Mihai
Montanu, civilul care a controlat Armata ca reprezentant al Frontului
Salvarii Nationale in decembrie 1989, dezvaluie ca decizia de
condamnare la moarte a sotilor Nicolae si Elena Ceausescu a fost
luata inca dinainte de a se hotari completul de judecata.
"Decizia
de judecare si de condamnare la moarte a lui Ceausescu a fost luata
de trei oameni. Nicolae Militaru, tovarasu’ Silviu Brucan si
Gelu Voican Voiculescu. Nici Magureanu nu a fost strain de aceasta
decizie. Si Magureanu a fost in aceeasi echipa, puteti sa-l bagati si
pe el acolo" Mihai Montanu reprezentantul FSN la
MApN, decembrie 1989
Cei patru care au
hotarat executarea Ceausestilor
Valul
revolutionar l-a dus pe Mihai Montanu, in decembrie 1989, la
Ministerul Apararii Nationale, ca reprezentant al Frontului Salvarii
Nationale. A fost primul civil care a avut misiunea de a controla
Armata. In interviul pe care ni l-a acordat povesteste cine a hotarat
soarta Ceausestilor.
GABRIEL BURLACU
J
MARTORUL.
Mihai Montanu a fost de fata cand s-a decis moartea cuplului
dictator
urnalul National: Cum ati ajuns la MApN?
Mihai
Montanu: Pe 22 decembrie am ajuns la sediul MApN, in jurul orei
16:00. In biroul generalului Milea, fostul ministru al Apararii, era
foarte multa lume. 90% erau militari si doar cativa erau civili.
Acestia erau Iliescu, Petre Roman, Gelu Voican Voiculescu, Florin
Velicu, primul sef de cabinet al lui Iliescu, coleg atunci cu el la
Editura Tehnica, care il adusese pe Iliescu cu masina. Aici avea loc
o discutie. Dupa ce s-a terminat, toata lumea s-a ridicat sa plece
deoarece fiecare primisese cate o sarcina pe linia lor. Militarii pe
linia lor militara. Civilii toti in carca lui Iliescu urmau sa plece
in sediul CC-ului pentru a vedea ce se intampla acolo. Se auzea ca in
CC se formeaza nu stiu cate guverne. Guvernul Verdet, Guvernul
Dascalescu, x, y, z, fiecare civil mai cu tupeu organiza dupa capul
lui guverne. Atunci cand lumea dadea sa iasa din incaperea de la
MApN, Iliescu a zis: "Stati asa! Cine ramane aici din partea
revolutionarilor sa raspunda de activitatile militare?". Ceea ce
practic denota, zic eu, ca nu a fost nici o intelegere prealabila
intre Armata si Iliescu. Uitandu-se in jur asa m-a vazut pe mine, un
tip barbos si a spus: "Domne, cum te cheama?". Zic
"Montanu". Zice: "Ramai tu aicea la comanda!".
Nu-l vazusem in viata mea pe Iliescu. S-a adresat si catre ceilalti:
"Ati inteles, ba? Stanculescule, ai inteles?". La care toti
au aprobat. Si am ramas singur cu Stanculescu la MApN in biroul lui
Milea. Incepusera sa vina informatii din teritoriu ca familia
Ceausescu fusese lasata din elicopter undeva pe sosea in drum spre
Targoviste, ca i-a prins lumea pe acolo, respectiv niste subofiteri
de la Militia Targoviste.
In lupta cu teroristii
Toate
acestea erau zvonuri pe care le captati acolo sau erau raportari
venite pe linia ierarhica militara?
Toate
acestea erau raportari oficiale venite la MApN pe linia militara la
comandamentul central pe care-l conduceam impreuna cu generalul
Stanculescu. Ne veneau informari despre tot ce se petrece in
teritoriu. De altfel, de aici s-a dat ordin Inspectoratului de
Militie sa-l duca pe Ceausescu la garnizoana din Targoviste, pe ideea
ca va veni o echipa militara sa-i preia.
Cum
se vedea mai exact situatia de la carma armatei in Capitala?
