Marti, 28 aprilie 2008
Moartea exilului combatant si ipocritul Mihnea Berindei
Publicat in: Monica Lovinescu , Securitatea . de Andrei Bădin
Mihnea Berindei proclama la Radio Europa Libera sfarsitul exilului combatant. Intr-un interviu la Radio Europa Libera, personajul despre care unii vorbesc de rau si mult mai putini de bine filozofeaza pe chestiune.Nu ma voi referi acum prea mult la Mihnea Berindei (ascuns in fotografie in spatele presedintelui Basescu) ai carui ultimi 18 ani in Romania sunt legati mai curand de scenarii politice sub spectrul stangii franceze (PAC-ul si proiectul sau socialist, Grupul de Dialog Social si stanga franceza, Brucan).Ci la exilul combatant de care vorbeste. Practic acest exil combatant s-a incheiat mult mai de mult. S-a incheiat in 1992 cand conducerea americana a Europei Libere a decis inchiderea studioului din Paris unde functionau Monica Lovinescu si Virgil Ierunca. S-a incheiat si atunci cand publicatiile fanion ale emigratiei anticomuniste s-au inchis sau cand batranii emigratiei s-au dus dincolo de moarte lasand idealurile lor posteritatii. Dar sfarsitul a fost biologic si nu unul datorat schimbarilor politice din Romania. Exilul combatant s-a stins de nevoie si nu datorita faptului ca idealurile sale s-ar fi implinit. Putem vorbi de o victorie a regimului comunist in fata oamenilor care si-au jertfit viata pentru idealurile de acum 50 de ani. Mihnea Berindei, el insusi parte al acestui exil, a dovedit prin activitatea sa ca este uneori mult mai usor sa te complaci in colaborare si in obtinerea unor avantaje decat continuarii luptei pentru care mai ales ai fost acceptat in anturajul unora ca Monica Lovinescu si Virgil Ierunca (unii spun infiltrat). Exilul combatant a murit, dar idealurile sale sunt astazi vandute pe sub masa de unii ca Mihnea Berindei.Cu urnele de cenusa ale Monicai Lovinescu si Virgil Ierunca nu au venit la Bucuresti nici Paul Goma, nici Alain Paruit, nici Remus Radina, nici Ioana Magura Bernard, nici Serban Orascu. Ci tocmai Mihnea Berindei. Exilul combatant s-a sfarsit iar memoria lui este acum traficata in interes personal. Nota bene: de un personaj care a avut in tinerete (?) legaturi cu Securitatea. Evident, un personaj cu certificat de buna purtare de la CNSAS. Dar cine nu are? Mihnea Berindei este exemplu cel mai elocvent de felul in care idealurile exilului anticomunist au ajuns la butoniera stangii franceze. Sa mai spucem oare ca maestrul de ceremonie la comemorarea Monicai Lovinescu si Virgil Ierunca a fost Ioan Pascu, fostul sef al protocolului de la Palatul Cotroceni si viitor ambasador in Turcia, demascat de Mircea Raceanu ca ofiter acoperit al fostei Securitati? Sau ca un alt fost agent peste mari al sinistrei Securitati ne-a dat sfaturi la moartea lor cum sa le citim cartile. Securitatea a murit, traiasca Securitatea!
La moartea lui Noel Bernard, Virgil Ierunca ii facea un superb necrolog in 23 decembrie 1981: "A murit Noel Bernard. O eroare a destinului". Acum putem spune ca este o mare eroare a destinului ca la capatiul Monicai Lovinescu sa stea trotkistul Mihnea Berindei. Nu este numai o "eroare a destinului". Este o rusine!