http://www.ziaruldemures.ro/images/ZM.gif

Luni, 31 martie 2008

 

De la Revoluţie la Evoluţie

Mascarada de proces a soţilor Ceausescu, asa cum s-a desfăşurat, rămâne o enigmă şi o pată pe obrazul Justiţiei române, fie ea chiar şi revoluţionară. Preşedintele (încă în exerciţiu), Ion Iliescu, spunea recent că împuşcarea soţilor Ceauşescu a fost un act revoluţionar, ceea ce ar fi în opinia sa o justificare a sentinţei neargumentate şi a procedurii sumare de execuţie. Este însă de neînţeles ca la atâţia ani de la evenimentele din decembrie 89 - să acceptăm termenul de revoluţie doar pentru că aşa au hotărât cei ce au preluat (sau confiscat) puterea - în loc să lămurim ceea ce s-a întâmplat. Mereu apar noi semne de întrebare, făcute să adâncească misterul. Dispariţia dosarului procesului Ceauşescu este în acest sens ultimul dintr-o lungă serie de fapte care-mi întăresc convingerea că sunt mulţi interesaţi în ştergerea urmelor. Nu mai vorbim de morţile misterioase ale unor protagonişti ai momentului respectiv. Să nu ne mire când vom auzi că de la Televiziunea Română au dispărut casetele procesului de la Târgovişte.

Oricum, mulţi dintre cei care au văzut ceea ce s-a întâmplat la acel proces, fie din interiorul tribunalului special, fie din unitatea militară condusă de generalul (r) Kemenici, nu sunt dispuşi să vorbească, au căutat să intre în anonimat sau au fost trimişi departe de ţară.

Memoria selectivă înainte de uitarea definitivă

Se spune că timpul le rezolvă pe toate. Nu cred însă că intrarea în negură şi uitare a faptelor sunt o fatalitate şi ar fi imposibilă găsirea a cât mai multor răspunsuri la întrebările despre ceea ce s-a întâmplat cu adevărat în decembrie '89. Pierderi de documente din instituţii ale statului şi "pierderi de memorie" ale martorilor la evenimente, fac să te gândeşti că operaţiunea de ascundere a adevărului ar fi programată. Cine a manevrat "păpuşile" care au ieşit în prim-planul câtorva zile de foc, fiind mai apoi scoase din scenă cu discreţie? Eroii - ca noi toţi dealtfel - au făcut şi ei parte din joc, ca victime colaterale, dar necesare, iar câştigătorii programaţi. Pe aceştia din urmă îi regăsim ca făcând parte din elita politică postdecembristă: clasa politică actuală, din mediul oamenilor de afaceri de succes, din rândul magistraţilor... 

Teoria conspiraţiei

Personal, nu cred într-o asemenea teorie a conspiraţiei din simplul motiv că în România nu poate să dăinuie o organizaţie de o asemenea eficienţă şi durată. Nici nu este în firea românului să facă ceva atât de serios şi discret. Există suficiente argumente istorice în acest sens. La noi, totul se bazează pe improvizaţie, inspiraţie şi efortul nu are suflu lung la români. Profesorul universitar Emil Tocaci spunea - pe baza experienţei sale de peste 30 de ani la catedră - că nici un lucru început de români nu este dus până la capăt, aşa cum n-am dus până la capăt nici dictatura şi nu vom duce până la capăt nici democraţia. Un punct de vedere interesant şi discutabil, dar bine argumentat de profesorul Tocaci.

Multe din întâmplările de acum 15 ani sunt necercetate, pentru că nu s-a înfiinţat nici o instituţie care să aibă acest obiectiv şi mai ales, pentru că nu se vrea. Ele sunt prea apropiate în timp pentru a cădea în sarcina istoricilor, care parcă - după câte se pare - nici nu s-ar încumeta să facă o asemenea cercetare de durată. Oricum secretele sunt puse bine sub obroc, iar recenta Lege a arhivelor nu face decât să sporească secretul. 
Justiţia nu poate fi pusă în mişcare pentru că ei îi trebuie pricini. Dosarele Revoluţiei ajunse în instanţe au fost mai mult eşecuri răsunătoare decât aducătoare de dreptate. Presa are capacitate limitată de investigare, iar Muzeul Militar nu poate acoperi decât o mică parte a subiectului.

