Telegrama lui Basescu pentru Ceausescu
Publicat in: Special . de Andrei Bădin
«Īn această noapte de la cumpăna anilor, cei 40 de navigatori de pe această plutitoare cetate de oţel construită īn Romānia īşi īndreaptă gīndurile spre ţară, spre conducătorul partidului nostru, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, spre toţi cei dragi de acasă. După datină, cei aflaţi īn cartul liber sīntem īn jurul pomului de iarnă, frumos īmpodobit, şi īnchinăm un pahar cu vin pentru succesele obţinute de poporul nostru īn anul care a trecut, pentru rezultatele pe care le-am īnregistrat şi noi, marinarii, şi care ne-au permis depăşirea planului la trafic cu 17 la sută, pentru succese şi mai mari īn 1986»
(Scīnteia, nr. 13.487, vineri 3 ianuarie 1986, pagina 2).
Traian Basescu
Scīnteia, oficiosul PCR, publica la rubrica 1986 an de noi victorii īn īnflorirea patriei, īn īnfăptuirea politicii partidului, An nou de muncă, pace şi īmpliniri de comuniste, romāneşti zidiri, un Mesaj din larg: Aflat īn portul Yemba din Arabia Saudită, unde abia sosise la īncărcare, echipajul petrolierului «Biruinţa», de 150.000 tdw, fruntaş pe flotă īn 1985, a transmis radiograma de mai sus, semnată de comandantul său Traian Băsescu. Dezvaluirea este facuta de Marius Oprea intr-un volum care va apare la editura Polirom. Extrase din volum sunt publicate de Observatorul Cultural.
Cititi in continuare detalii despre Milionarul regimului comunist dezvaluite de Marius Oprea:
Ascensiunea lui Traian Băsescu (III)
Fragmente din volumul īn pregătire la Editura Polirom
Īn episodul publicat săptămīna trecută, Marius Oprea a prezentat
sumele pe care le cīştiga Traian Băsescu īn vremea regimului
comunist. La CEC avea 1.000.000 de lei şi economisise 60.000 de dolari. Īn
acest episod, istoricul Marius Oprea descrie activitatea de comandat de
navă a lui Traian Băsescu din 1981 şi pīnă īn 1985.
Cīt cīştiga, de fapt, oficial, īntr-o lună, īntr-un an,
ofiţerul, mai apoi comandantul şi, mai apoi, şeful de
reprezentanţă comercială Băsescu? Un calcul nu este greu de
făcut şi arată venituri legale de 1,3 milioane pentru perioada
1976-1989, bani proveniţi din surse legale de venit şs.n.ţ,
adică salariul corespunzător funcţiilor deţinute. Astfel,
īntre 1976 şi 1981, cīt a fost ofiţer maritim, gradele III, II
şi I, pe nave de mare tonaj, la NAVROM Constanţa, a avut un salariul
mediu lunar de aproximativ 3.500 de lei, ceea ce ar īnsemna că veniturile
sale totale s-au ridicat, īn acei ani, la 210.000 de lei. Apoi, īn perioada
1981-1987, cīnd Traian Băsescu a fost căpitan de cursă
lungă şi comandant de navă (pe Argeş, Crişana
şi Biruinţa), salariul său era de aproximativ de 6.000 de lei.
Īn concluzie, cīştigurile sale īn aceşti şase ani au fost de
aproximativ 432.000 de lei, la care se adaugă diurna, calculată la
doi dolari pe zi, presupunīndu-se nouă luni pe mare pentru fiecare an,
deci 3.240 de dolari. Īn cea mai bine retribuită funcţie, pe care a
ocupat-o aproape trei ani, aceea de şef al Agenţiei NAVROM de la
Anvers (Belgia), post ocupat īn perioada 1987-1989, putem presupune că a
avut un salariu comparabil cu al unui director general, care īnsă nu putea
să depăşească 10.000 de lei lunar, la care este de presupus
că se adăuga o indemnizaţie lunară, īn valută, de
aproximativ 1.000 de dolari (din revista Bilanţ, nr. 14, noiembrie 2005).
Veniturile sale legale, pentru cei aproape 14 ani de activitate de dinainte de
1989, nu puteau deci să depăşească, īn total, 1,3 milioane
de lei.
Dacă banii economisiţi proveneau din activitatea sa pe mare,
după cum a declarat īn dese rīnduri, şi luăm īn calcul că
toate cheltuielile curente lunare ale familiei Băsescu au fost suportate
numai de soţie, īn vreme ce soţul īşi punea toţi banii la
CEC, strīngea valută sau cumpăra bijuterii, brichete şi
tablouri, tot mai rămīne o diferenţă de aproape două
milioane, care nu poate fi justificată altfel decīt prin
activităţi colaterale aceleia de navigator, adică
bişniţă cu produse căutate īn Romānia (cafea,
ţigări, blugi, aparatură electronică, bijuterii de aur).
