Marţi, 6 decembrie 2005

"Cei care au atacat MApN erau in uniforme militare"
Teroristi sau diversionisti?

Atacul asupra sediului Ministerului Apararii Nationale din noaptea de 22/23 decembrie 1989 a fost dus si de teroristi imbracati in uniforme militare. "Romania libera" prezinta marturiile existente in acest sens, care arata ca actiunea a fost concertata si organizata pe cel putin doua niveluri: lunetistii, singurii care ii puteau impusca pe timp de noapte, direct in cap, pe soldatii care pazeau ministerul; atacul purtat de indivizi in uniforme kaki - diversiunea care a creat impresia unui asalt masiv al ministerului. Marturiile aflate in posesia noastra fac referire la teroristi care ar fi fost impuscati mortal ori capturati. Absenta urmarilor in aceste cazuri sustine mai degraba teoria diversiunii decat pe cea a terorismului. Dar care mai este linia de demarcatie dintre terorism si diversiune cand efectul este uciderea a zeci ori sute de victime?
Pe de alta parte, prezentam povestea a zeci de civili arestati deoarece nu aveau acte de identitate asupra lor, detineau documente sau bunuri sustrase, erau instabili psihic ori pur si simplu se aflau "prin apropiere". Printre acestia, vopsitori, motostivuitoristi, mecanici de intretinere, medici, ingineri ori "ciorditori" de profesie.

Amanunte la rubrica Dezvaluiri

Un articol de Catalin Antohe

Atacul asupra sediului Ministerului Apararii Nationale a fost purtat si de teroristi imbracati in uniforme militare. Marturiile existente in acest sens arata clar ca actiunea a fost concertata si organizata pe cel putin doua niveluri: pe de o parte lunetistii, singurii care ii puteau impusca pe timp de noapte, direct in cap, pe soldatii care pazeau ministerul; de cealalta parte atacul-diversiune, cel care a creat impresia unui asalt masiv al ministerului, atac purtat de... militari. Mai mult, marturiile aflate in posesia noastra fac referire la teroristi care ar fi fost impuscati mortal ori capturati. Absenta urmarilor in aceste cazuri ar sustine mai degraba teoria diversiunii decat pe cea a terorismului. Dar, cand efectul este uciderea a zeci ori sute de victime, care mai este linia de demarcatie dintre terorism si diversiune?

Unele din intrebarile puse cel mai des dupa caderea lui Ceausescu - "Unde sunt teroristii?" si mai ales "Cine sunt acestia?" - s-au transformat, incet, dar sigur, in mult mai comodul pentru autoritatile vremii "Cine a tras in noi dupa 22?".
Afirmatia initiala facuta de Brucan in presa in ianuarie 1990, ca teroristii ar fi fost oamenii Securitatii (Iulian Vlad era pe atunci arestat), a fost nuantata si completata sapte luni mai tarziu Ð teroristii erau unitatile militare ale Securitatii conduse de Nicolae Andruta Ceausescu, colonelul Gheorghe Ardeleanu si generalul Neagoe, la care se adaugau cateva zeci de teroristi "de import" de etnie araba.
Contra - declaratia lui Ion Iliescu, "Nu m-as incumeta sa fac afirmatii cu atata siguranta despre lucruri care mai necesita numeroase clarificari" - a devenit apoi linia definitorie in problematica terorismului din decembrie, in special daca tinem cont ca la acea data Iliescu era deja presedinte ales al Romaniei.
Ulterior, acelasi Ion Iliescu a incercat sa ne consoleze in problema teroristilor, teza fiind ca aceste probleme sunt sortite sa ramana o enigma, precum enigma a ramas asasinarea presedintelui american J.F. Kennedy. Este adevarat ca haosul ce a urmat fugii dictatorilor a produs foarte multe, poate majoritatea victimelor. A spune insa sau a lasa de inteles ca toate victimele revolutiei sunt urmarea acestui haos este insa cu totul deplasat.
Teoria, chiar teza inexistentei teroristilor, este contrazisa de documentele pe care le detinem. Iar marturiile nu apartin revolutionarilor civili, oameni fara pregatire militara ori cu pregatire sumara, ci cadrelor Securitatii. Cazul atacului asupra sediului Ministerului Apararii Nationale, pe care vi-l prezentam in continuare, este elocvent in acest sens.
Mai ramane de spus totusi ca este cel putin deplasata comparatia facuta de Iliescu intre enigma asasinarii unui presedinte american si cele mai mult de o mie de victime ale Revolutiei, a caror "asasinare" nu trebuie sa ramana o enigma cat timp in Romania va functiona un minim de sistem judiciar. Mai ales atunci cand diferenta dintre cele doua "enigme" este de mai mult de o mie de victime.

