Anul 10, nr. 677 - Joi, 31 Iulie 2008
SĂPTĂMÂNA VÂLCEANĂ PE SCURT
• nemulţumiţi de nerezolvarea
dosarelor de la Revoluţie, dar şi de amânarea adoptării legii
lustraţiei, la sfârşitul anului trecut, sute de revoluţionari au
intrat în greva foamei • istoria ne învaţă... că oamenii nu
învaţă nimic din istorie. Mari frustrări, mici frustraţi.
Nu putem înţelege cum după multiple eşecuri oamenii nu iau
aminte • la redacţie, de la un venerabil cititor ce ne-a solicitat
anonimatul, am primit o scrisoare care ne-a bulversat. Pe lângă talentul
gazetăresc al acestuia, concluziile de viaţă prezentate sunt
formidabile şi merită a fi tipărite
• Nemulţumiţi de nerezolvarea dosarelor de la Revoluţie, dar şi de amânarea adoptării legii lustraţiei, la sfârşitul anului trecut, sute de revoluţionari au intrat în greva foamei. Gestul disperat a avut drept urmare promisiunea ca până la 31 martie 2008, să fie preschimbe certificatele tuturor celor care au documente şi sunt, cu adevărat, luptători cu merite deosebite în Revoluţie. În paralel, au fost verificate dosarele falşilor revoluţionari şi niciunul nu a scăpat de controale, dar nici de verdictele CNSAS de colaborare cu Securitatea. Ca urmare, în ţară, au fost retrase certificatele de revoluţionari la nouă persoane, dintre care cinci eroi martiri şi patru luptători cu merite deosebite, iar verificările continuă.
Potrivit legislaţiei în vigoare, cei care primesc certificatele de revoluţionari beneficiază de o serie de facilităţi. Pe lângă salariul mediu brut pe economie, aceştia au dreptul la călătorii gratuite cu mijloacele de transport în comun terestre, dar şi la terenuri gratuite, însă nu mai mult de 500 de metri pătraţi, destinate construcţiei de case. Cei verificaţi şi găsiţi în afara prevederilor legate de onoarea ce li s-a făcut, chiar dacă au deja certificat, li se pot retrage drepturile băneşti, terenurile, locuinţele ocupate sau locurile de veci, depinde ce au căpătat. La Rm. Vâlcea, în organizaţia condusă de Ştefan Prală, a început deja vânzoleala. Mulţi dintre cei care se pretind revoluţionari şi se mai ştiu şi cu "musca albastră" pe căciulă, dau din colţ în colţ, rugându-se la Dumnezeu să nu li se ia "norocul" ce a dat peste ei, jucându-se de-a războinicii în evenimentele din decembrie 1989. Vineri, în această săptămână, se va putea alege bobul de neghină. Secretarul de stat pe problemele revoluţionarilor, sibianul Puiu Fesan va veni în fieful revoluţionarilor vâlceni, aducându-le întristarea. Din totalul revoluţionarilor noştri (ştiut doar de Ştefăniţă pesedistul, iar secretul existenţei tuturor este bine păstrat), numai 7 au obţinut noul certificat, semn al recunoaşterii existenţei lor reale încadrată în prevederile Legii nr. 42/1990. Cu restul este mare balamuc. Mulţi dintre ei nu-şi mai aduc aminte ce au declarat când şi-au întocmit primul dosar de revoluţionari sau nu-şi mai găsesc dovezile în susţinere, dar nici nu mai au acelaşi sprijin în fentarea legii, ca la început. Cu ocazia sosirii secretarului de stat, acesta fiind şeful unui departament special aflat în subordinea primului ministru (Puiu Nicolae Fesan, din Sibiu, este membru PNL din 1990. A fost unul dintre primii sibieni care au ieşit în stradă, în decembrie '89) lucrurile se vor limpezi, cumva, la Rm. Vâlcea. Cam prin anul 1994, Ştefan Prală a pus de o organizaţie a revoluţionarilor vâlceni, denumind-o Asociaţia Luptătorilor din Decembrie '89, având ca scop declarat „cinstirea eroilor Revoluţiei". În numele