Pe
22 seara, dupa cum se stie, au inceput actiunile teroriste in
Bucuresti. Acele focuri de arme, unele dovedite, altele nu, balamucul
din Piata Palatului, in care tovarasul Caramitru si-a adus aminte ca
este actor si a jucat si el in filme de actiune si a dat ordin chiar
la un tanc si-a zis ca "Trageti, ca dusmanul e acolo!". Si
asa a distrus Muzeul National si Palatul Regal.
Se
primise vreun ordin expres in acest sens sa se deschida focul in
Piata Revolutiei?
Bineinteles
ca nimeni n-avusese nici un ordin expres sa se traga in zona. Ca vezi
domne, ca in zona ar fi fost vorba despre dusmani. Cred ca atunci
Caramitru a zis: "Acu’ e momentul sa ma afirm, sa fac si
eu ceva". Si ce a gasit altceva mai bun de facut decat sa
distruga Palatul Regal, unde era si Muzeul National. Atunci s-au si
distrus multe dintre operele de acolo. Dar nimeni nu mai aminteste
acum.
Degringolada
De
se se intamplau evenimente necontrolate?
Fondul
fenomenului terorist in acele momente crestea. Ba ca se impuscau
acolo, ba ca apareau elicoptere. Noi chiar ne miram de unde sa apara
elicoptere, pentru ca ne interesam si verificam. Si nu ne veneau
confirmari in sensul asta. Era o nebuloasa totala. Pe fondul acestei
nebuloase s-a inoculat ideea ca sunt trupe fidele lui Ceausescu, care
vor lupta pana la moarte pentru salvarea familiei dictatoriale.
Pe
ce filiera veneau informatiile despre monitorizarea familiei
Ceausescu?
Mi-e
foarte greu sa spun pe ce filiera veneau. Au fost inoculate cumva. Ca
veneau informari pe telefon si sunam inapoi la unitatea de unde
veneau si nu se confirmau, ca mai venea cate unul la usa si zicea ca
sunt trupe necunoscute care nu sunt sub nici o comanda care actionau
pentru apararea si salvarea lui Ceausescu.
Sa
revenim la sediul MApN, acolo unde erati in prima linie a
evenimentelor cot la cot cu generalul Stanculescu...
Pe
acest fond de degringolada creata de o maniera artificiala, zic eu,
pe 23 decembrie, au inceput acolo discutiile. Domne, ne intrebam, ce
facem cu Ceausescu, cum sa-l aducem pe fondul existentei acestor
probleme, mai ales ca exista si riscul acestor trupe care voiau sa-l
apere pe Ceausescu si despre care se credea initial ca sunt ale
Securitatii si mai apoi ca sunt trupe straine. Ma rog, nu s-a
confirmat nici una dintre variante. Deci se lansase ideea deplasarii
unui Tribunal exceptional la locul de detentie a celor doi, deci la
Targoviste, pentru a-i judeca.
Cine
mai exact se gandea de la Bucuresti la soarta cuplului dictatorial?
Decizia
de judecare si de condamnare la moarte a lui Ceausescu a fost luata
de trei oameni. Nicolae Militaru, tovarasu’ Silviu Brucan si
Gelu Voican Voiculescu.
Stanculescu a disparut
de la comanda
Unde
se discuta destinul Ceausestilor?
Decizia
a fost luata intr-o camaruta, undeva, din Ministerul Apararii
Nationale.
Dumneavoastra
erati acolo?
Da,
eram chiar acolo! Despre aceste decizii nu am aflat nici eu. Erau
luate intr-o maxima conspirativitate.
Victor
Stanculescu stia despre hotararea soartei cuplului?
Nici
Stanculescu nu stia, cred. Undeva, in seara zilei de 24, Stanculescu
a primit ordin sa organizeze deplasarea unei echipe care sa formeze
tribunalul exceptional la Targoviste pentru judecarea cuplului. Nici
o secunda nu s-a spus ca vor fi condamnati la moarte. Eu m-am mirat
de chestia asta in dimineata zilei de 25, cand Stanculescu a disparut
de la comanda si inca cativa. Nici Magureanu nu a fost strain de
aceasta decizie. Si Magureanu a fost in aceeasi echipa, puteti sa-l
bagati si pe el acolo.