Un articol de Catalin Antohe

"Unul dintre ei tragea cu o arma scurta, la foc automat"
Erau imbracati in haine kaki

Subsemnata MIHAILA SANDA CRISTINA, nascuta la 25 decembrie 1960 in Bucuresti, fiica lui Alexandru si a Constantei MIHAILA, de profesie profesor de limbi straine, incadrata pe post de traducator la I.C.P.M.C - Bucuresti, fara antecedente penale, necasatorita, domiciliata in Bucuresti, Aleea Poiana Mare, declar urmatoarele:
In noaptea de 22/23 decembrie 1989, cand au inceput atacurile teroriste, avand domiciliul foarte aproape de Ministerul Apararii Nationale, am putut vedea pe fereastra trei elemente teroriste. Erau imbracate civil, unul din ei era intr-o scurta deschisa la culoare, si detineau arme. In spatele blocului meu se afla o ghena de gunoi luminata de un felinar. Sub acest felinar se aflau acesti trei indivizi cand i-am vazut. Doi din ei trageau focuri spre minister, iar cel cu haina deschisa tragea focuri razant cu laterala blocului din dreptul lui. Mentionez ca pe parcursul facultatii am fost si eu instruita si am avut ocazia sa vad si sa manuiesc deseori arma. De aceea probabil mi-a atras atentia arma pe care o manevra individul pe care l-am mentionat. Era o arma scurta, mult mai scurta decat cea cu care umblasem eu in facultate, iar focurile erau trase la foc automat. In acest timp, ceilalti doi se deplasau pe rand pe directia ministerului, dupa care se repliau printre blocurile noastre. Aceasta situatie s-a mentinut cateva minute, dupa care nu i-am mai vazut, dar am distins zgomotul armelor lor in zona Complexului comercial "Orizont".
A doua noapte, 23-24 decembrie, am vazut pe geam, in coltul blocului meu, alti doi indivizi, care erau imbracati in uniforme kaki si aveau casti metalice pe cap. Aceste lucruri au fost aduse la cunostinta ofiterului de serviciu al Ministerului Apararii Nationale, telefonic, de catre fratele meu, SOARE OVIDIU.
A treia noapte, 24-25 decembrie, am primit un telefon de la varul meu, SOARE MARIUS, care ma anunta ca este sanatos si voia sa stie cum suportam noi evenimentele de la Orizont. In timp ce vorbeam la telefon, se auzeau focuri de arma si eu tocmai incepusem sa-i povestesc ce vazusem in primele doua nopti. El fiind tot ofiter de securitate, mi-a spus ca atunci cand voi mai vedea ceva demn de semnalat sa-i dau telefon ca el sa poata anunta trupele USLA, care activau in apropiere. Imediat dupa aceea am zarit un terorist civil, care se deplasa dinspre complexul HO SI MIN spre blocul meu. Am dat telefon si am anuntat prezenta lui varului meu, dand pozitia exacta a individului si modul in care tragea focuri.
La aproximativ un sfert de ora, varul meu mi-a telefonat si mi-a spus ca acel individ fusese capturat de trupele USLA.
Aceasta este declaratia pe care o sustin si o semnez.
12 februarie 1990

Un articol de Catalin Antohe

"Unul tragea spre MApN, iar ceilalti doi, in sus, cu trasoare
Trei indivizi, in uniforme de armata

Cpt. Soare Ovidiu din fosta Directie a V-a, serviciul 4+5, domiciliul in Bucuresti, strada Mendeleev, declara urmatoarele:
Sediul Ministerului Apararii Nationale,
 22/23.12.1989
In noaptea de 22/23 decembrie 1989, aflandu-se in sediul MApN, in jurul orelor 22,00, a inceput un armat, in forta, asupra MApN, din Complexul "Orizont" si dinspre blocurile din stanga si dreapta acestuia. Dupa modul cum au actionat si dupa cum aratau victimele dintre militarii care au aparat peste noapte obiectivul (impuscati in cap sau in zona capului), au concluzionat cu totii ca s-a tras cu arme cu luneta cu dispozitiv de infrarosii. Se afla impreuna cu lt. maj. Grigoras de la S.M.B., cpt. Arusoaie de la Unitatea speciala "T" si alte cadre.
Atacul asupra sediului MApN s-a desfasurat cu fanatism, unul dintre atacatori a sarit gardul inarmat doar cu un cutit, a fost impuscat, iar dimineata l-a vazut de la circa 5-6 metri si afirma ca avea infatisare de arab (ten masliniu, parul si mustata negre si crete). Se spunea ca nu avea asupra sa documente de identitate.
In noaptea de 23/24 decembrie 1989, aflandu-se la locuinta mamei sale, a vazut pe geam cum actionau trei teroristi, atacand sediul MApN Erau in uniforme de armata, cu caschete si actionau astfel:
- fugea cate unul spre chioscul LOTOPRONOSPORT din fata MApN, trageau doua-trei focuri, apoi fugeau inapoi; intre blocuri;
- apoi, in grup, unul tragea spre MApN, iar ceilalti doi trageau in sus cu trasoare.
Despre acest lucru a telefonat si informat la MApN pe maiorul Colt.
NOTA: Relatarile ofiterului se coroboreaza cu declaratiile surorii sale Mihaila Sanda Cristina cu domiciliul in Bucuresti, Aleea Poiana Mare nr. 8, bloc B9, apart. 47, sector 6.

Un articol de Catalin Antohe