Text Box:  Jurnalul National Online 
Sâmbătă, 21 iulie 2007

Ajutați un regizor sărac și bolnav

2007 04 15| de Roxana Ioana Ancuta
Fost regizor, actualmente cerșetor, Mihăiță Dragomirescu are 52 de ani și cerșește de zece ani. A fost regizor, a avut familie, a avut și casă, a cunoscut dragostea și liniștea sufletească. Destinul însă i-a rezervat o viață grea, cu întmplări neprevăzute. Greutățile au venit ca un tăvălug peste el și l-au dobort fizic, psihic.... Pe Mihăiță îl știe multă lumea. Nu mă refer neapărat la foști colegi de breaslă, regizori sau actori, ci la oameni obișnuiți care trec prin pasajul de la Universitate, acolo unde stă, aproape o zi ntreagă, la cerșit. De obicei, își începe programul dimineața și-l termină înspre seară, cteodată chiar pe la 9. Vara, cnd sunt zile foarte călduroase, se întmplă să mai șprițuiască la terasa din Strada Blănari, în compania amicilor lui, colecționari, artiști plastici etc., ascunzndu-se de arșiță. Cnd face pauza de șpriț, nu se mai întoarce "la locul de muncă", pentru că-i este jenă ca nu cumva să-i simtă cineva respirația parfumată cu vin. GLOANȚE UCIGAȘE. În decembrie 1989 a rămas fără familie. Plecat de-acasă să apere Televiziunea, Mihăiță nu s-a mai întors două zile. Soția, Leni, și fiul lor, Alin, impacientați, au plecat să-l caute și n-au mai venit. Nici ei... în nebunia de-atunci, au căzut pradă gloanțelor isterice și oarbe care nu-și aleg victimele. Leni murise cu băiatul în brațe. S-a întmplat prin zona Sălii Dalles. "Ei n-au fost eroi ai Revoluției, pentru că plecaseră de-acasă să mă caute pe mine. De-asta nici n-am vrut să beneficiez de certificatul de urmaș. Nu era ceva care să-mi aducă familia napoi și, oricum, ei veniseră după mine..." Chinuit de durere, rămas singur, fără familie, fără viața frumoasă pe care-o avea, Mihăiță a început să bea. Mult. Și bea tărie din cea mai "grea". Zilele treceau, el cădea tot mai mult n patima băuturii, iar datoriile și restanțele la întreținere creșteau, astfel înct nu mai reușea să le facă față. începuse să-și vndă obiectele din casă. Și-a tot dat din ele pnă a rămas fără mobilă. "Dormeam pe jos la un moment dat", își amintește el. Pnă la urmă, un oportunist l-a convins că-i plătește el toate datoriile, în schimbul casei. Așa a rămas Mihăiță fără apartamentul din Drumul Taberei, acolo unde obișnuia să ducă o viață normală, înainte să se petreacă tragedia din timpul Revoluției. De-atunci, regizorul-cerșetor a stat pe la cunoscuți, dar mai mult în gazdă. Într-o perioadă a dormit și prin Gara de Nord. Atunci i-a fost furată geanta în care mai avea puținele lucruri de suflet. Cel mai rău i-a părut după fotografiile de familie și după acte. S-a lăsat de băut datorită unui prieten. "Măi, tu nu vezi în ce hal ai ajuns? Ce vrei să faci? Să mori și tu? Unde crezi că ajungi? Dacă te-ar vedea Leni, i-ar fi rușine de tine. Așa m-am lăsat de băut. Acum, nu mai pot bea nici măcar două beri. în rest, numai niște vin cu apă minerală. Șpriț. Att." DIN FAMILIE DE PREOT. "La metroul din Piața Universității stau din 1996. Cu mici intermitențe, pentru că am cerșit și prin Piața Romană. în general, lumea este darnică, dar tot studenții sunt mai inimoși. Din păcate, vara este o perioadă critică, pentru că oamenii sunt în concedii, elevii și studenții în vacanțe..." Mihăiță