Acolo,
adica in aceeasi camaruta din MApN. Al patrulea pe lista.
Da.
Iliescu
a stiut ceva de aceste lucruri?
El
a fost consultat doar cu privire la instituirea tribunalului si a
deplasarii la Targoviste. Si a zis atunci ca pe fondul acestei
recrudescente a fenomenului terorist era necesara luarea unei masuri
ferme. Pentru a arata acest lucru, Ceausescu trebuia prins si
judecat. Nu se stia ca decizia fusese deja luata. Abia in seara de 25
am aflat, in momentul in care reintorcandu-se de la Targoviste,
colonelul Baiu, cameramanul oficial al Armatei, a venit cu caseta
inregistrata la MApN si a zis: "Am caseta integrala de la A la Z
cu inregistrarea procesului si a executiei". Si au inceput, la
MApN, discutiile. Foarte aprinse. Daca transpirase catre Televiziunea
Nationala ca se va transmite pe post inregistrarea procesului. S-a
creat o stare de tensiune in randul populatiei. Noi, pe partea
astalalta discutam, cum sa dam caseta, pentru ca inregistrarea fusese
destul de atroce.
Ati
vizionat-o acolo?
Nu,
eu nu.
De
ce?
Pentru
ca a intervenit Sergiu Nicolaescu, care si-a amintit ca este regizor
de filme si a zis: "Ma duc sa prelucrez caseta". Si a
plecat cu colonelul Baiu in studioul de filme al Armatei, unde au
prelucrat-o. Prima varianta pe care au prezentat-o pe televiziune a
fost un dezastru. Ca toata lumea a crezut ca, de fapt, a fost o
facatura si ca Ceausescu a fost scapat. Si pe urma s-a dat o varianta
mai simpla. Cred ca nici acum nu s-a dat caseta intreaga de frica. Pe
motiv ca la un moment dat n-ar mai fi mai ajuns cablul si nu mai era
nici baterie.
Deci
ati ramas singur la comanda Armatei, in lipsa generalului Victor
Stanculescu.
Oarecum
singur, pentru ca pe 25 decembrie deja aparuse generalul Militaru
care avea tendinta de a prelua ministerul.
Ati
fost de acord cu initiativa de a fi impuscati cei doi Ceausescu?
Nu,
nu am considerat si nici nu consider ca trebuia sa moara. Le-am si
spus ca trebuia judecat, eventual, dar nu omorat, ci mutat intr-un
apartament de doua camere din Rahova, sa traiasca si el cum a trait
toata populatia, sa vada unde a adus tara. Aia era adevarata
pedeapsa. Desigur ca exista pericolul ca sustinatorii lui sa se
coaguleze iarasi in jurul lui si sa creeze tulburari. Dar nu trebuia
impuscat. Prin efectele Revolutiei se putea face orice cu el. Era
Revolutie, deci legi nu mai existau. Daca era o lovitura de stat,
atunci putea sa fie si Tribunalul.
"Baieti, care pe
care!"
Cand
si-a facut aparitia Petre Roman in acest tablou?
