Nr. 4294 de sambata, 26 iulie 2008
DELATORI LA UMBRA I.C.R.
Uimitoarea remanenţă securisto-comunistă din viaţa politică, economică şi culturală a Romaniei de azi nu poate decit să contrarieze amintirea alegerilor din 2004, ciştigate de dl Traian Băsescu in primul rind pentru că şi-a sugerat dezicerea de afilierile dinainte de 1989. Această sugestie i-a atras, in primele luni ale mandatului său prezidenţial, venind din diverse direcţii, cereri insistente şi increzătoare de condamnare a regimului comunist. După o serie de ezitări - dintre care unele păreau să prefigureze un iminent refuz - dl Băsescu a dorit să i se aducă "probe" incriminante. In mod inexplicabil, miile de publicaţii, miile de mărturii adunate de-a lungul anilor nu-i erau de ajuns. Dl Băsescu avea nevoie, pentru a se convinge de necesitatea condamnării comunismului, de un raport oficial. Astfel a fost creată "comisia Tismăneanu", care, după citeva luni de lucru, a produs un document mediocru, incomplet şi, din pricina trecutului cel puţin tulbure al unora dintre autorii lui, de o valoare morală contestabilă. Pe baza acestui document, preşedintele Traian Băsescu a condamnat regimul comunist din Romania, cerind in numele statului roman "scuze celor care au suferit, familiilor lor, tuturor celor care, intr-un fel sau altul, şi-au văzut destinele ruinate de abuzurile dictaturii."
Astfel gindită, astfel dusă "la bun sfirşit", acţiunea de condamnare a regimului comunist din Romania poate fi considerată drept incă un paradox ineficient al spaţiului mioritic.
In timp ce "comisia Tismăneanu" se chinuia să demonstreze ceea ce toată lumea ştia de mult, dl Băsescu işi sporea popularitatea ordonind citorva dintre multele servicii secrete romaneşti să transfere arhivele Securităţii către CNSAS. Fireşte, lucrurile au fost făcute parţial şi atit de haotic incit cercetarea dosarelor e şi azi un adevărat calvar, iar adevărul e incă departe.
Dar chiar dacă - pentru a cita incă o dată fraza pe care Cioran o repeta adesea cu amărăciune - "in Romania totul e posibil şi nimic nu are consecinţe", chiar dacă nici condamnarea comunismului, nici deschiderea (parţială) a arhivelor nu au avut darul să cureţe noroiul adunat timp de o jumătate de secol, aceste gesturi au creat in conştiinţa societăţii iluzia că ar exista o voinţă de limpezire şi că această voinţă ii este proprie dlui Băsescu. Nu este aici locul să discutăm posibilitatea transformării unei astfel de iluzii in realitate. Fapt e că, in această luptă fără rezultate cu inspăimintător de prezentele "forţe ale trecutului", dl Băsescu se sprijină pe un grup de intelectuali printre care il aflăm, la loc de frunte, pe dl Horia-Roman Patapievici, fost membru al Colegiului CNSAS, fost membru al "comisiei Tismăneanu" şi actual preşedinte al Institutului Cultural Roman.
Privind acest strălucit parcurs, ne-am putea inchipui că de-a lungul anilor petrecuţi printre dosare, in mizerabila viltoare a denunţurilor scoase la iveală, conştiinţa dlui Patapievici a dezvoltat o sensibilitate acută pentru acest subiect, o repulsie viscerală impotriva delatorului a cărui proză nemernică alimenta sinistrele activităţi ale anchetatorului. Ne-am putea inchipui, de asemeni, că, numit de preşedintele Băsescu la cirma instituţiei care exportă cultura ţării şi, totodată, consultat de acesta in chestiuni ce ţin, intre altele, de morala publică, dl Patapievici impărtăşeşte in mod firesc acele convingeri ale preşedintelui care i-au asigurat victoria din 2004. Se pare totuşi că lucrurile nu stau astfel.
Ca membru al Colegiului CNSAS, dlui Patapievici nu i se cunoaşte decit o ispravă notabilă: aceea de a fi tăinuit dosarul de informator asiduu al prietenului său Sorin Antohi. Ca preşedinte al ICR, el a persistat in exportul, pe spezele şi cu girul acestei instituţii prezidenţiale, al unor personaje indoielnice sau chiar murdare. Recentul scandal legat de trimiterea delatorilor Sorin Antohi şi Andrei Corbea-Hoişie la şcoala de vară pe care o organizează ICR la Berlin este sumbra incununare a unei activităţi care, examinată cu atenţie, are de ce uimi.