ei, Prală a semnat documente oficiale, a îndeplinit funcţii administrative în judeţ şi, de ce să mai ocolim adevărul, şi-a făcut numai lui un viitor luminos şi profitabil. Tot prin această asociaţie, s-au făcut şi certificatele de revoluţionari, cu toate că, se spune, ea nu a fost legalizată la Judecătorie. Apoi, ca să dea izul de legalitate ce-i lipsea, Ştefăniţă a înscris organizaţia într-o altă structură, din Bucureşti, în 1996. În spatele lui Prală se află unul dintre oamenii lui Ion Iliescu, deputatul PSD, Emil Cuteanu. Anul trecut, revoluţionarii i-au pus la zid atât pe şeful Secretariatului de Stat pentru Revoluţionari, penelistul Nicolae Fesan, cât şi pe deputatul PSD, Emil Cuteanu, şeful Comisie parlamentare pentru revoluţionari, ambii fiind consideraţi vinovaţi pentru faptul că numai la 7.500 dintre cei 23.000 de revoluţionari le-au fost preschimbate certificatele, termenul limită prevăzut de lege fiind 31 martie 2008. Infatuat şi plin de o autoritate ce nu o mai are, Ştefan Prală i-a invitat la o întâlnire de lucru pe toţi liderii organizaţiilor revoluţionare din ţară, promiţând că asigură el cazarea şi mesele acestora, timp de două zile. Are balta peşte. Calitatea lui este de preşedinte al acestor lideri, fiind împins în faţă de Vasile Cuteanu, finul lui Iliescu şi preşedintele Comisiei parlamentare a revoluţionarilor din '89. Acesta cunoaşte bine capitala noastră de judeţ, petrecând câteva zile la noi prin urbe, pe spezele lui Prală, mare specialist în mese festive şi orgii muzicale, fără filmări şi înregistrări artistice. Ce se va mai întâmpla cu „revoluţionarii" noştri, nu se ştie, dar, cu siguranţă, sămânţa organizaţiei nu se va distruge. Şi asta pentru că, unii dintre participanţii la Revoluţie au dat dovadă de un curaj nebun, în primele ore ale marii mascarade de alungarea lui Ceauşescu şi trecerea societăţii la un alt sistem de valori. Vă vom ţine la curent cu desfăşurarea întâlnirii vâlcenilor cu realitatea.
• Istoria ne învaţă... că oamenii nu învaţă nimic din istorie. Mari frustrări, mici frustraţi. Nu putem înţelege cum după multiple eşecuri oamenii nu iau aminte. În loc să-şi lingă în linişte rănile ies mai tare la război. Pentru a putea recâştiga încrederea pierdută, trebuie mai întâi să înveţi şi să pierzi. Când spunem asta, ne gândim la afirmaţiile unui jurnalist fără de obiectul muncii din judeţ care a văzut în victoria doctorului Oprescu, la Primăria Capitalei, un succes morbid şi, totodată, victoria lui Ion Ilici Iliescu împotriva lui Mircea Geoană, cu Cristian Deaconescu al lui cu tot. Adică victoria conservatorilor împotriva viitorului partidului. După cum istoria recentă o arată, bătrâna şandrama stalinistă a mai înregistrat victorii împotriva unora din partid, dar ulciorul nu poate merge mult la apă. Şi asta se va vedea în curând. Cât îl priveşte pe pesedistul de prin presa locală, s-ar putea să aibă o surpriză. Victoria lui Oprescu să fie cântecul lui de lebădă în profesie. Circul şi catastrofa care va urma la Primăria Capitalei va face ca Oprescu să se prăbuşească cu toţi care l-au susţinut. S-ar putea ca ziaristul nostru, dacă are conştiinţă profesională, să-şi facă nickname ca să-şi scrie articolele. Iată ce ne-a spus ex-senatorul vâlcean Matei Vintilă: "Nu am nici o treabă, pe la Primăria Capitalei. Lucrările mele sunt în afara Bucureştiului, dar nu pot să nu afirm că Oprescu va face circ, îi va da afară pe apropiaţii lui Videanu şi capitala nu va înregistra nici o revigorare.