Sa
revin putin. Pe 22 decembrie, pe la ora 12:00, cand trupele care
controlau zona CC-ului s-au retras in cazarme laolalta cu toata
multimea adunata in fata cladirii, l-au huiduit pe Ceausescu cand a
avut ultima tentativa de a vorbi de la balcon. Toata lumea a aruncat
in el cu pietre. Eu eram chiar in primul rand la piciorul scarii din
dreapta, care urca catre usa principala. Cand a primit primele bete
in cap, Ceausescu s-a retras. Si atunci, in ciuda faptului ca la
nivelul cladirii erau cordoane cu spatele la cladire si cu fata la
noi care spuneau: "Fara violenta, fara violenta!", "Nu
intrati in cladire ca e plina de oameni inarmati si o sa va impuste",
eu am rupt acel cordon si m-am urcat pe o fereastra din dreapta
intrarii, am spart geamurile si am intrat intr-o sala, acolo. Eu am
fost primul care a intrat in aripa centrala a CC-ului. Am dat de o
usa, iar in spatele acesteia mai era una. Le-am spart pe amandoua,
iar in cea de-a doua incapere era studioul de inregistrare de unde
Ceausescu transmitea populatiei mesajele de Anul Nou. Si atunci mi-am
zis ca asta era sansa de a anunta tarii intregi ca dictatorul a
fugit. Atunci, televiziunea avea emisiunea intrerupta si se spunea ca
sediul CC-ului a fost ocupat de revolutionari. Si pentru ca nu eram
de specialitate, nu am stiut sa umblu la aparatura de acolo, dar era
un telefon. Langa telefon era o lista cu mai multe numere. Era trecut
acolo presedintele Radio-televiziunii Petre Constantin. Pun mana pe
telefon si sun, pe ideea sa ne faca legatura, sa intram in emisie de
acolo. A raspuns o doamna care m-a intrebat cine sunt. Zic: "Nu
conteaza cum ma cheama, conteaza ca am ocupat CC-ul si ca suntem
revolutionari". M-a intrebat apoi unde ne aflam si i-am spus.
"Bine, ramaneti acolo", ne-a mai spus si a inchis. Dupa
cinci minute a sunat un barbat, care ne-a spus ca nu ne poate face
legatura, dar ca ne va trimite o echipa de televiziune. Si,
intr-adevar, cam dupa 20 de minute a aparut. Operatorul care a venit
era Mihai Gadinceanu. Insa, intre timp, pentru ca in prima camera a
carei usa o sparsesem, multi dintre revolutionari se ocupau cu
distrusul pe acolo, i-am rugat pe doi baieti sa inchida usa incaperii
unde ma aflam eu si sa dea drumul doar operatorului cand vine. Unul
gasise chiar o mitraliera si incepuse sa se joace cu ea. I-am luat
arma din mana. Mi-am adus aminte de un slogan care se striga
dimineata: "Armata e cu noi" si l-am trimis pe un tanar sa
caute prin CC un general imbracat in uniforma, pentru a concretiza
ideea ca armata era cu noi. Mi l-a adus pe generalul Voinea, seful
Armatei I. Stand acolo, pana sa vina generalul, aud niste bubuituri
in usa. Am crezut ca e baiatul trimis dupa general. A intrat un
barbat. L-am intrebat cum il cheama, mi-a spus de doua ori, dar nu am
retinut. L-am intrebat apoi cu ce se ocupa. Mi-a spus ca este inginer
energetic. "A, zic, esti de-al meu, vino incoace". M-a
intrebat ce fac acolo, i-am spus ca scriu. S-a prezentat din nou: "Pe
mine ma cheama Petre Roman, pe mine Mihai Montanu". Intre timp a
venit generalul Voinea, i-am explicat despre ce este vorba. Roman s-a
asezat pe scaun, a completat el ceva pe hartia pe care eu scrisesem
mesajul catre tara si a bagat-o in buzunar. Am vrut sa plecam, dar nu
se mai putea iesi. Pe balcon era o gramada de oameni. Asa ca am gasit
un geam care dadea in curtea interioara si am iesit cu echipa pe
acolo. In curtea interioara era pustiu. Era o masina in care ne-am
urcat: eu la volan, operatorul pe capota, cu picioarele pe parbriz,
in portbagaj inca doi, iar in spate era generalul Voinea si inca
cineva. Dam sa iesim inspre Strada Eforie. In clipa aia, din cusca
portarului a iesit un militian cu un Kalasnikov indreptat inspre noi.
Si am zis "Baieti, care pe care!". Am apasat pe acceleratie
si l-am prins pe militian intre porti. Unul dintre cei doi reporteri
statea in fata masinii si striga sa se faca loc. Era o Dacie neagra
1-B-4441, usor, usor am iesit in Magheru si apoi am ajuns la
televiziune. Am intrat si Petre Roman zice: "Trebuie sa mergem
in studioul 4 sa citim mesajul".
El
stia drumul deja?