Interpelat in presa germană de către scriitoarea Herta Müller, dl Patapievici a răspuns ţifnos, calificind această interpelare drept "tendenţioasă". Cit de străin trebuie să fii de cea mai elementară idee a dezgustului - şi, in primul rind, a dezgustului de sine - pentru a pretinde, după ce ai fost membru al Colegiului CNSAS că e "tendenţios" să fie criticată folosirea unor foşti delatori de către o instituţie a statului care reprezintă in lume cultura (sufletul) Romaniei! Oare dl Patapievici consideră că decizia preşedintelui ţării de a condamna regimul comunist e tendenţioasă? Că e tendenţios ordinul pe care l-a dat preşedintele serviciilor secrete de a preda spre studiere dosarele Securităţii? Oare dl Patapievici işi inchipuie că preşedintele a făcut aceste gesturi pentru ca ele să rămină fără nici un rezultat? Cit de mult s-au inşelat cei care, in ultimii ani, au scris că dl Patapievici ar fi "omul lui Băsescu"! Prin ceea ce face, dl Patapievici dă mai degrabă impresia că e piatra de moară pe care dl Băsescu şi-a agăţat-o singur de git. Căci nimic nu poate discredita mai grav acţiunea de curăţire pe care o doreşte preşedintele decit promovarea de către o instituţie prezidenţială a unor personaje care au denunţat cu osirdie.
Plasindu-ne in logica dlui Patapievici - ceea ce nu e uşor - ar trebui să considerăm drept tendenţioasă şi recenta răbufnire a dlui Mircea Mihăieş impotriva lui Gabriel Gafiţa, fost delator şi actual ambasador. "Cit de <<groasă>> trebuie să fie o turnătorie pentru a-ţi crăpa obrazul? Şi cit de adinc trebuie să <<contextualizezi>> pentru a nu ţi se citi printre declaraţii abjecţia?" se intreba dl Mihăieş, fără să ştie că, o săptămină mai tirziu, declaraţiile propriului său şef, dl Patapievici, aveau să-i transforme indignarea intr-o derizorie lipsă de coordonare. E adevărat, pe de altă parte, că Gabriel Gafiţa nu face parte grupul aleşilor. Orice s-ar scrie despre el e acceptabil. Aceleaşi lucruri, spuse mult mai temperat de către dna Müller, dar indreptate impotriva prietenilor Antohi şi Corbea-Hoişie, devin tendenţioase. Arta de loc subtilă a parţialităţii la intelectualul roman oficial...
In ceea ce el consideră a fi un răspuns adresat dnei Müller - sărman text steril şi incurcat in el insuşi - dl Patapievici incearcă să justifice şi să salveze ceea ce nu poate fi nici justificat, nici salvat. Intrebindu-se "cit de durabilă e vina informatorului", el sugerează un fel de amnistie morală, uitind că situaţia de "fost ticălos" nu poate să existe decit in imaginaţia celor care, dintr-un motiv sau altul, se incăpăţinează să scuze cu orice preţ. Ticăloşia este o stare de spirit despre care nimeni nu poate să pretindă că ar fi trecătoare. Faptul că, in plus, Sorin Antohi şi-a inventat un titlu de doctor, dind peste cap vieţile şi carierele celor care au scris teze sub indrumarea lui, ilustrează perfect această afirmaţie şi dă măsura diluării sistemului moral al personajului. A-l scoate in public, alături de alt delator invederat, sub egida unei instituţii a statului, este o palmă - incă una - pe obrazul celor cărora, in numele statului, preşedintele Traian Băsescu le cerea scuze.