Pentru a putea ajunge la adevărurile Revoluţiei cred că ar trebui să vorbim deschis despre Minciunile Revoluţiei. Cine a declanşat isteria cu cei 60.000 de morţi de la Timişoara, din ordinul cui s-au deshumat cadavrele din cimitirul săracilor, care a fost rolul fostului prim-secretar al Capitalei, Barbu Petrescu, în dezorganizarea mitingului din 21 decembrie, cine a "periat" stenograma şedintelor CPEx, cine a gândit şi răspândit zvonul despre otrăvirea apei potabile la Sibiu, cui au aparţinut simulatoarele de foc de armă descoperite acolo, cărei structuri militare, dar mai ales, ce misiuni aveau cei sosiţi în oraş pe data de 17 decembrie 1989, s.a.m.d?

Perseverenţa şi spijinul guvernului, un guvern reînnoit, în care mulţi îşi pun mari speranţe, ne-ar ajuta să ajungem mai repede decât credem, la adevăruri. Brutale, incomode, dar necesare.

Târgu Mureş, aceeaşi piesă. Alt act, cu alţi actori

Au luptat pentru ideea de libertate şi s-au jertfit într-un decembrie  89. Au crezut într-o Revoluţie a noastră, a tuturor românilor. Ce a rămas în urmă după mai bine de 14 ani de la evenimente? Câţi revoluţionari cu acte a dat Târgu-Mureşul? Sau, cine a beneficiat de aşa-zisele certificate de revoluţionar? Aşa cum îşi amintesc revoluţionarii şi ziarele vremii...

"Spre piaţa centrală a oraşului - relata ziarul "Steaua Roşie" din 24 decembrie 1989, proaspăt rebotezat "Cuvântul Liber" - s-au îndreptat ieri, mii de cetăţeni, tineri şi bătrâni... Rând pe rând, de la tribuna adunării populare, s-au adresat mulţimii Kiraly Karol, Sabin Simon, Nistor Man, Vasile Pol, Dorel Pop, Alexandru Zaharagiu, Bathory Istvan, Sorin Moldovan, Aurel Sânmărghiţan, Lestyen Ferenc, Fulop Denes, Vasile Soverth..." Parte dintre ei, îi vom regăsi în rândurile primului Consiliu Provizoriu al Frontului Salvării Naţionale. Dar unul câte unul vor dispărea discret de pe scena politică postdecembristă. La Târgu Mureş în timpul evenimentelor de atunci, au căzut Adrian Hidoş, Pajka Karoly, Ilie Muntean, Bodoni Sandor şi Tamasi Erno. Mureşenii Adrian Mare, Puczi Andrei Liviu şi Takacs Szilard, erau militari în termen şi au murit în timpul aceloraşi evenimente, dar în diferite garnizoane unde îşi satisfăceau stagiul militar. Tânara mureşeancă de nici 18 ani, Szenkovics Erika a fost ucisă la Sibiu. La 15 ani de la moartea lor au rămas încă foarte multe semne de întrebare. Chiar dacă faptele în desfăşurarea lor se cunosc, vinovaţii nu au putut fi stabiliţi. Târgu Mureşul este doar o "piesă" dintr-un imens puzzle nerezolvat.