Probabil,
nu stiu, dar el a luat-o inainte si eu dupa el. Nu fusesem in viata
mea acolo. Am intrat cu forta, ca era multa lume, toti faceau pe
revolutionarii. Ne-am asezat in fata camerei de luat vederi, eu,
Petre Roman, Voinea si inca un general, al carui nume l-am aflat
ulterior: Chitac. Atunci am dat primul comunicat catre tara prin care
informam despre fuga dictatorilor, ocuparea sediului puterii.
Va
amintiti cam ce ora era?
Cred
ca era ora 13:30 spre 14:00, cam asa. Am spus si eu trei vorbe. I-am
spus lui Petrica (n.r. – Roman): "Bai, mi-ai luat
hartia!". Lasa ca o citesc eu, a raspuns el. A aparut si
Caramitru si inca nu mai stiu cine. Eu m-am retras intr-un colt, mai
ales ca incepusera sa apara multe mutre intersante, ca sa nu zic
dubioase, pe acolo. Si cand ma pregateam sa ies, sa plec acasa, aud
din spatele meu o voce: "Trebuie sa-l aducem pe Ion Iliescu",
al carui nume era cunoscut, cert, de toata lumea.
Pregatire pentru
schimbarea politica
Cine
era in spatele acelei voci?
Petrica
Roman. Apoi am iesit din studio, Petrica a iesit si el cu inca doi si
la un moment dat, o femeie din televiziune zice: "A venit
tovarasul Ion Iliescu". O intreb unde este. "Cred ca s-a
dus la presedintele televiziunii", spune ea. Eu o iau iarasi
dupa Petre Roman, care s-a urcat intr-un lift si ne-am dus direct la
etajul 11. Era multa lume, era o sala de sedinta. Erau Ion Iliescu,
Petre Constantin si altii. Nu te lasa sa intri. Era unul solid in
usa, Mihai Ispas, care pe atunci era taximetrist. Se termina
intalnirea si cand iese, il aud spunand: "Mergem la Ministerul
Apararii Nationale". Intreb cu ce mergem. Venisera vreo doi cu
masinile. Cobor si vad unul care sprijinea o Dacie si-l intreb ce e
cu el. A spus ca e soferul presedintelui televiziunii. Am spus ca
atunci nu mai era a lui Constantin, era soferul meu: "Ia vino tu
incoace", spun. Pana s-a dus sa ia masina sa vina sa ne ia,
Iliescu coborase, se urcase in masina cu care venise de la Editura
Tehnica si a plecat. Ne-am luat dupa masina. Soferul avea un baston
de circulatie in masina si am mers si noi cu bastonul de militian,
dar nu in fata, ci in spatele masinii lui Iliescu. La un moment dat,
mergand spre Academia Militara, la ultimul semafor, iese din dreapta
un Trabant care se ciocneste cu masina in care era Iliescu. Soferul
Trabantului, saracu’, circula regulamentar, pe verde. Nu s-a
intamplat nimic grav. M-am dat jos, l-am neutralizat pe om, s-a
speriat si n-am mai zis nimic. Am plecat. Am ajuns la MApN. Iliescu
era asteptat. M-am trezit intr-o sala. M-au frapat doua personaje:
Iliescu care era foarte vivace si vorbea foarte mult si se certa cu
un general, care era de partea cealalta a mesei. Pe urma am aflat ca
era Militaru. Nu se intelegeau cum sa numeasca noua structura in
stat. Fiecare avea varianta lui. Roman insista si el ca nu suna bine
asa. Si pana la urma s-a cazut pe varianta Frontul Salvarii
Nationale. Dupa asta au fost intrebati toti sefii de armata, s-a
spart adunarea si mi-a spus Iliescu: "Tu ramai acolo".
Roman, inainte sa iasa, m-a mai intrebat o data cum ma cheama. Ca
seara, cand m-am uitat la televizor, sa ma aud pe lista celor 30 de
oameni, eu fiind al 16-lea.
In
toata valtoarea aceea ati avut vreodata senzatia ca evenimentele nu
erau la voia intamplarii?