Radu PORTOCALĂ
Comentarii:
neamtu
tiganu |
|
Permiteti-mi sa fac o propunere concreta
privind masurile care trebuiesc luate impotriva delatorilor. |
|
constans |
|
Allez ,on surf ! on surf ! on surf !...... |
|
Razvratitul |
Multe ii mai poate pretinde acestui necajit popor un securist belgian. Ii cere pana si scuze. |
Norocul poporului este ca are destula minte
incat sa nu i le prezinte la cerere. |
|
sibelius |
|
Patapievici a ajuns la ICR multumita lui
Plesu, care a si spus-o deschis - oricum, Catrinel Plesu era in conflict cu
Buzura, asa ca, o data cu infiltrarea venerabilului ei sot pe linga
presedinte, s-a ivit si oportunitatea mazilirii lui Buzura si cocotarea in
loc a baiatului de casa al familiei Plesu, gingasul Horia-Roman - un personaj
util cita vreme nu iese din cuvintul mentorului sau si foarte dornic de a se
ajunge. |
|
Camelian
Propinatiu |
|
Pe cine turna Sorin Antohi? Pe cel mai incisiv disident al Iasului, pe Dan Petrescu! Dar in mentalitatea Autoelitei, acesta nu e un pacat, deoarece Dan Petrescu scria fara evlavie despre Mircea Cartarescu ca referintele kitsch stiintific la Muzeul Antipa – ne duc fara gres cu gandul la o literatura de premiant al clasei, care tine cu orice chip sa-si etaleze, intr-o compunere literara, si cunostintele de la celelalte materii! Asa se explica de ce sub titlul Nici inger, nici fiara, Mircea zice prietenii mei despre cei doi turnatori ai ICR si ca Sorin Antohi a scris printre altele o carte fundamentala despre utopie (...). Daca stau sa ma gandesc acum la zece intelectuali, cei mai importanti ai Romaniei de azi, ei ar figura pe lista in mod natural si legitim. Si cum Sorin Antohi a avut si probleme cu doctoratul, dl Cartarescu este pus intr-o situatie absolut demitizanta dupa ce a reprosat jocul cu actele altui Sorin, primarul social-democrat al Capitalei candva basesciene. Insa cum sa explici raul imens si irational facut de cei doi tocmai binefacatorului Patapievici? Nu poti raspunde decat cu o suspiciune cat a Hertei Muller: dar daca Sorin se mai intalneste si azi cu Rezidentu si cu Ofiteru? |
|
vida
clara |
|
Patapievici,Cartarescu,Portocala,ziua.He,hee. |
|
vida
clara |
Plesu nu-i un prost.E unul dintre cei mai de rasa intelectuali romani. |
L-a saltat,Roman.Din admiratie.Si-a zis,si
i-a zis Roman:"Esti cult.Treci la Cultura.".Numai ca cultura nu e
suficienta ca sa si fii ministru de Cultura.Trebuie sa poti adauga
"management".Dar,nu "facut",ci "nascut". |
|
Ho
Ciu Tzi |
Mda, condamnarea comunismului a fost facuta din populism si dorinta de a inmultii prostii care-l |
admira pe marinar. |
|
Ho
Ciu Tzi |
Re: Mda, condamnarea comunismului a fost facuta din populism si dorinta de a inmultii prostii care-l |
La 2008-07-26 09:21:23, Ho Ciu Tzi a scris:
|
|
Ho
Ciu Tzi |
|
La 2008-07-25 22:32:27, neamtu tiganu a
scris: |
|
poporan |
|
ma intreb ce fel de rasa o fi plesu,oare?(asa-l descrie Vita Clara),rasa pura,ori impura?Stiu ca prin anii 76,plesu prezenta la televiziunea romana o emisiune de critica de arta.Facea comentarii asupra unor tablouri de pictori celebrii din care nu intelegeai nimic.Si ma intrebam cine lo fi pus pe asta acolo?Dupa revolutia lui peste prajit,individul a ajuns ministrul culturii.Dece oare?plesu are in el doua culturi.Una e cea pe care se face ca oprezinta populatiei largi NECUNOSCATOARE in careia ii rupe gura cu expresii pretioase fara nici un sens.dar bombastice.A doua cultura a individului este una de tinut la ascuns,pe care personalitatile cu adevarat mari ,ale culturii romanesti,nu o cunosc,pentruca ea nu exista.Egzista de fapt o pacaleala,o falsa prezeta ezoterica in spatiul cultural romanesc.Cine-l tine pe asta in brate si acum,oare? |
|
alwis46 |
Re: Mda, condamnarea comunismului a fost facuta din populism si dorinta de a inmultii prostii care-l |
Flacau, condamnarea comunismului s-a facut
inca din 22 decembrie 1989 cand s-a strigat prima oara Jos Comunismul si cand
aparut la balconul CC-ului lui Ion Iliesci i s-au adresat huiduielile de
rigoare iar cei de acolo au strigat la el : fara comunisti. |
|
vida
clara |
Poporan-ule,nu spun ca nu ai dreptate,vad si eu partzi care nu se vad. |
In viatza insa,sa tii cont de un lucru:acel
"sa privesti partea plina a paharului"inseamna,intr-o traducere a
mea,personala,"sa multzumesti,in viatza,pt ceea ce (si cat) primesti de
la viatza,nu sa fii nemultzumit ca nu tzi-a dat cat tu socotesti ca trebuia
sa tzi se dea.Omului,nu ii este dat sa ceara recunostintza.El,doar poate,sa
ofere. |
|
vida
clara |
|
...este ca tu,sa faci mai bine acel lucru pe care il consideri ca nemultzumitor tzie. |