Este īnsă greu de crezut că Traian Băsescu ar fi putut aduna
două milioane de lei din bişniţă, fizic şi practic
este imposibil ar īnsemna că familia Băsescu a vīndut īn medie,
zilnic, cīte trei cartuşe de ţigări şi şase pungi de
cafea, iar o dată la două zile, o pereche de blugi, fără
nici un fel de oprelişti, vreme de aproape 14 ani. Ne putem astfel gīndi
la existenţa unor venituri din alte surse confidenţiale, cītă
vreme nu se regăsesc īn salariile şi diurna de marinar, īn veniturile
de şef de agenţie la Anvers şi nici măcar īn ceea ce Traian
Băsescu a pus deoparte din bişniţă, cu toate că ultimul
gen de venituri a fost probabil īnsemnat, după cum el īnsuşi
recunoştea: am fost comandant pe navă de un milion de barili, care,
oriunde acosta īn lumea asta, primea ceea ce se numeşte capa pentru
comandant [...]. Am făcut şi buf. Am fost marinar, şi nimic din
ceea ce fac marinarii nu īmi este străin. Buful, deci, ceea ce īn argoul
marinarilor īnseamnă bişniţă, contrabanda cu mărfuri
care lipseau īntr-o Romānie tot mai prăfuită şi
apăsată de sărăcie asigura un venit substanţial, dar
probabil nu din aceste bufuri şi-a adunat Traian Băsescu milioanele,
ci şi prin alte metode, mult mai la īndemīna sa, īn calitate de comandant
de navă, deseori folosite pentru umflarea notelor de plată ale
călătoriei.
De la achiziţionarea de alimente īn porturi străine, de calitate
inferioară, dar pentru care se plăteau preţuri exagerate,
īncasīndu-se comisioane grase, īn colaborare cu agentul NAVROM din portul
respectiv (ship-shandler). Tot īn īnţelegere cu agentul, nava se
aproviziona cu cantităţi de motorină şi ulei mult mai mici,
pentru care se plăteau preţuri mai mari, sau se īncărcau, pe
bază de comision, reparaţiile efectuate toate aceste manevre erau
la īndemīna comandanţilor de navă. Căci, numai din blugi şi
alte asemenea, greu se puteau aduna milioanele, iar pentru marfă e
nevoie, de altfel, de bani un cerc vicios, pe care marinarii flotei unei
ţări care se zbătea īn sărăcie şi lipsuri şi
care primeau o diurnă de numai doi dolari pe zi, trebuiau să īl stăpīnească.
Oricum, după celebrul Ştefănescu, zis şi Bacchus cel ce
se īmbogăţise īntre 1971 şi 1978 īndoind vinul cu apă
şi realizīnd ilicit din activitatea infracţională, pentru care a
şi fost condamnat la moarte şi executat īn 1981, nu mai puţin de
2.240.000 de lei şi ceva mai mult decīt echivalentul acestor bani īn aur
şi bijuterii , Traian Băsescu era cel de-al doilea milionar al
Romāniei. Dar fără să aibă aceleaşi probleme īn
faţa legii.
Aşa cum ne-o sugerează averea sa, experienţa lui Traian
Băsescu īn afaceri marinăreşti şi bişniţă
despre care admite că nu i-au fost străine, dar la care trebuie
să socotim că s-au adăugat şi alte venituri
confidenţiale, a căror sursă numai Traian Băsescu o
cunoaşte a fost una extrem de benefică pentru cariera sa viitoare.
Se pregătea, īncă de atunci, pentru provocările economiei de
piaţă de mai tīrziu. Pentru a īmpărţi, la vremea
cuvenită, cu un profit bun, un camion cu margarină.
Biruinţa
La aproape trei ani după tragicul dezastru al navei-amiral
Independenţa, survenit īn noiembrie 1979, īn dimineaţa de 13
octombrie 1982, la ora 9.15, o altă catastrofă avea să pună
pe jar conducerea NAVROM. De astă dată, totul se petrecuse la doi
paşi: īn condiţii de mare liniştită şi vizibilitate
foarte bună, petrolierul de 150.000 tdw «Unirea» s-a scufundat la circa 40
de mile marine sud-sud-est de Cap Kaliakra, īn Marea Neagră. Adīncimea
apei īn zona de scufundare este de circa 1.400 de metri. Scufundarea s-a
produs īn urma unei explozii misterioase la bord. Din fericire, echipajul a
fost salvat de două nave romāneşti, Motru şi Tg. Bujor,
aflate īn zonă, şi de o navă sovietică. Un elicopter bulgar
a reuşit, la opt ore de la scufundarea petrolierului, să-l recupereze
īn viaţă pe ultimul marinar al echipajului. S-a īnregistrat un singur
mort. Unirea era cea de-a doua navă din seria petrolierelor de 150.000
tdw pierdute de flota comercială a Romāniei, şi scufundarea ei a fost
considerată, pe plan mondial, cea mai mare pierdere navală din anul
1982. Ca şi īn cazul dezastrului din Bosfor, cīnd petrolierul Independenţa
şi marinarii de la bordul său şi-au găsit sfīrşitul,
Traian Băsescu a trăit din plin, ca om şi comandant de
cursă lungă īn flota comercială a Romāniei, tragismul acestor
momente. Īn cazul scufundării petrolierului Unirea, primele
informaţii cu privire la scufundarea navei l-au alarmat cu atīt mai mult
cu cīt pe acest petrolier se afla īmbarcat ca ofiţer Mircea Băsescu,
fratele său mai mic, care īl urmase īn cariera de om al mării.
