Miercuri, 23 iulie 2008

Tunul secolului: operatiunea White Horse

Publicat in: Servicii secrete , Special . de Andrei Bădin

O mega-afacere cu sute de milioane de dinari tipăriţi în Elveţia, înaintea invaziei SUA din martie 2003 in Irak. Protagionisti: Crucea Roşie, spioni si mafioti. Banii din tezaurul fostului dictator irakian Saddam Hussein plimbati prin lume trebuiau să se întoarcă în Irak pentru a fi convertiţi în noua valută emisă de noul guvern dupa alungarea de la Putere a lui Saddam. Un super tun cu ramificatii in intreaga lume si tranzactii la Zurich ale carui detalii (evident partiale) le puteti citi in continuare:

Frauda internaţională legată de ultimul tezaur al lui Saddam - sute de milioane de dinari tipăriţi în Elveţia, înaintea invaziei SUA din martie 2003 - include de toate: Cruce Roşie, spioni, până şi reciclatori din grupările mafiote calabreze. Banii trebuiau să se întoarcă cu orice preţ în Irak pentru a fi convertiţi în noua valută emisă de noul guvern. Speculaţii uriaşe, miza în joc: milioane de euro, scrie cotidianul italian La Stampa.Si miros de servicii secrete!

Problema era cum să fie transportate bancnotele din Austria şi din Elveţia în Irak. Ţinta finală o constituiau seifurile noii Bănci Naţionale, care opera sub protectoratul autorităţilor SUA. Modalitatea de a fi transportate? Utilizând avioanele Crucii Roşii cu destinaţia Bagdad şi convoaiele umanitare, sub protecţia contractorilor locali: o operaţiune pirat care dădea fiori. Anchetatorii de la Direcţia districtuală antimafia (Dda) din Torino, Sandro Ausiello şi Claudia Gabetta care au încheiat anchetele privind tranşa italiană, nu ştiu dacă, în cele din urmă, milioanele de bancnote irakiene au fost transferate sau nu în Irak. Deocamdată rămâne totul o uriaşă necunoscută.Anchetatorii din cadrul Grupului de investigaţie crimă organizată (Gico) şi din cadrul Gărzii financiare au interceptat mediatorii italieni, care se ocupau de o tranşă foarte importantă a acestui colosal business, atent monitorizat de Servicii. A fost identificat chiar şi "Omul de aur", un înalt ofiţer al Crucii Roşii, din Zurich. Numele de cod "Emanuel". El era cel care dispunea de bani, păstraţi de ani de zile în Security Bank elveţiene şi austriece. Dacă este sigur că bancherii lui Saddam au fost cei care au închiriat fişete ale Matt Security Aeg, ale Amerey ZWG şi ale Zuercher Freilager, în aşteptarea transferării banilor în patrie, este mult mai puţin clar "cum" au ieşit bancnotele tocmai din acele fişete de fier după prăbuşirea regimului (aprilie 2003), între altele şi sub controlul direct al autorităţilor monetare elveţiene.

Un adevărat mister, care aruncă o umbră deasă asupra complicităţilor, la nivele de neconceput, de care au putut dispune traficanţii. În dialogurile interceptate de Gico (se aflau sub control aproximativ treizeci de persoane) se vorbea despre "butelii", în loc de bani şi, când se trecea la amănunte ale operaţiunii "White Horse", proiectul de transfer al banilor între Zurich şi Bagdad, foloseau numai telefoane speciale criptate. Agenţii 007 italieni au reuşit să descopere modelul acestuia, produs de o societate israeliană, şi vândut de filiala milaneză Snap Cell. Este de-ajuns să inserezi un chip în timp ce aparatele comunică între ele pentru a face imposibilă, sau oricum dificilă, interceptarea; în plus, exista Skype, via Internet, care, între 2005 şi 2006, era încă o noutate şi relativ sigură. Vechile bancnote ce trebuiau schimbate ar fi trebuit să fie încărcate "pe platforme din lemn", închise în containere mari, apoi îmbarcate în avioane ale Crucii Roşii, în ambalaje de medicamente sau alt material umanitar. Numai în felul acesta, cu complicitatea contractorilor care în Irak protejează băncile şi transportul de valori, operaţiunea s-ar fi putut încheia cu venituri în milioane de euro. Fiindcă o bancnotă de 25 Swiss dinar (valoare 2 euro la schimbul din 2006) era schimbată cu una de 150, la curs oficial. Anchetatorii elveţieni au colaborat cu colegii italieni, dar nu este deloc sigur că au fost identificaţi responsabilii traficului, care s-a bucurat de protecţii evidente, chiar şi în alte ţări, toate interesate să recicleze milioanele lui Saddam în cel mai mare secret. Procurorii din Torino au stabilit că mediatorii elveţieni au avut contacte şi cu elemente ale Crucii Roşii Italiene probabil la curent cu proiectul.