Mărturie a unui participant

"Îmi amintesc că fusesem plecat din localitate. Când am revenit în Târgu Mureş mi-am găsit casa goală. Soţia a luat copiii şi plecase cu ei la Sibiu, la socrii. Eram foarte speriat. Nu ştiam ce să cred, pentru că la Mureş se auzeau tot felul de zvonuri. M-am îndreptat şi eu spre clădirea Telefoanelor. Liniile erau căzute şi mă gândeam că voi putea vorbi măcar de acolo. Dar degeaba. La nici cinci minute după ce ajunsesem acolo, a început să se tragă. La început în aer. Apoi în mulţime. Cine a tras? Armata! Ideea de terorişti s-a vehiculat abia după fuga lui Ceauşescu. La Târgu Mureş, după ce dictatorul a zburat cu elicopterul nu a mai fost sânge. Trăgeau militarii, deci", susţine, revoluţionarul Kocsis Sandor. "După fuga lui Ceauşescu am luat cu asalt sediile Poliţiei şi cele ale Securităţii. Ce am găsit acolo? Era dezastru. Mai ţineţi minte că pe vremea aceea erai condamnat dacă te prindea cu materiale ruşinoase la tine? Ei bine, pe pereţii acestor instituţii erau lipite la greu materiale pornografice. Într-unele dintre acestea erau înfăţişaţi în poziţii obscene şi în compania unor femei cu moravuri uşoare, personaje importante din Cabinet. Cel mai important lucru a fost însă, în acele momente, asigurarea unei siguranţe în ceea ce priveşte instituţiile. S-au organizat grupuri de pază, care au fost plasate la principalele clădiri din oraş", a continuat Kocsis.

Revoluţie sau ce?

"A început ca o revoluţie, dar din cauza faptului că s-a desfăşurat în mod haotic, un eşantion doi al Partidului Comunist a profitat de acest lucru şi a pus mâna pe putere. Lovitură de stat nu a fost. Asta în nici un caz. Mai degrabă revoltă. De ce ideea de revoluţionar atunci? E un lucru avantajos să ai această calitate. E greu să defineşti noţiunea aceasta. Revoluţionarii sunt cei care au dat jos regele şi toată puterea şi au înlocuit-o cu oameni tineri, noi, fără prejudecăţi şi fără să respecte doctrina vechiului sistem", în acest mod îşi explică revoluţionarii zilelor noaste, fenomenul din decembrie  89. O idee oarecum ciudată, având în vedere că majoritatea "revoluţionarilor" luptă încă pentru validarea calităţii lor. Ca să nu mai vorbim despre faptul că revoluţionar, nu înseamnă numai să fii participat la Revoluţie, ci mai degrabă să nu fii acceptat sistemul comunist, având speranţa că acesta va cădea. Câţi dintre revoluţionarii târgumureşeni se regăsesc în această frază? Răspunsul e simplu şi subţire.

Revoluţionari pre(fabricaţi)

Când vine vorba de Revoluţie, târgumureşenii sunt în top. Şi asta din cauza faptului că în urbea noastră revoluţionarii sunt fabricaţi ca pe bandă rulantă.
La ora actuală, în municipiu există patru asociaţii de revoluţionari: Asociaţia 21 Decembrie - Târgu Mureş oraş martir, Asociaţia decembrie, 89, Asociaţia Dreptatea şi Asociaţia 16-22 decembrie. Fiecare dintre acestea înglobează câteva sute de membri. Chiar dacă acţiunea şi spiritul de sacrificiu din acel decembrie  89, s-au spulberat în doar 14 ani. Prin urmare, revoluţionar este numai cine nu-şi doreşte această calitate. Iar asta în situaţia în care, nu toţi cei omologaţi în categoria revoluţionarilor sunt sau au fost conştienţi de ceea ce se întâmplă în jur. Pentru că trebuie să recunoaştem, nu toţi "revoluţionarii" au fost treji! Pentru unii, drumul spre Revoluţie a trecut pe la bufet. Sau a pornit de la bufet. Gest reflex, nu din nevoia de a-şi face curaj. "Au murit oameni. Dar nu pentru că se aflau în bătaia puştii. Mulţi erau în stare de ebrietate. Şi au suferit diferite incidente. La fel cum azi, o parte dintre asociaţiile de revoluţionari din Târgu Mureş, au în fruntea lor cocoţaţi nişte alcoolici. La noi, există foarte mulţi revoluţionari falşi. Deşi este foarte simplu să distingi revoluţionarul real de cel fabricat", a declarat şeful unei asociaţii revoluţionare, care a preferat să rămână sub semnul anonimatului, pentru a nu intra în conflict cu colegii de "breaslă". 