După scufundarea primelor două mari petroliere, Unirea şi
Independenţa, a apărut Biruinţa a treia navă, din
seria de mare tonaj (tot 150.000 tdw), din dotarea flotei comeciale a Romāniei,
produsă de şantierul naval de la Galaţi.
La lansarea la apă a Biruinţei, se spune, după cele două
nefericite īntīmplări cu petroliere de aceeaşi clasă, nici un
căpitan de navă n-a avut curajul să preia comanda. Traian
Băsescu a fost singurul care a īndrăznit să se urce la
cīrmă. Se īntīmpla la doi ani de la scufundarea navei Unirea īn Marea
Neagră şi la cinci de la tragicul sfīrşit al echipajului şi
al navei Independenţa, īn strīmtoarea Bosfor. Atunci, īn octombrie 1984,
cīnd a urcat la bordul Biruinţei, cu tresele de comandant pe umăr,
a fost momentul lui de glorie ca marinar. Avea 33 de ani īncă
neīmpliniţi. Dar, după cum mărturiseşte, acele momente erau
şi unele de īngrijorare maximă, din două motive. Mai īntīi, era
starea precară din punct de vedere calitativ a echipamentelor navei, care,
deşi abia ieşită din şantier, era cīrpită ca īntreaga
economie a Romāniei, care trebuia să se bazeze, conform directivelor, pe
materii prime, materiale şi aparatură produsă īn ţară,
importurile fiind drastic limitate. Se īntreba, pe bună dreptate, cum avea
să se descurce cu ditamai nava, fără să intre, la propriu,
la apă. Apoi, mai era prezenţa anunţată, onorantă
şi stresantă īn egală măsură, īntr-o vizită de
lucru fulger, īnainte de recepţionarea uriaşului petrolier, a
tovarăşului Nicolae Ceauşescu. Tīnărul comandant
Băsescu nu a ezitat să le spună īnaltelor
personalităţi de partid şi de stat, prezente la bordul
Biruinţei, cum stau lucrurile īn realitate. Le-a vorbit, deci, despre
navă: m-am şi plīns şi la Ceauşescu, şi la
Dăscălescu de cīt de proaste erau unele echipamente (10 februarie
2005, interviu īn Jurnalul naţional). Pe atunci, flota comercială a
Romāniei creştea necontenit, pentru a ajunge, la finele anilor 80, la
dimensiuni impresionante īn raport cu ceilalţi parametri ai economiei
socialiste. Ca tonaj, flota ajunsese, īn preajma Revoluţiei, la aproximativ
17 milioane tdw, ocupīnd locul 7 īn lume şi depăşind ca
mărime flotele unor ţări precum Franţa şi Germania,
valoarea de piaţă a acesteia fiind estimată undeva īntre 4
şi 6 miliarde de dolari. O marjă de evaluare mare, explicabilă
prin calitatea precară a navelor, care se stricau repede şi aveau
termene de exploatare reduse. Din cauza creşterii exponenţiale a
flotei Romāniei, necesarul de ofiţeri specializaţi şi, mai ales,
de C.L.C. (căpitani/comandanţi de cursă lungă, īn
terminologia internaţională) nu era acoperit de numărul cadrelor
disponibile ale NAVROM, administratorul şi armatorul flotei comerciale a
R.S.R. Chiar īn perioada 1975-1987, anii īn care Traian Băsescu a navigat
ca ofiţer şi comandant de navă, promoţiile Secţiei Civile
a Institutului Superior de Marină nu mai puteau face faţă
ritmului de creştere a numărului de nave. Tocmai de aceea, s-a apelat
pentru comanda lor fie la ofiţeri de marină militară, fie la
avansarea rapidă a unor ofiţeri tineri, eludīndu-se gradele pe care
aceştia ar fi trebuit să le obţină īn prealabil, īntr-un
parcurs normal al carierei.