Dragomirescu are o pensie de 1.500.000 de lei, dar cu ajutorul pe care-l primește de la cunoscuți mai rar sau cu banii câștigați din cerșit, spune că ajunge, uneori, la aproape 10 milioane de lei lunar. O sumă bună pentru buzunarele lui. Mihăiță Dragomirescu s-a născut într-un sat din Reșița. Tatăl lui era preot de țară. Un om destul de sever, înalt și impunător, după cum îl descrie. "A vrut ca și eu să devin tot preot, dar pentru că nu aveam voce, nu știam să cânt, am renunțat la idee. Oricum, visul meu era să devin regizor sau actor. Atunci, m-a îndrumat către Medicină. Dar cnd am ajuns la București, să dau la facultate, m-am dus la Regie Teatru, la IATC, unde-am intrat din prima. N-am spus nimănui. După examen, m-am întors acasă, ai mei m-au felicitat și erau tare bucuroși. Tata, în special. Dar nu știau că am intrat la IATC. Am tăcut până în momentul în care mă pregăteam să plec, să vin la cursuri. Țin minte că-mi dăduse tata vreo 3.000 de lei, să-i iau cu mine la București. După ce-a aflat că, de fapt, eu n-am dat la Medicină, i-a luat pe toți napoi și n-a mai vorbit cu mine pnă la nunta mea." PRIETEN CU UN FOST BOXER. Mihăiță a terminat facultatea în 1978 și imediat după aceea a fost trimis la Brăila, să-și facă stagiatura la Teatrul Maria Filotti. "Am pus în scenă cteva spectacole: Caragiale, Shakespeare, Ionescu... în unele am și jucat." Mihăiță și Leni s-au mutat, după trei ani, în București, el găsindu-și de lucru la Buftea ca regizor secund. "în iunie 89 m-am îmbolnăvit de plămni și m-am operat. În urma intervenției chirurgicale, medicii mi-au extirpat un plămn, așa că m-am pensionat pe caz de boală." Din iunie 2004, Mihăiță Dragomirescu s-a mutat la Gică (Gheorghe Pușcaș), un prieten vechi de-al lui, fost boxer. "Are un apartament cu două camere și într-o cameră stau eu. îi plătesc două milioane de lei pe lună." De un an a intrat n baza de date a unei firme de casting. A fost cu noroc, pentru că, pnă acum, a reușit să obțină două contracte. Unul, cu regizorul Nae Caranfil, care l-a distribuit ntr-un rol de flașnetar în "Restul e tăcere". O apariție scurtă în film, dar, pentru trei ore de filmare, Mihăiță a primit 750.000 de lei. Mi-a arătat și contractul, ca nu cumva să cred eu că fabulează. "Am mai filmat cu niște americani pentru o reclamă de telefonie mobilă. Pentru cinci ore, am primit 50 de euro". Cei de la firma de casting au stipulat în contract că n-are voie să se tundă ori să-și radă barba, pentru că tocmai pentru aspectul său l-au ales. "Am devenit foarte delăsător... îmi este silă să mai lucrez, nu mai am răbdare și-apoi cine mă mai angajează pe mine la vrsta asta..." Mihăiță ar fi vrut să-și refacă viața, să se recăsătorească poate, "dar cine m-ar fi luat pe mine așa, fără casă, fără bani? Sunt conștient de faptul că orice femeie își dorește stabilitate, siguranță materială, ceea ce eu nu pot oferi. Mi-e și mie greu să fiu singur... Am o prietenă de suflet, cu care mai fac și dragoste, dar... nici nu mă pot gndi la o familie, atâta vreme ct știu că nici nu am cu ce s-o întrețin". I-ar plăcea să facă un film "Regizor, destinul" l-ar numi și spune că au fost cteva persoane care i-au sugerat să scrie o carte ori să facă un scenariu de film inspirat din viața pe care a avut-o, dar... nu mai are răbdare de așa ceva.