Graniţa îngustă între ficţiune şi realitate a căzut la sfârşitul lui 2006: în afară de interceptări, au apărut bancnotele adevărate: 30.000 de exemplare sechestrate la Napoli. Celorlalţi mediatori, un circuit ilegal care se ocupa şi de valute din alte ţări, li se arătau doar exemplare-eşantion. Fiecare dintre ei ar fi cumpărat o parte din tezaur şi dividendele ar fi venit la sfârşitul operaţiunii "White Horse". Printre anchetaţi apare şi un cunoscut om de afaceri calabrez, foarte interesat de "dinarii elveţieni". Suspiciunea, ulterior confirmată, este că achiziţia de valută era o modalitate de reciclare a veniturilor ilegale ale mafiei din regiunea Calabria, La 'Ndrangheta. Reciclau bani croaţi şi irakieni: o maşină de spălat eficientă, made in Zurich. Printre italienii aflaţi în strâns contact cu "Emanuel" se numără şi un fost cadru de conducere al Băncii Credem din Parma, precum şi alţi brokeri clandestini, neînscrişi în asociaţia profesională. Posedau certificate elveţiene privind garanţia provenienţei legale. Totul fals.

4 Responses to Tunul secolului: operatiunea White Horse

Satmareanca joi, 24 iulie, 2008

Şi încă ce tun! Fără nicio legătură cu subiectul (sau?) mă întrebam, în timp ce citeam, ce s-a întâmplat cu banii din conturile lui Ceauşescu. E un subiect de care nu am mai auzit nimic de multă vreme, deşi ar putea fi mult mai interesant şi relevant de aflat unde au ajuns banii chiar decât mult lălăita, cântata şi descântata colaborare cu Secu'.

Andrei Bădin joi, 24 iulie, 2008

@satmareanca: corect. dar nu vom afla niciodata.

Simona Fica joi, 24 iulie, 2008

Ceauşescu, ca persoană fizică NU a avut conturi, tot ceea ce a strâns a fost depus în Rezerva de Stat a României, devalizată, ca şi Banca Română de Comerţ Exterior (unde era stocată cea mai mare parte a acestei rezerve!). Iliescu ştie despre ce vorbesc, că doar el a dat un decret prin 1990-1991 prin care s-au furat, pur şi simplu, aceste conturi din BRCE. Unde s-a dus purcoiul de bani? În contrabanda cu armament, uraniu, diamante. Schema, folosită în special de Bout şi patentată şi la noi, cu succes, de Nahor et comp (Năstase, Meleşcanu, Nicolaescu, Hayssam, Nicolai şi spuma generălimii române care conducea, prin 1995, fabricile de armament..aaa, era să-l uit pe Dan Mocănescu!), a fost simplă: cumpărat tehnică de luptă, casată, de la ruşi ori israelieni, ”achiziţionat” MApN această tehnică - de la focoase, la avioane MIG29 - apoi, după unul, doi ani, dat la casat armanentul, cumpărat fără licitaţie de către unii, alţii, scos cu un Boeing de pe aeroportul militar Otopeni, revândut, ca nou, în zonele de conflict: Iugoslavia, Irak, Iran ş.a.m.d. E o poveste al dracului de încâlcită, mi-ar trebui încă 38 de ani, cât am acum la purtător, ca să v-o spun.

bradut vineri, 25 iulie, 2008

Pai spune-o, Simona, spune-ne toata povestea, chiar daca dureaza 38 de ani. Mai devreme oricum nu avem sanse sa o aflam.