Teroriştii lui Voinea

După şasesprezece ani de la evenimente, procurorul-general Dan Voinea este pe cale să limpezească una dintre cele mai tulburi pagini ale Revoluţiei Române: aceea a teroriştilor.
Într-o conferinţă de presă la care l-au invitat susţinătorii săi pentru funcţia de procuror general al Parchetelor Militare – revoluţionarii dintr-una dintre asociaţiile de profil – el detonează o veritabilă bombă afirmând că teroriştii n-au existat şi că în decembrie 1989 am avut de-a face cu o „diversiune calificată”, că acţiunile diversioniste au fost coordonate la nivelul întregii ţări şi – cum e şi normal – cineva trebuie să răspundă pentru morţii de la Revoluţie. Dar acest, sau aceşti „cineva” nu sunt alţii decât „cei care atunci au preluat puterea!”
Nici nu se putea o temă mai şocantă decât aceasta pentru acest sfârşit de an în care se devălmăşesc afirmaţii şi negaţii despre cel mai bun/prost guvern postdecembrist, despre mărimea/micimea corupţiei sau despre fuziunea partidelor din Alianţă.
Generalul Voinea reuşeşte, aproape miraculos, să deplaseze atenţia media şi a publicului dinspre banalele probleme cotidiene – facturile de încălzire, medicamentele ne/compensate, nota de plată a sărbătorilor, nemulţumirile sindicale – spre eşafodul pe care justiţia se pregăteşte să-i jertfească pe „copiii” Revoluţiei în multe legalităţi!
Ştim cu toţii că în buimăceala acelor zile s-au petrecut multe lucruri nu doar nefireşti, ci chiar atroce. Bănuim cu toţii că teroriştii fără chip reprezentau, în ultimă instanţă, factori de rezistenţă şi destabilizare ai structurilor vechiului regim. Şi că o Revoluţie, ca aceasta, îşi are preţul ei, în sânge sau vieţi omeneşti. Însă e prima dată când se propune un proces al Revoluţiei – pentru că, în ultimă instanţă cam asta reiese din ceea ce declară dl Voinea – în care reprezentanţii noii puteri, născută din această confruntare sângeroasă, au de dat seamă pentru... violarea normelor de drept ale statului comunist! Pentru că, practic, asta se invocă şi în virtutea acestor norme se poate face inculparea!
Curajul dlui Voinea pare să aibă un punct de sprijin şi acesta rezidă – poate fără ca domnia sa să-şi dea seama – tocmai în folosul structurilor fostului regim, care nu numai că au supravieţuit, dar s-au şi consolidat, politic şi economic, făcând acum regulile jocului.
Singura problemă, reală, a dlui Voinea este că prin dubla sa calitate – aceea de participant la Revoluţie, ca acuzator al soţilor Ceauşescu, şi aceea de anchetator al evenimentelor – se află într-o evidentă şi stridentă situaţie de incompatibilitate. Lucru care pare să nu fi fost observat nici de CSM, nici de doamna Macovei şi nici de revoluţionarii care-l susţin.
Avem nevoie ca de aer de adevărurile Revoluţiei. Dar poate că nu tocmai de la cei implicaţi. Emoţional sau moral. Sau în alt fel.

Autor: Octavian Andronic