Marti, 24 iunie 2008
H.-R. Patapievici: “Personal, mă consider ca făcând parte dintr-o generaţie paşoptistă”
Preşedintele ICR, Horia-Roman Patapievici, va conduce, din 2010, reţeaua institutelor culturale europene, EUNIC. Totodată, miercuri va primi la Ambasada Franţei titlul de Officier de l’Ordre des Arts et des Lettres. Cu această ocazie, H.-R. Patapievici a vorbit pentru cotidianul.ro despre modul în care această numire arată o nouă vizibilitate pentru România, despre culisele organizaţionale ale EUNIC şi despre a şasea generaţie paşoptistă din care face parte.
24 Iun 2008
Ce atribuţii şi îndatoriri veţi avea în această funcţie?
Conducerea EUNIC este formată dintr-un preşedinte şi doi vicepreşedinţi. Primul vicepreşedinte e pregătit să preia preşedinţia în anul următor, iar cel de al doilea în doi ani. Suprapunerea mandatelor asigură memoria instituţională a unei structuri flexibile, care refuză să se formalizeze până la capăt şi care, în acelaşi timp, doreşte să funcţioneze cu rigoare instituţională. Modul de funcţionare este, deocamdată, colegial, adică implică asumarea comună a tuturor sarcinilor.
Propunerea mea, pentru şedinţa conducerii din
această toamnă, este împărţirea sarcinilor între
vicepreşedinţi, după principalele direcţii de acţiune
ale EUNIC.
EUNIC este o structură în formare, care are vocaţia de a deveni vocea culturală a Europei unite în lume şi reprezentantul instituţional pe lângă organismele Uniunii Europene al intereselor tuturor organizaţiilor culturale de nivel naţional din Europa. Până la sfârşitul anului, responsabilitatea vicepreşedinţilor este, împreună, extinderea reţelelor locale, derularea proiectelor deja angajate (cu bani europeni), aprobarea strategiei de reprezentare a EUNIC în alte zone ale lumii (China, India, Africa de Sud), pregătirea întâlnirii de la Beijing din noiembrie.
Cum credeţi că veţi reuşi să împăcaţi
sarcinile administrative cu programul dvs. personal? Merită să
vă sacrificaţi din timpul în care aţi putea scrie
cărţi, pentru sarcini administrative?
Când, în ianuarie 2005, am acceptat provocarea de a face din ICR o instituţie de importanţă europeană, eficientă pentru promovarea artiştilor români şi respectabilă pentru partenerii străini, am asumat să fac un serviciu public, de interes comun, în detrimentul propriilor mele cărţi. Nu s-a schimbat nimic în acest angajament, cu excepţia multiplicării sarcinilor imperative. Personal, mă consider ca făcând parte dintr-o generaţie paşoptistă, a şasea, cred: am asumat acest serviciu public, îl voi duce, dacă voi putea, la capăt.
Ce greutate credeţi că are, pentru mediul cultural
românesc, această numire?
Dacă este vorba de avantajele de promovare, întrucât ICR cu
asta se ocupă, o mai bună vizibilitate a ICR-ului implică o mai
bună capacitate de promovare a produselor mediului cultural românesc. Pe
de altă parte, EUNIC încurajează proiectele comune - actorii de pe
piaţa culturală românească sunt încurajaţi să se
asocieze cu partenerii activi pe alte pieţe culturale, în proiecte comune,
cu finanţare europeană. Un efect posibil al acestei numiri este
îndemnul de repoziţionare a actorilor culturali din România pe o
piaţă din ce în ce mai globală, cu exigenţe din ce în ce
mai internaţionale.
V-a surprins decizia colegilor din EUNIC?
Nu. De când ICR a aderat la EUNIC în iunie 2007 şi a început să iniţieze, prin cele 16 institute de care dispune în străinătate, reţele locale de tip EUNIC-cluster, fostul preşedinte EUNIC, ambasadorul Brix, m-a întrebat dacă doresc să mă implic mai mult, la nivel de conducere, în creşterea şi consolidarea EUNIC.
Vă oferă această numire pârghii noi pentru a face
cultura română mai vizibilă?
Numeroase. În sine, faptul că EUNIC a oferit preşedinţia ICR reflectă o nouă vizibilitate pentru România. Am devenit, în mai puţin de trei ani, un interlocutor pentru cele mai mari institute culturale din Europa: este o confirmare internaţională a actualei echipe care, din 2005, conduce ICR.
Comentarii
|
||
|
||
|
||
|
||
|