5581, Marti, 24 Iunie 2008
Moartea tatălui lui Ion Iliescu, un mister încă neelucidat
un articol de Levant Christian
Dispariţia lui Alexandru Iliescu a lăsat loc de interpretări: unii susţin că a fost asasinat, alţii, că a murit din cauza unei boli de inimă
Morţile suspecte din anii ’40-’50 au creat adevărate mituri ale „crimei de partid şi de stat". După prezentarea cazurilor Foriş, Pătrăşcanu, Pauker, vom vorbi azi despre cazul Iliescu. Alexandru Iliescu, un adversar al lui Dej.
Alexandru Iliescu, alias „Alecu", alias „Ignat". Alecu îi spuneau prietenii şi cunoscuţii, precum Pavel Câmpeanu, în cartea sa de amintiri. Ignat îi spunea Siguranţa, care, se pare, l-a urmărit pas cu pas. Inclusiv pe parcursul unui periplu al lui Alexandru Iliescu prin fosta URSS.
Exclus din partid „pe viaţă" de Gheorghiu-Dej, încă din ilegalitate, tatăl lui Ion Iliescu a murit, în 1945, în împrejurări controversate. Unii istorici spun că a fost asasinat la comanda lui Dej, alţii, că a murit din cauza unei boli de inimă. Fostul preşedinte Ion Iliescu a lăsat loc la tot felul de speculaţii.
Tănase versus Talpeş
Fostul consilier prezidenţial (şi şef al SIE), generalul Ioan Talpeş, reprezintă una dintre vocile care au (re)lansat „teza asasinatului" în cazul tatălui lui Ion Iliescu. „A existat şi această variantă: că tatăl lui Ion Iliescu a fost omorât prin sufocare.
Dar exista un grup de persoane care-l cunoşteau la data respectivă şi mai existau şi nişte rapoarte pe care eu, la un moment dat, le-am văzut în nişte documente. Documente care erau în arhiva Comitetului Central. Eu am văzut acolo nişte dosare. Era unul care constata moartea.
În altul se spunea că se face o cercetare pentru că a fost omorât. Asta m-a făcut să cred că este real că tatăl lui Ion Iliescu a fost omorât. Eu i-am zis dlui Iliescu că ar trebui să nu lase, să se spună toate porcăriile despre tatăl domniei sale, fără să spună realitatea. Iar dl Iliescu mi-a spus: «Ce, vrei să-l revendic pe tata?». Pentru că atât tatăl domniei sale, cât şi alţii erau nişte personalităţi reale care în anii ’38-’39 au organizat demonstraţiile acelea pentru apărarea integrităţii României.
De aceea cred că domnul Iliescu plăteşte şi astăzi", susţine fostul şef al SIE. „Ce rapoarte a văzut domnul Talpeş? Dacă sunt cele de la Armată, sunt tot cele pe care le-am văzut şi eu şi provin din Fondul 95. Am scris despre asta în cartea mea «Clienţii lu’ tanti Varvara». Vorbesc acolo şi despre Alexandru Iliescu (...) În conflictul cu Dej, el l-a susţinut pe Pătrăşcanu.
Mai mult decât atât, Dej l-a dat afară pe viaţă din partid, înainte de ’44, pentru atitudine antipartinică. Pe 23 august 1945, Alexandru Iliescu a murit, şi există această legendă că a făcut infarct chiar în şedinţa când a fost reprimit în partid", ne-a declarat, la rândul său, Stelian Tănase, care susţine că i-a înmânat lui Ion Iliescu copiile celor două dosare ale tatălui său din arhiva naţională.
„Dej l-a omorât"
„Aveam 21 de ani când m-am căsătorit. Ionel a fost primul copil. Stăteam la Olteniţa. Pe urmă a venit el, că lucra la CFR, şi i-a spus cineva că se vând locuri de casă în Triaj. Am stat acolo până în ’51. Divorţasem între timp şi în ’51 m-am mutat aicea cu un alt bărbat. Iliescu, tata lu’ preşedintele, era cu ăla, cu Pătrăşcanu. Ei erau aparte, nu erau chiar comunişti.
Pe urmă, pe Pătrăşcanu l-a împuşcat. Pe soţul meu, Gheorghiu-Dej l-a omorât. I-a zis: «Ce foloase ai adus partidului?»"! Este declaraţia dată unei publicaţii centrale, în mai 1993, de către mama preşedintelui, Maria Dumitru Toma, fostă Serediuc, fostă Iliescu.
Aşadar, prima soţie a lui Alexandru Iliescu (n.r. şi mama naturală a fostului preşedintelui Ion Iliescu) credea că soţul său, Alexandru, fusese omorât la comanda lui Dej. În schimb, cealaltă soţie, într-o scrisoare din 1970, publicată recent în presă, nu spunea nimic despre cauza morţii.
„Boala grea de inimă cu care a ieşit din lagăr, ca şi situaţia lui de partid i-au scurtat zilele. Pe 17 august 1945 a încetat din viaţă, ignorat de foştii lui tovarăşi de luptă", îi scria Maria Iliescu, mama vitregă a lui Ion Iliescu, lui Ceauşescu.
Iliescu neagă ipoteza asasinatului, pledând pentru infarct
Fostul preşedinte Ion Iliescu neagă orice ipoteză despre asasinarea tatălui său şi menţine varianta oficială: infarctul de la celebra şedinţă sindicală. Cu toate că a vorbit cu o evlavie reţinută, dar sinceră despre mama sa naturală, "o femeie sărmană, fără surse", care "trăia în casa în care rămăsese" după ce se despărţise de Alexandru Iliescu şi "s-a recăsătorit cu un şofer", Ion Iliescu infirmă declaraţia acesteia potrivit căreia tatăl său a fost omorât de oamenii lui Dej.
"Nu avea de unde să ştie mama mea naturală pentru că nu mai era împreună cu tatăl meu". Ipoteza că tatăl său a fost împuşcat o consideră "o aberaţie". Preşedintele neagă şi ipoteza sugrumării la miting şi nu-şi explică de ce Talpeş susţine această teorie. Despre diversele variante de asasinat, Iliescu spune: "Sunt nişte aberaţii care nu au niciun temei".
Concluzia lui Iliescu: "Tatăl meu era bolnav de inimă, lua valeriană, singurul medicament pe vremea aceea, şi a făcut un infarct într-o adunare de sindicat, înainte de a se împlini un an de la eliberarea de pe 23 august. Luând cuvântul, a făcut un infarct şi a murit pe loc, sub ochii mamei mele şi ai colegilor care participau la acea şedinţă şi care, ulterior, au venit şi la înmormântare (...) Aveam 15 ani când a murit şi 14 ani când a ieşit din lagăr (...) Eu am fost un lustrat încă din copilărie.
Nu am putut să mă înscriu la examenul de admitere în liceu", spune fostul preşedinte al României, care este convins că "lustraţia are culoare politică" consecinţă a perioadelor de dictatură din istorie, în cazul său, dictatura carlistă. La fel de bine, întrucât preşedintele vorbeşte acum despre lustraţie, se poate spune că lustraţia nu are vârstă. Şi nici culoare politică.