EDITORIAL - Vineri, 10 septembrie 2004

Conturile lui Ceausescu si privatizarea Securitatii

Miruna MUNTEANU

Politicienii romani se tem ca dracul de tamaie de orice zvon ca ar fi colaborat, in trecut, cu Securitatea ceausista. Totusi, au facut-o cu totii. Poate nu in anii dictaturii, cu siguranta insa in timpul originalei democratii post-decembriste. Iar consecintele acestui compromis au fost mult mai devastatoare decat cele ale vreunei informari marsave despre bancurile politice soptite de vecini. Despre ce vorbesc? Despre "privatizarea" Securitatii, tolerata cu o indiferenta suspecta de intreaga noastra clasa politica. Despre afacerile monopolizate de fosti ofiteri acoperiti. Despre conturile lui Ceausescu.

Au trecut 14 ani de la evenimentele din decembrie '89 si inca nu stim unde s-au evaporat sumele colosale pe care le rula Securitatea, prin intermediul unor firme "speciale", ca "ICE Dunarea" sau "Carpati". Au existat cateva tentative de a da de urma banilor, insa acestea au fost de fiecare data blocate prompt si fara vreo justificare. Guvernantii nostri au manifestat mereu fata de acest subiect o bizara lipsa de curiozitate. Se pare ca nu-i intereseaza ce s-a intamplat cu sutele de milioane de dolari evaporate in mod misterios din conturile Securitatii. De ce oare?

Si totusi, traseul banilor nu era chiar atat de greu de identificat. Ca doar nu vorbim despre o pusculita pe care Ceausescu a ingropat-o in fundul curtii. Nici nu crede nimeni ca nea Nicu si savanta lui sotie se duceau personal la ghiseele unor banci elvetiene sa-si depuna, periodic, "economiile", in conturi numai de ei stiute. Erau cunoscute firmele-paravan prin care Securitatea isi derula afacerile. Afaceri cu siguranta bine documentate in arhivele secrete ale DIE. Imposibil de crezut ca, pe vremea lui Ceausescu, operatiuni de asemenea anvergura ar fi scapat oricarei forme de control. Ca rigoarea birocratica era sacrificata de dragul conspirativitatii. Existau, cu certitudine, evidente contabile, state de plata, balante comerciale, termene de scandenta. Accesul la aceste informatii ar fi permis oricarui anchetator sa reconstituie firul afacerilor si sa desluseasca misterul "conturilor pierdute". Arhivele au ramas insa ferecate. Cazul "Dunarea - Crescent", prezentat pe larg de ZIUA, este edificator in acest sens.

In 1990, multi fosti securisti s-au metamorfozat peste noapte in prosperi "oameni de afaceri". Succesul unora dintre ei frizeaza miraculosul. Nu mai poate fi justificat doar prin avantajul firesc oferit de "know-how"-ul si relatiile acumulate in cariera lor anterioara, atu-uri de care cetatenii "de rand" nu aveau cum sa beneficieze. Sigur ca un fost ofiter DIE, familiarizat de mult cu Occidentul si cu tainele comertului exterior, avea mult mai multe sanse sa gaseasca parteneri si oportunitati de afaceri decat un naiv intreprinzator venit din afara "sistemului".

Cand romanul de rand visa inca sa-si deschida un butic cu jelibon, existau deja mari magnati care derulau afaceri de milioane de dolari. Din ce bani? Aceasta este marea intrebare. Ca, doar, pe vremea lui Ceausescu, nimeni nu putea acumula sau detine asemenea sume. Nu mai este un secret pentru nimeni ca primii miliardari ai Romaniei postdecembriste si-au intemeiat averea pe banii statului. Unii dintre ei au obtinut colosale imprumuturi bancare (multe dintre ele niciodata rambursate), altii au reusit sa obtina controlul asupra unor conturi secrete pe care le gestionasera in trecut in beneficiul Securitatii. Unii au facut si una, si alta.

Banii din conturile lui Ceausescu trebuie cautati la temelia imperiilor financiare aparute subit dupa '89. Fostii securisti au continuat afacerile profitabile ale hulitei institutii, de data aceasta in folosul lor personal. Din simpli functionari, au devenit patroni.

Securitatea s-a privatizat. Politia politica a fost abandonata in favoarea politicii mafiote. Caci, fara complicitatea autoritatilor, hotia nu ar fi putut fi musamalizata timp de atatia ani. Miliardarii cu bube-n cap au fost, desigur, nevoiti sa cotizeze din greu pentru a-si pastra "imunitatea". Unii dintre ei au intrat si in politica, sperand, probabil, sa-si asigure spatele mai bine si mai ieftin. Cert este ca arhivele serviciilor secrete au ramas pecetluite in fata oricaror investigatii. Penetrata, cumparata sau santajata, clasa politica romaneasca s-a dovedit pana acum incapabila sa sparga buboiul. Defuncta Securitate, reintrupata in caracatita mafiota, este, se pare, mai redutabila ca niciodata.