Marti, 6 mai 2008

Ucigasii celor 100 de Claudiu Crulic

Publicat in: Special . de Andrei Bădin

Detalii in continuare:
Un articol pe care l-am scris in Jurnalul National de miercuri:
Iadul din închisorile poloneze acoperit de lege
06/05/2008
de Andrei Badin

Dezvăluiri șocante în presa poloneză. Cel mai important cotidian de la Varșovia, "Gazeta Wyborcza”, scrie că românul Claudiu Crulic nu este singura victimă a iadului din închisorile poloneze. Mai mult, conform dezvăluirilor făcute de "Gazeta Wyborcza”, autoritățile poloneze sunt acoperite de lege în cazul Crulic astfel încît vinovații nu vor păți nimic. Acest lucru în ciuda faptului că la Varşovia s-a anunțat oficial crearea a trei comisii de anchetă, care aflăm acum nu vor putea să îi pedepsească pe vinovați.


Românul Claudiu Crulic nu este singurul arestat din Polonia care a fost adus în agonie la spital, unde a murit, scrie prestigiosul cotidian polonez "Gazeta Wyborcza”. Numărul deţinuţilor care mor imediat după ce au fost transportaţi în spitalele civile creşte de la an la an. Potrivit statisticilor Direcţiei Penitenciarelor din Polonia, în 2004 au fost 19 victime, iar în 2007 – 36 de morți. În ultimii patru ani s-au înregistrat în total aproape 100 de cazuri asemănătoare celui al lui Claudiu Crulic.

OROAREA DIN MONTELUPE. Cotidianul polonez prezintă mai multe cazuri care au avut loc în închisoarea Montelupe din Cracovia, acolo unde a fost întemnițat și Cluadiu Crulic. Unii au scăpat cu greu cu viață, alții au murit. O sursă din închisoare a povestit pentru "Gazeta Wyborcza” :”La sfîrşitul lui 2004 a fost adus la arestul Montelupe din Cracovia un ucrainean. Colegii de celulă l-au chinuit trei zile. L-au forţat să bea apă amestecată cu chimicale, de pildă cu pastă de dinţi. Nu l-au lăsat să folosească toaleta. S-a umflat, a suferit modificări neurologice. Nu se mai ridica din pat. Personalul nu a reacţionat. De-abia cînd şi-a pierdut cunoştinţa au acţionat. S-a dus un curier la tribunal cu cererea de anulare a arestului şi a aşteptat decizia la uşă. Cînd a primit-o, ucraineanul a fost transportat la un spital civil. A supravieţuit”.

CAZ TRAS LA INDIGO. O altă victimă a fost un cetățean suspectat de infracţiuni economice care a fost adus la arestul Montelupe în octombrie 2003. Suferea de ficat. "Mi-a trimis scrisori în care mă implora să îl scot din arest”, spune deputatul Jan Widacki, pe atunci avocatul acestuia. "Am vrut să fie internat într-un spital în libertate, credeam că argumentele sunt puternice. S-a dovedit că am fost neputincios”. Cazul acestuia este tras la indigo cu cel al lui Claudiu Crulic. Cînd era în agonie i s-a anulat arestul.A ajuns la spital cu patru zile înainte să moară. "Am crezut că Direcţia Penitenciarelor şi judecătorii vor învăţa ceva din această poveste. Cazul lui Crulic arată că nu au fost trase concluziile”, spune deputatul Widacki.

SUBTERFUGIUL LEGAL. În cazul Crulic vinovații vor scăpa, spune Gazeta Wyborcza. Cotidianul polonez afirmă că "dacă bolnavul din arest sau închisoare moare într-un spital civil, nu se declanşează o procedură împotriva lucrătorilor”. "E un truc vechi, îl ştie toată lumea. Se face cerere către tribunal pentru anularea de urgenţă a arestului, iar omul este scos în ultima clipă în afara zidurilor”, dezvăluie ziarului un angajat din Administrația Penitenciarelor.”Nu există prevederi care să impună Direcţiei Penitenciarelor declanşarea unor proceduri judiciare în cazul decesului "unui om liber”, adică în urma anulării arestului sau a deciziei de pauză în efectuarea pedepsei”, confirmă Luiza Saapa, purtătoarul de cuvânt a Direcţiei Penitenciarelor.

DEZASTRUL. Pawel Moczydowski, fostul şef sl Direcţiei Penitenciarelor în anii 1990-1994, spune că este vorba de un adevărat dezastru în sistemul medical din penitenciarele poloneze. "Oficial, în închisori lucrează 800 de medici, în practică însă, cu normă întreagă sunt maxim 80. Restul vin la serviciu doar pentru a lua banii pe o parte de normă. Spitalul din închisori nu este locul cu care se identifică, de fapt ei consideră adesea că nu are rost să depună efort pentru a trata asemenea oameni”, a declarat acesta pentru Gazeta Wyborcza. O situație șocantă este povestită de un medic care a stat câteva luni în închisoare. "Am solicitat o ecografie. Mai întâi mi s-a spus că acolo nu e sanatoriu. În final mi-au făcut, dar rezultatul l-am citit singur, pentru că medicul din arest arăta de parcă văzuse prima oară în viaţă aşa ceva”, povestește acesta în interviul acordat "Gazetei Wyborcza”.

IADUL LUI CRULIC. Claudiu Crulic a fost lăsat să moară. Acest lucru este dovedit de documentele din dosarul tînărului roman. În acest dosar se găsesc şi faxurile trimise din spitalul penitenciar către tribunal. Ele informează despre starea sănătăţii acestuia. Primul este datat 3 ianuarie 2008. În acea zi, Crulic a fost adus pe targă la spitalul penitenciar. Numai că nu există nici o înștiințare oficială dinainte de această dată cu toate că Claudiu mai fusese spitalizat de două ori: la sfîrşitul lui octombrie și începutul lui noiembrie. Faxul din 3 ianuarie califică starea românului ca fiind în general "proastă”, "are organismul epuizat şi deshidratat”, dar "poate fi tratat în spitalul penitenciar”. Următorul diagnostic este datat 11 ianuarie: "poate fi tratat în spitalul penitenciar”. Documentele poloneze mai spuneau că dacă va fi necesar, "se va recurge la procedee medicale de salvare a vieţii, în caz de nevoie cu folosirea directă a forţei”. Cu toate că trecuseră deja peste 120 de zile de la declanșarea grevei foamei autoritățile poloneze "nu au considerat necesar” ca românul să fie salvat. Interesant este că conform precizărilor oficialităților poloneze abia pe 14 ianuarie, deci la patru luni de la declanșarea grevei, tribunalul îşi dă acordul pentru efectuarea analizei de sînge a bolnavului şi hrănirea lui prin perfuzie. Trei zile mai tîrziu, în 17 ianuarie, spitalul comunică tribunalului că "bolnavul este extrem de epuizat, nu poate face nici o mişcare”. Medicul nota pe actul de analiză a stării de sănătate: "Bolnavul necesită un tratament intensiv de durată al schimbărilor metabolice, care depăşeşte posibilităţile de tratare în condiţiile serviciului medical de penitenciar. Agravarea tulburărilor existente poate provoca decesul”. Este eliberat și a doua zi moare. Bărbatul de 1,75 ajunsese la 26 de kilograme