Ce s-a ales de fiii Revoluţiei

Membri ai Consiliului Frontului Salvării Naţionale sau nu, revoluţionarii adevăraţi rămîn o legendă pentru eternitate. Ce au făcut aceştia după revoluţie şi cum văd situaţia din România după 15 ani de la alungarea comuniştilor de la putere, puteţi citi în rîndurile de mai jos. Nume ca Ion Iliescu, Petre Roman, Mircea Dinescu, Andrei Pleşu, Ion Caramitru, Ana Blandiana sînt arhicunoscute. Altele, însă, au intrat în anonimat fie de atunci, fie pe parcursul anilor.

Gestionar la stat

„Vine Băsescu sau tot Iliescu?”, se întreba Dumitru Dincă în urmă cu două zile, în Piaţa Universităţii, alături de un grup de revoluţionari. De pe trotuarul din faţa Naţionalului, Dincă aştepta începerea ceremoniei de depunere de coroane şi jerbe de flori de către instituţiile statului la troiţă. „În prezent, sînt salariat la stat la Petrom, lucrînd ca gestionar la Competrol. Am cinci copii şi nu sînt mai bogat ca în 1989, dar nici mai sărac. Majoritatea celor care au luptat la revoluţie au plecat din ţară”, spune Dumitru Dincă.

Sătul de România, se mută în Italia

În faţa troiţei de la Universitate, Nica Leon privea rătăcit mulţimea adunată. Mai bătrîn cu 15 ani, dar şi pesimist, ne-a declarat că se pregăteşte să părăsească ţara, luînd drumul Italiei. „În ultimii ani, am făcut parte din Partidul România Mare, fiind şi consilier în Parlament. Peste cîteva zile, voi rămîne şomer. Pe timpul lui Ceauşescu, aveam un salariu mai mare decît în ultimii 15 ani. Sînt căsătorit, am o fată şi cam asta e tot”, şi-a povestit, în cîteva cuvinte, trecutul şi viitorul Nica Leon. Parcă încă uluit că s-a nimerit un ziarist să-l recunoască, şopteşte: „Atunci cînd mi-au spart sediul partidului, mi-au furat 300.000 de dolari. Am avut în 1997 un contract cu o bază NATO”, ne mai spune Nica Leon, întrebările noastre plutind, în acelaşi timp, în aer. Întrebat despre ce contract este vorba, preferă să ne convingă că se grăbeşte, pentru a nu mai răspunde şi pentru a nu mai da ochii cu trecutul.

De la ministru la apărător al societăţii civile

Pînă în decembrie 1999, Bogdan Teodoriu, fost membru al Consiliului FSN, a avut o carieră fulminantă. A fost pe rînd parlamentar, secretar de stat, apoi iar parlamentar, după care ministru al Cercetării şi Tehnologiei. Şi, din nou, secretar de stat, la Ministerul Finanţelor, de unde şi-a dat demisia, „din cauza unor restructurări făcute în Ministerul de Externe”, ne spune Teodoriu. De atunci, a renunţat la viaţa politică. În 2000, şi-a dat demisia din PD chiar înainte de alegeri. „Nu vreau să comentez acum motivele pentru care am renunţat”. Face şi acum parte din viaţa publică, dar doar „din partea societăţii civile. Conduc o fundaţie pentru IMM-uri, avem multe proiecte. Pentru mine, forţa cea mai mare, la ora actuală, este a cetăţeanului”, mai declară Bogdan Teodoriu. „O ţară întreagă aşteaptă să vadă o lege după care să se organizeze; ea trebuie să fie făcută la nivel de ţară, de oraş, de întreprindere”, susţinea la şedinţa Consiliului FSN din 27 decembrie 1989 economistul, revoluţionarul şi viitorul demnitar Bogdan Teodoriu, care acum are 50 de ani.

„Nu mai vreau să aud de politică”

Revoluţia l-a prins pe Cazimir Ionescu angajat al Institutului de Economie a Industriei Bucureşti. Apoi, a devenit membru al Consiliului FSN. În 1992, s-a înscris în Partidul Democrat. A stat pînă în 2000, cînd s-a mutat la PNL. Între 1996 şi 2000, a fost senator. Acum a renunţat la politică. „M-am retras la acelaşi institut la care am lucrat înainte de 1989. Nu mai vreau să aud de politică, am ajuns deja la concluzia că nu pot face compromisuri decît cei care nu pot trăi decît din compromisuri, de asta m-a retras”, afirmă Cazimir Ionescu. Pare scîrbit şi dezamăgit de tot ce e legat de politica din România şi refuză să adauge alte comentarii.

„Să respectăm legalitatea”

Oliviu Tocaciu, care la aceeaşi şedinţă a Consiliului FSN din 27 decembrie 1989 a insistat, cu rugăminţi, „să avem puţină atenţie, să respectăm legalitatea”, este, la ora actuală, avocat. La începutul anilor ’90, a intrat în politică, mai întîi în Partidul Reconstrucţiei Naţionale. După ce acesta a fuzionat cu Partidul Democrat Agrar, care s-a desfiinţat ulterior, a revenit la meseria de bază: avocatura. „M-am decis să-i las pe alţii mai tineri să facă politică. Îmi îngădui un răgaz. Deocamdată, chiar nu ştiu dacă voi mai deveni vreodată politician. Din punct de vedere politic, cred că România merge pe o cale bună. A fost o perioadă dureroasă, e normal să existe şi aspecte negative.”, ne spune avocatul de 58 de ani. Deşi a luptat cot la cot cu ceilalţi revoluţionari, Oliviu Tocaciu nu a cerut niciodată certificat de revoluţionar. „Eu nu am luptat pentru scutiri de taxe şi impozite, eu am luptat pentru ţară”, încheie avocatul Tocaciu.

Putea fi preşedinte

În 2003, cunoscutul apărător al drepturilor omului Dumitru Mazilu a fost nominalizat la Premiul Nobel pentru pace. Profesor universitar, doctor în ştiinţe juridice şi membru în numeroase instituţii de învăţămînt şi cercetare din întreaga lume. În anii ’80, a fost ales membru al Subcomisiei pentru prevenirea discriminării şi protecţiei minorităţilor a Naţiunilor Unite de la Geneva, iar în 1985 a fost numit raportor al ONU pentru drepturile tinerilor din România. Pentru criticile aduse regimului comunist, Mazilu a fost în arest la domiciliu, în ciuda deciziei Curţii de Justiţie de la Haga din 15 decembrie 1989, care cerea autorităţilor de la Bucureşti eliberarea sa imediată, fiind încălcată imunitatea diplomatică. Dumitru Mazilu este preşedinte al Consiliului ştiinţific al ONU pentru învăţămînt la distanţă.

Cotidianul