Cel mai bun primar al Bucureştiului, de la Revoluţie şi până acum, este Videanu. Pe el, presa l-a timorat. Cu "Borduriada". Cum, Doamne, nu gândeşte nimeni că orice drum nou sau refăcut are nevoie de borduri? Iar bordurile puse în capitală, doar 10% proveneau de la acesta. Ţineţi minte ce vă spun acum: Oprescu va mai fi pe val, doar puţin şi apoi îl vor mânca "tonomatele" liberale. Bucureştenii vor conştientiza repede că noul primar este "suspendat" faţă de realitate, precum sunt şi străzile promise în campanie, după mintea lui".
• La redacţie, de la un venerabil cititor ce ne-a solicitat anonimatul, am primit o scrisoare care ne-a bulversat. Pe lângă talentul gazetăresc al acestuia, concluziile de viaţă prezentate sunt formidabile şi merită a fi tipărite. Dăm publicităţii, acum, un fragment, pentru ca, într-un număr viitor, când spaţiul tipografic ne va permite, să vă prezentăm întreaga scrisoare. «Îmi pare nedrept ca bătrânii să-şi retrăiască umoral războinica tinereţe. Ce mama supărării mai este istoria dacă ne lasă doar franjuri din fapte care, larg şi obiectiv privite, ar lumina adâncuri puse sub şapte lacăte de cerberii Serviciilor, ai căror vremelnici stăpâni îşi trec lesa din mână-n mână, ca pe-un sceptru al puterii absolute? Putere lesne de şubrezit dacă veteranii războaielor purtate în numele lor, dar peste capetele lor - şi nu neapărat, şi nici totdeauna, spre binele lor - ar vorbi despre ceea ce au înţeles azi că ştiau chiar şi atunci, dar nu le venea a crede. Îmi amintesc de cum am înţeles eu monstruozitatea colectivizării, având doar o minte liberă, nu şi un dosar încărcat cu neamuri bogate-n pogoane, mori, iazuri şi fâneţe. Un ţăran venit de pe front povestea ce văzuse el în Rusia bolşevică, în drum spre Volga, "Nici garduri n-aveau, mă neică, atât erau de amărâţi ruşii, cu colhozurile lor! D'apăi, cum dracu' să vreau eu la colectiv, când ăia mureau de foame pe pământu' lor?" Aşa ar avea şi tinerii de azi dreptul să afle, de la veteranii Războiului, cât de amară era viaţa de pion alb, şi a de pion negru. Cum te storceau - şi Dama albă, şi a neagră - de toată vlaga numai şi numai să răspunzi "comenzii momentului", vel ce-ai fi crezut tu despre ce şi cum se-nvârtea istoria aia care-ţi mânca viaţa. Cum arăta libertatea în Lumea Liberă, mai ales libertatea de a muri de foame, dacă te-ncumetai să refuzi surdina, de pildă, când ţie îţi clocotea sângele numai pomenindu-l pe Ceauşescu - să zicem. Ori cum te simţeai prins în capcana jocului dublu, din care scăpare nu aveai decât în somn, şi-acela ogoit cu diverse tării adormitoare. Sau cum nici la căderea Zidului nu te-ai putut elibera, căci aveai un angajament de onoare, dacă nu unul în toată regula. În loc de toate astea, o tresărire de spaimă: Dacă mor ca mâine şi rămâne nespus ce-i mai important?»