Chitac facut scapat

In 14 iunie 1990, Capitala a fost impanzita de ortacii lui Cozma, carora seful statului, Ion Iliescu, le-a multumit pentru spiritul civic de care au dat dovada ca au curatat Piata Universitatii de "elementele huligane" si au plantat flori. Pe langa cele sase persoane ucise si alte cateva zeci au fost ranite, au fost incendiate si devastate cladirile Politiei Capitalei si Ministerului de Interne, sedii de partide si alte institutii importante ale statului au fost devastate, precum si sediile unor publicatii. De atunci au trecut 14 ani. Rusinos pentru Justitia romana care, desi a avut un rechizitoriu plin de probe bazate pe o gramada de marturii si documente, a dat ieri un verdict si mai rusinos: a retrimis dosarul la Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie pentru completarea probatoriului. Astfel, gen. Mihai Chitac scapa ca prin urechile acului de o condamnare care sa-i aduca o bila neagra in cazier, inainte de rejudecarea recursului in anulare privind cazul "Timisoara 1989", in care a primit 15 ani de inchisoare.

Decizia

In procesul intentat fostului ministru de Interne Mihai Chitac, referitor la evenimentele din 13-14 iunie 1990, procurorul de sedinta a solicitat ieri Inaltei Curti de Casatie si Justitie (ICCJ) sa caseze sentinta din 2003 a Curtii Supreme de Justitie, prin care dosarul cauzei a fost retrimis Parchetului General, pentru administrarea de noi probe. Potrivit procurorului, dosarul a fost intocmit pe parcursul a patru ani, fiind depuse toate probele, astfel incat retrimiterea sa la Parchet este lipsita de obiect. In replica, avocatul lui Mihai Chitac a sustinut ca se impune efectuarea unei reconstituiri a evenimentelor petrecute in zilele de 13 si 14 iunie, in fata sediului Ministerului de Interne si a Politiei Capitalei, pentru a se stabili imprejurarile in care au fost impuscate patru persoane. Aparatorul fostului ministru afirma ca este necesara si efectuarea unei expertize balistice, pentru a se stabili daca din locul de unde s-au tras focuri de avertisment puteau ricosa gloante acolo unde au fost gasite cadavrele celor patru victime. Numai ca aceasta proba este efectuata de multa vreme, de catre anchetatorii coordonati de gen. Dan Voinea, pe atunci sef al Parchetelor Militare.

Ieri, cei 9 judecatori ai Inaltei Curti au gasit metoda prin care Chitac mai scapa "o tura", admitand solicitarile avocatului generalului, retrimitand dosarul la Parchet. Iata cum, dupa 13 ani de la evenimentele sangeroase din Piata Universitatii, prima invazie a lui Cozma iese de sub umbrela Curtii Supreme cu picioarele inainte ca mortii de pe caldaramul Bucurestilor in iunie 1990.

"Incompleta" mineriada

Dupa cum se stie, identificati de catre procurorii militari ca vinovati in timpul evenimentelor au fost atat generalul (r) Mihai Chitac, fost ministru de Interne, cat si fostul adjunct al acestuia, generalul (r) Gheorghe Andrita, dar si trei colonei de Politie in rezerva: Calin Traian Stefan, Costea Dumitru si Constantin Vasile.

Rechizitoriul finalizat in 2000, pe vremea cand in Sectia Parchetelor Militare chiar se lucra, arata ca generalul Mihai Chitac ar fi dat ordin ca fortele de ordine sa elibereze Piata Universitatii, unde aveau loc manifestatii continue fata de politica dusa de puterea instalata dupa decembrie '89, iar ordinul dat in seara de 12 iunie 1990 a fost pus in aplicare in 13 iunie 1990, fiind arestate 262 de persoane care se aflau in zona de protest. Acestia au fost dusi la UM 0575 din Magurele. In Piata, au aparut IMGB-istii care strigau: "Noi muncim, nu gandim!"In fata sediului MI, unde se aflau si birourile SRI, s-au strans o gramada de demonstrati care cereau eliberarea arestatilor. Din acel moment, au inceput sa fie date ordine de a se trage focuri de avertisment. In seara zilei de 13 iunie 1990, in urma ricoseurilor unor gloante, au fost ucisi Valentin Mocanu, Mariana Mitrita, Gheorghe Duncan si Dragos Drumea.

Prima portita: motivele medicale

In martie 2001, judecatorii au hotarat separarea faptelor colonelului in rezerva Traian Stefan Calin de ale celorlalti ofiteri judecati in acelasi proces si au suspendat judecarea acestuia din motive medicale. Potrivit raportului medico-legal intocmit de sapte medici specialisti si care a fost prezentat, ieri, magistratilor, colonelul (r) Calin sufera de "dementa vasculara, idei suicidare, semiplezie stanga ca urmare a unui accident vascular, diabet dependent de insulina", doctorii stabilind ca fostul ofiter "nu intelege evenimentul judiciar in care este implicat". Nici noi nu mai intelegem unde este dreapta judecare a lucrurilor. Si nici victimele de atunci, care mai au si astazi cosmaruri. Asta este: Curtea Suprema de Justitie a considerat atunci ca ofiterul nu poate participa la judecata, starea sanatatii acestuia fiind ireversibila, avandu-se in vedere "cumulul si gravitatea afectiunilor, precum si dificultatea de comunicare a ofiterului". Ar mai fi de adaugat faptul ca magistratii Inaltei Curti au considerat, in acest dosar, ca marturiile din dosar sunt irelevante. Cat de relevante ar fi fost daca in locul victimelor de atunci s-ar fi aflat rudele lor?

Prin retrimiterea dosarului la Parchet, se obtine o amanare nejustificata a sentintei, care, in acest fel va fi data la calendele grecesti. Decizia de ieri da apa la moara celor care sustin ca justitia e politizata; nu trebuie sa uitam ca acela care a multumit minerilor pentru huliganismul lor a fost Ion Iliescu, si atunci, si azi, presedinte al Romaniei.

Precedentele decizii pro-Chitac

Hotararea de restituire a "Mineriadei" la Parchet survine dupa rusinoasele recursuri in anulare promovate de Tanase Joita in doua dosare penale in care instantele il condamnasera definitiv pe Mihai Chitac. In dosarul "Timisoara '89", acesta primise sa execute o pedeapsa de 15 ani de detentie, insa politistii n-au mai avut timp sa puna in aplicare decizia, intrucat Tanase Joita a promovat recurs in anulare si, in paralel, a dispus suspendarea executarii pedepsei. Recursul in anulare zace de doi ani pe rolul aceleiasi instante supreme, acordandu-se termen dupa termen.

Recursul in anulare este motivat in sensul ca generalul Victor Athanasie Stanculescu ar fi intreprins activitati de curierat, iar generalul Mihai Chitac n-a facut altceva decat sa execute ordinele primite de teama de a nu avea neplaceri.

In cel de-al doilea dosar, care priveste expulzarea abuziva din Romania a jurnalistului Doru Braia - la ordinele lui Mihai Chitac -, Tanase Joita a cerut casarea sentintei prin care generalul (r) primise in 1999 o pedeapsa definitiva de doi ani cu suspendare, fiind obligat de asemenea si la plata a 60.000.000 de lei, daune morale. Procurorul General a considerat in acest caz ca Mihai Chitac a fost dezinformat de catre subalternii sai si ca in ordinul sau de a-l trimite pe Braia in Germania - impotriva vointei acestuia - n-a existat rea-credinta.

Adina ANGHELESCU

Adrian ARTENE

Comentarii