Vineri, 1 august 2008
Publicat in: Atitudini . de Andrei Bădin
Umberto Eco intr-unul text publicat de revista italiana L'Espresso:
Într-o zi niciunul dintre noi nu va mai avea o faţă ci numai date abstracte, algoritmi, similar codului de bare de pe produsele de la supermarket. Şi atunci adio Fantomas, Arsene Lupin, Rudolphe prinţ de Gerolstein. Există ceva necinstit în a dori să iei amprentele digitale ale membrilor unui singur grup, fie ei ţigani, martori ai lui Iehova, filatelişti, diabetici sau călugări benedictini, iar dacă sunt copii şi mai rău. Cu toate acestea, s-a anunţat deja că peste un timp se vor preleva amprentele tuturor şi nu vor mai exista motive de a protesta (...)Intru în SUA numai îndreptând degetul în direcţia unui dispozitiv electronic şi nu mă simt discriminat pentru că este o regulă generală - deşi acest lucru, în fond, mă deranjează puţin(...)În scurt timp, nu numai amprentele digitale, dar chiar şi ADN-ul vor fi înregistrate pe un gen de card, care va include toate datele noastre. Atunci nu vor mai fi probleme pentru călătoarele care insistă să poarte burka, pentru că nu vor mai trebui să-şi arate faţa ci degetul pentru a fi identificate la îmbarcări. E de sperat să nu apară vreo sectă fundamentalistă care să le impună membrilor săi să poarte tot timpul mănuşi, pentru că atunci ar trebui să se inventeze altceva.Nu e nimic de făcut, totul depinde de globalizare. Şase miliarde de fiinţe care s-ar putea deplasa potenţial de la o ţară la alta fac ca problemele identificării să devină tot mai dificile. Deja de pe acum spunem că toţi japonezii se aseamănă, iar ei spun acelaşi lucru despre noi. La Paris, unii taximetrişti orientali nu cunosc anumite străzi deşi sunt obligaţi să dea un examen pentru a obţine licenţa. Un taximetrist a explicat cu candoare că atunci când un oriental se prezintă la examen şi arată un document cu o fotografie de oriental, examinatorul nu-şi dă seama de faptul că persoana pe care o are în faţă nu e aceeaşi cu cea din fotografie. Numai unul, cel mai "expert", dă examenul pentru cine ştie câţi conaţionali.Într-o bună zi nimeni dintre noi nu va mai avea o faţă ci numai date abstracte, aceasta pentru că este posibil ca pe cardul preconizat să nu apară nici măcar amprenta digitală ci numai un algoritm care o exprimă, ceva similar codului de bare de la supermarket. Din păcate, acest lucru va pune capăt unor situaţii narative care nu vor mai putea fi povestite în romanele istorice pentru că până şi cititorii tineri ai secolului viitor nu vor mai înţelege ce însemna odată să-ţi pui mustăţi false, o perucă cu păr lung şi des, o barbă de călugăr, sau ca Fantomas, veşmintele cele mai variate, sau să pari un gentilom rafinat ca Arsene Lupin, cu două mustăţi subţiri.Adio Conte de Montecristo care îşi scoate brusc peruca abatelui Busoni şi strigă: "Eu sunt Edmond Dantes", adio Rudolphe, prinţ de Gerolstein, care frecventa bodegile pariziene travestit în criminal aflat în serviciu permanent efectiv pentru a elibera prostituatele tuberculoase. Chiar când eşti Fantoma de la Operă, ce plăcere mai ai să porţi o mască pe faţa arsă dacă poliţia, cântăreţii şi chiar femeia iubită nu-ţi vor privi faţa ci vârful degetului? Nu se va mai putea minţi cu corpul. Suntem marcaţi la deget"