Numarul 29 - 2008

O noapte furtunoasa in capul Adomnitei

Un ministru tismanos si o indobitocire masiva

Nu stiu altii cum sunt, dar eu, cand ma gandesc la locul nasterii de rele, la casa ministereasca a educatiunii si cercetarii, la stalpul babilonului unde lega Adomnitei o sfara, de crapau scoalele sugrumate-n bac, la pricina tampeniei nesuduite si la alte jocuri si jucarii pline de inconstienta de cabinet, parca-mi salta inima de manie!

Ecaterina Pavel

Si, Doamne, cum sa nu te infurii, caci si parintii, si fratii si surorile de liceu ne sunt buimacati, si clasele sunt imbecilizate, si copiii si copilele sunt de-a pururea in petrecere si schimbare, si toate merg dupa prostia unora, fara leac de decadere, de parca toata lumea s-a imbatat! Si Adomnitei e vesel ca vremea cea buna si sturlubatic si copilaros ca vantul in tulburarea sa, de ii ameteste si pe absolventii de liceu cu legiuiri absurde in programa romaneasca.

Cei trei scriitori romani erau doi: Scheele si Tismaneanu

Si cand te gandesti ca tinta Democratiunii romane este de a persuada pe cetateni ca nimeni nu trebuie a manca de la datoriile ce ne impun solemnaminte sfanta Constitutiune... E scris adanc!? Ba nu-i adanc deloc. Nu pricepi? Vezi cum vine vorba: sa nu mai manance nimeni din sudoarea bunioara a unuia ca mine si ca dumneata, care suntem din popor. Adica nici Ministerul Educatiei si Cercetarii sa nu-si mai castige painea si icrele negre pe incultura generatiei ce va sa vie si a si venit. Ma intreb daca ilustrii cunosc ce autori romani mi-au inspirat parafrazele de mai sus. La cat par de „bine“ intentionati cu literatura romana, ma indoiesc. Ca altfel, de unde geniala idee de a scoate din programa pentru bacalureat textele lui Caragiale, Creanga sau Calinescu?! Daca il eliminau si pe Eminescu, nu mai ramanea niciun stalp al literaturii noastre. Dar nu face nimic! in locul celor demisi au venit altii: Jonathan Scheele, Tismaneanu, fiecare cu amintirile sale din copilarie, precum si teatrul de revista al Pactului National pentru Educatie sau comedia „Ghidul cetateanului in UE“.

Examenul de monstruozitate

Marile texte literare romanesti nu mai fac obiectul examenului de maturitate, pentru ca, declara raportul Ministerului Educatiei si Cercetarii, „tanarul de 18-19 ani, care sustine bacalaureatul in acest an scolar, nu traieste intr-o «eprubeta a criticii literare», ci in Romania lui 2008, membra a Uniunii Europene“. Asa ca nu mai trebuie sa stim de unde venim si ce identitate avem, care ne-au fost valorile nationale, de vreme ce nici acum nu ne intereseaza care ne sunt cele prezente.

Nici manualele de istorie nu vin cu vremurile la zi, orpindu-se undeva, prin ’47, de parca lumea s-a gatat o data cu cel de-al doilea Razboi Mondial. Tocmai de aceea, prin subiectele pentru bacalureatul de anul acesta, capetele patrate, dar luminate au hotarat sa cultive „dimensiunea europeana a Romaniei, si nu spiritul ingust si dogmatic al altor vremuri“.

Jonathan Si i Le Caragiale

Mie toate aceste fraze bestelitoare, dar sonore, la adresa unui „spirit ingust si dogmatic al altor vremuri“ imi suna a pupaceala de poponet basescian. Adomnitei face exact ce facea comisia tismanoasa si chilotoasa. Da, am inventat un cuvant, pentru ca asta e cel mai elocvent: Tismaneanu si Adomnitei s-au bagat in istorie, respectiv in literatura, exact asa cum chiloteii rusesti iti intra in cizme. Sau precum musca in fundul... calvarului denumit educatie. Ramane sa se mai alcatuiasca un index cu ceva carti ce ar trebui bagate pe foc, pe motiv ca sunt realizari ale „regimului burghezo-mosieresc“. A nu se intelege ca am ceva impotriva studierii Drepturilor Omului, a normelor europene sau cele inrudite. Dar ce cauta aceste texte intr-un manual de Limba si Literatura Romana?! Mai potrivite mi s-ar fi parut in cel de Istorie Universala. Sau, daca e sa vorbesc din amintiri, aceste subiecte nu se studiaza la Educatie Civica? Cum sa-l pui pe romanul Scheele laolalta cu fratii Vacaresti, cu Slavici sau cu Ileana Vulpescu?! Cum sa inserezi pomposeniile frazate ale lui Tismaneanu printre probleme de fonetica, oricat de sforaitoare ar fi ele?! Si, mai ales, oare vor schimba numele liceului la care a invatat Nichita Stanescu, din „I.L.Caragiale“ in „Jonathan Schhele“?

Baca... laureat al premiului Babel

Ce sa faca si politrucii bucuresteni ai lui 2008? Ce faceau si cei din Bucurestii vremii lui Stalin! Mutileaza trecutul, ca sa justifice avortonii prezentului. Daca non-valorile sclipesc azi pe firmamentul insorit capitalist, precum cele 12 stelute de pe steagul UE, ministrul educatiei arunca cu noroi in ce a fost frumos, numara 15 stelute si zice ca prezentul nostru european e mult mai senin decat trecutul romanesc. Ce daca s-a facut de ras in fata copiilor cu nestiintele sale europene? Azi cine a schimbat macazul, aparand ca un aparator inflacarat pro-european si cine siluieste programele scolare, dand nastere unui examen de limba si literatura romana din care a eliminat literatura, dar a inserat legislatia europeana?! Mai are cineva curaj sa vorbeasca despre istoria de partid sau de stat de altadata?! Tatucul de la Kremlin nu mai e de mult. Are urmasi, chiar la Bucuresti. Mie mi-e sila, dar ma si bucur, pentru ca... uf! Am scapat si de bacaloriatul acesta!