Mafia certificatelor

Apariţia legii "Recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei Române din decembrie 1989", a avut menirea de a dezvolta o adevărată industrie de contrabandă cu certificate de revoluţionar, terenuri, maşini din Occident, tranzacţii cu spaţii comerciale, credite bancare subvenţionate şi multe altele. Deşi în textul iniţial al legii din 1990, de ajutoarele bugetare beneficiau doar urmaşii celor morţi şi răniţii, în 1992, legea şi-a extins aria beneficiarilor şi pentru "luptătorii cu merite deosebite". Iar "luptător" numai cine n-a vrut nu s-a făcut. Şi aici avantajele au curs gârlă: terenuri, credite bancare, apartamente, spaţii comerciale, scutirea de impozite pe salarii. În felul acesta s-a dezvoltat o adevarată mafie a privilegiilor pentru revoluţionari. Nici târgumureşenii nu au rămas pe dinafară. "Responsabile pentru eliberarea certificatelor de revoluţionar erau acele asociaţii a căror constituire se făcuse până la o anumită dată. Astfel, s-au întocmit o serie de liste doldora de nume, care au fost trimise apoi la Bucureşti. Au fost trimise degeaba. Şi asta pentru că în Capitală nu s-a verificat nimic. Nu au fost citite nici măcar declaraţiile de martor. Din această cauză au ajuns probabil să prezinte certificate nişte oameni ca Ioan Megheşan, care în  89 mai deţinea încă funcţia de adjunct al Inspectoratului de Miliţie Mureş şi care azi este primar în comuna Ogra sau Gheorghe Gambrea, fostul şef al Poliţiei Mureş. Acesta nu s-a ales doar cu statutul de revoluţionar, ci după Revoluţie a mai ajuns şi secretar de stat la Ministerul de Interne", a mai declarat Kocsis. Oare câţi demonstranţi din puhoiul ce se revărsa înspre centrul Târgu Mureşului, şi în faţa cărora fioroşii scutieri n-au mai avut altă "strategie" decât fuga sănătoasă, sunt azi revoluţionari cu acte?! Şi cu pretenţii. Sau câţi dintre medicii care au operat şi au tămăduit în seara şi noaptea acelei zile, sub teroarea teroriştilor, sunt revoluţionari brevetaţi?

Motto: "Atunci când justiţia nu  reuşeşte să fie o formă de memorie, memoria singură poate fi o formă de justiţie", Ana Blandiana, poetă

"...căderea sistemului de referinţă sovietic a ridicat, în primul rând activiştilor de partid de la vârf şi oamenilor Securităţii, marele semn de întrebare al viitorului. Având la dispoziţie resursa deformată a naţionalismului, au crezut că vor supravieţui...Din cauza acestui fenomen particular al lagărului comunist, în România KGB-ul nu a putut schimba sistemul cu un telefon şi a fost nevoie de intervenţia diversionistă şi militară, cu care a instigat şi a întreţinut revoluţia din decembrie 1989." Din "Istoria loviturilor de stat în România", volumul 3, de Alex Mihai Stoenescu  

 

"Aplicând principiul avansat de dr. Theodore Valence, director al operaţiunilor speciale ale armatei SUA, conform căruia războiul psihologic ar trebui să dea - în termeni cost-eficacitate - rezultate mai bune pentru apărarea lumii libere decât războiul convenţional, CIA a pus la punct un program de acţiune cu ajutorul departamentelor de psihologie şi de ştiinţe sociale ale unor universităţi americane... Acestea au stabilit că într-o asemenea acţiune rolul mass-media este nu numai indispensabil, ci primordial". Din volumul "Minciuni mass media" de Gerard de Selys

Monica MĂEREAN
Nicolae BALINT