Din
punctul meu de vedere, fenomenul a avut mai multe nuante. Cert este
ca ce s-a intamplat in strada a fost ceva spontan. A dat oala in
clocot. Oamenii, majoritatea, s-au adunat spontan. S-a format o
baricada umana. Doar pe o particica s-a format din tomberoane, dar la
Intercontinental era o baricada umana, acolo era grosul lumii. Eu nu
am ajuns acolo de la inceput, am aflat de la radio ca se adunasera in
strada si dupa aceea m-am dus. Ceea ce s-a intamplat in strada a fost
cert o revolutie. Cu anumiti vectori de actiune transmisi si in sus
catre actul de conducere.
Dar
ceea ce s-a intamplat in spatele usilor inchise, unde, din
intamplare, ati participat si dumneavoastra?
Banuiesc
ca la un anumit nivel, unii erau pregatiti pentru o schimbare
politica. Se poate spune ca pe unele segmente, lucrurile erau
asteptate, dorite si, intr-o oarecare masura, organizate. Senzatia
mea dupa o anumita perioada a fost ca se dorea schimbarea lui "Escu
1" cu "Escu 2". Dar sub presiunea maselor si sub
presiunea externa s-a renuntat la aceasta varianta care nu era
viabila si s-a trecut ulterior la formarea CPUN-ului. Surprinzator
pentru mine, in ciuda faptului ca era o miscare populara, ca am stat
toate zilele acolo, nu s-a strigat "Jos comunismul!", s-a
strigat "Jos dictatorul, jos Ceausescu!". Pe 21, pe un
stalp de langa Intercontinental era un tip catarat, care avea o
portavoce, de unde o fi avand-o nu stiu, ca atunci nu se gaseau in
magazine, care striga: "Vrem Guvern Verdet" si alte nume.
Era un golan de Floreasca. Primele tentative de schimbare de fatada
au cazut. Poate un rol l-a avut si strada, si cativa dintre noi, si
presiunea internationala...
Securitatea a vrut
arestarea lui Ceausescu
Ce
stiti despre tentativa de arestare a lui Ceausescu cand s-a intors
din Iran?
A
fost o tentativa la reintoarcerea lui Ceausescu din Iran sa fie
arestat. Tentativa organizata de Securitate. Dar se pare ca nu toate
partile implicate au fost de acord: Militia, Armata. In principal,
cele doua forte erau Armata si Securitatea. Armata nu ar fi fost de
acord. De fapt, nu Armata, ci Milea, care era ministrul Apararii.
CIOCLII
"Decizia
de judecare si de condamnare la moarte a lui Ceausescu a fost luata
de trei oameni. Nicolae Militaru, tovarasu’ Silviu Brucan si
Gelu Voican Voiculescu. Nici Magureanu nu a fost strain de aceasta
decizie. Si Magureanu a fost in aceeasi echipa, puteti sa-l bagati si
pe el acolo" - Mihai Montanu
CONVINGERE
"Nu
am considerat si nici nu consider ca trebuia sa moara. Le-am si spus
ca trebuia judecat, eventual, dar nu omorat, ci mutat intr-un
apartament de doua camere din Rahova, sa traiasca si el cum a trait
toata populatia, sa vada unde a adus tara. Aia era adevarata
pedeapsa. Desigur ca exista pericolul ca sustinatorii lui sa se
coaguleze iarasi in jurul lui si sa creeze tulburari. Dar nu trebuia
impuscat. Prin efectele Revolutiei se putea face orice cu el. Era
Revolutie, deci legi nu mai existau. Daca era o lovitura de stat,
putea sa fie si Tribunalul"
LIDERUL
"Iliescu
a fost consultat doar cu privire la instituirea tribunalului si a
deplasarii la Targoviste. Si a zis atunci ca pe fondul acestei
recrudescente a fenomenului terorist era necesara luarea unei masuri
ferme. Pentru a arata acest lucru, Ceausescu trebuia prins si
judecat. Nu se stia ca decizia fusese deja luata. Abia in seara de 25
am aflat in momentul in care, reintorcandu-se de la Targoviste,
colonelul Baiu a venit cu caseta inregistrata la MApN" -
Mihai Montanu
