteptat să găsească, în toiul confruntărilor crâncene de atunci, figura stârnitoare de zâmbete a lui Mugur Mihăescu, membrul grupului umoristic Vacanţa Mare. Cel cunoscut azi şi sub numele de Garcea a fost însă printre primii care au păşit în sediul comitetului judeţean de partid şi implicit în libertate, în ziua de 22 decembrie 1989.
Pe Mugur Mihăescu (foto) l-a prins revoluţia la Craiova, în timp ce el purta surprinzător de mult păr pentru cei care îi cunosc doar chipul de la televizor şi, după propriile sale spuse, un la fel de surprinzător fes. “Când am văzut coloanele de manifestanţi, am simţit că nu mai pot să stau acasă. I-am spus bunicii că gata, eu nu mai stau şi plec cu ei. Şi am plecat. Au tras de mine şi ea şi maică-mea, să mă oprească, dar tot am plecat. În prefectură am intrat pe la ora nouă dimineaţa. N-am mai găsit nici picior de comunist. O tăiaseră toţi. La fel şi USLA-şii. Am început toţi să strigăm că am învins şi că puterea e a poporului”, îşi aminteşte Mugur Mihăescu.
“Pe noi ne-a votat petarda”
Mugur, alias Garcea, n-a uitat cum s-au desfăşurat primele alegeri libere din Dolj după mai bine de patru decenii. E uluitor cum poate ajunge cineva la putere fără să-şi depună candidatura şi fără să-i treacă vreun moment prin cap acest lucru. “Intrasem în prefectură şi oamenii începuseră să vorbească despre un comitet de criză sau de urgenţă. Nu-mi mai amintesc cum îi spunea. Când ne gândeam pe cine să punem acolo, a explodat o petardă. Eram o mulţime de oameni în clădire în momentul ăla. Toţi au strigat că a început să se tragă şi că vor să ne omoare şi în câteva minute am rămas doar vreo treizeci. Am rămas şi eu, cum eram mai tânăr şi mai tâmpit atunci. Apoi am hotărât că noi, cei care am rămas în clădire, merităm să intrăm în comitetul ăla de criză, pentru că fusesem mai curajoşi. Deci, până la urmă, de votat a votat ăla cu petarda”, a povestit cunoscutul comediant.
“Am stat până au început mâncătoriile”
Cariera “politică” a lui Mugur Mihăescu a durat mai puţin de două săptămâni. Din 22 decembrie, până pe 10 ianuarie ’90, exact perioada pe care a petrecut-o în sediul judeţenei de partid. Apoi a plecat, spune el, când atmosfera începuse să se schimbe: “Am stat până pe 10 ianuarie. După aceea am plecat. N-am mai suportat. Câteva zile am fost prieteni şi ne-am bucurat împreună, apoi au început oltenismele, mâncătoriile şi românismele. Oamenii deja îşi împărţeau funcţiile şi se certau care era mai şmecher dintre ei. Se discuta care cu câte minute ajunsese înaintea celuilalt, dacă unul fusese cu atâţia paşi în spatele altuia sau în faţă. M-a cuprins greaţa şi am plecat”.
Vacanţa Mare trebuia să se reunească la Timişoara
A fost o întâmplare că Mugur Mihăescu scutura de comunism sediul judeţenei de partid din Craiova. Dacă i-ar fi ieşit planurile, el ar fi petrecut ziua eliberării de sub dictatura comunistă chiar la Timişoara, primul oraş unde a început să se clatine sistemul instaurat de Ceauşescu. “Eram student la automatică în perioada aceea. Auzisem de câteva zile ce se întâmpla la Timişoara şi era cât pe ce să mă prindă ziua de 22 decembrie acolo. Vorbisem cu mai mulţi prieteni să ne întâlnim acolo. Nu am plecat pentru că îl aşteptam pe prietenul meu Radu Pietreanu. El era la Petroşani şi trebuia să ne întâlnim în ziua aia la Casa Studenţilor Craiova. Până să vină Radu însă, a început revoluţia la Craiova”, ne-a spus actorul.
Ar “pleca de ieri” la revoluţie
Chiar şi la 15 ani de la Revoluţia din ’89, timp în care s-au auzit destule voci contestatare la adresa celor care au avut curajul să ia evenimentele în piept, Mihăescu nu şi-a schimbat părerea. Consideră că românii au ieşit câştigaţi din Decembrie 1989: “Indiferent ce s-a spus şi indiferent ce prostii vor mai spune alţii, părerea mea e că am câştigat enorm. Acum am dreptul să gândesc de unul singur”. Întrebat dacă astăzi, la atâţia ani distanţă de tânărul cu fes “surprinzător” din Decembrie 1989, ar mai ieşi în stradă să mai facă o revoluţie, Mugur Mihăescu n-a manifestat nici un fel de ezitare: “Sigur că aş face şi astăzi la fel! Aş ieşi în stradă şi aş pleca la revoluţie. Niciodată n-am suportat să fiu sub un stăpân. Dacă ar fi aceeaşi conjunctură, aş pleca de ieri”.