Acestea erau īmprejurările īn care Traian Băsescu ajungea, īn 1981,
comandant de navă, la capătul unui examen despre care se spune
că a durat numai 5 minute: nu numai datorită capacităţilor
sale şi a īmprejurărilor excepţionale despre care am vorbit, ci
şi susţinerii de care, aşa cum se spunea printre colegii
săi, tīnărul ofiţer se bucura. Avea pile şi era unul
dintre cei care nu-şi puneau nici un fel de problemă īn
legătură cu reīnnoirea carnetului de navigator, permisul de
ieşire īn apele internaţionale, acordat practic de Securitate
fiecărui marinar. După primirea brevetului de comandant, a preluat
imediat cīrma navei Argeş, pe care a adus-o īn ţară grav
avariată de un incendiu produs la Rouen, dar a reuşit să salveze
Romānia, prin falsificarea probelor şi obstrucţionarea
cercetărilor, de la plata unor despăgubiri substanţiale īn urma
incidentului cauzat de starea precară a echipamentelor. Aceea a fost, de
fapt, prima şi cea mai importantă dintre biruinţele sale. A fost
apoi recompensat şi promovat, trecīnd, cum am văzut, după un
concediu de odihnă, cu tot cu echipaj pe nava Crişana. Īn iunie
1984, Traian Băsescu era elogiat de organul de presă al partidului,
Scīnteia, sub titlul Patru decenii de īnfăptuiri revoluţionare.
Portul Constanţa şi oamenii lui, fiind menţionat printre
comandanţii a căror faimă este recunoscută pe
nemărginirea albastră a mărilor şi oceanelor lumii. Pe
atunci, flota comercială a Romāniei număra 214 nave, cu o capacitate
totală de 3,4 milioane tdw. Dimensiunile ei crescuseră de 30 de ori,
īn raport cu anul 1964, şi avea să sporească substanţial īn
chiar lunile următoare, odată cu Biruinţa.
Cīnd a urcat la bordul ei, Traian Băsescu era deja un biruitor.
Īnvăţase regulile jocului, dar şi cīt şi cum putea īntinde
coarda pentru a-şi mări averea şi creşte influenţa. La
nici 33 de ani, era un om cu o foarte mare autoritate, după regulile
timpului şi ale locului. Atribuţiile comandantului, căpitan de
cursă lungă, făceau din el omul cel mai puternic de pe
navă, putere care se răsfrīngea şi pe uscat, īn porturile īn
care nava ancora sau īn portul-mamă. Era singurul care deţinea arme
de foc, avīnd dreptul legal de a le utiliza īn apărarea vasului, ca
teritoriu al Romāniei. Pe această bucată de ţară, el putea
să hotărască īn orice problemă, fără a se
consulta cu nimeni. Putea oficia căsătorii, putea aresta şi
īncarcera membri ai echipajului, ca să nu mai vorbim de alte
sancţiuni. Era, deci, un fel de preşedinte al ei, şi chiar mai
mult decīt atīt era şi guvernul, şi Marea Adunare
Naţională. Ca semn al puterii lui supreme, comandantul avea dreptul
şi puterea de a decide chiar eşuarea sau scufundarea navei. Vreme de
şapte ani, cīt a fost căpitan de cursă lungă, Traian
Băsescu a fost despotul luminat al unei Romānii plutitoare. O lecţie
pe care a īnvăţat-o, care l-a pătruns pīnă īn cea mai
ascunsă fibră a personalităţii lui şi care iese īn
fiecare īmprejurare la iveală.
Cīt a fost comandantul navei-amiral a flotei de petroliere a Romāniei
socialiste, relaţiile de serviciu ale lui Traian Băsescu cu
Securitatea s-au intensificat. La Īntreprinderea de Exploatare a Flotei
Maritime NAVROM Constanţa, după revenirea din cursă, fiecare
comandant trebuia să prezinte un raport de activitate (īn afara
jurnalului de bord), după care se īntīlnea cu ofiţerii de
securitate care răspundeau de īntreprinderea respectivă.
Īndeobşte, asemenea īntrevederi nu erau consemnate īn scris decīt īn
rapoartele de serviciu ale ofiţerului securist. Note informative scrise
dădeau doar informatorii de la bordul navei. Sub acest aspect, Traian
Băsescu declara, īn 1992, cīnd era ministru al Transporturilor şi
cīnd au apărut primele dezvăluiri īn legătură cu
colaborarea lui cu Securitatea, că nu are nimic să-şi
reproşeze. Īntrebat vă temeţi de publicarea dosarelor
dumneavoastră de Securitate?, el a răspuns nu mă tem deloc.
Este cel mai frumos lucru care s-ar putea face şi care ar spăla moral
această naţiune şs.m.ţ. Aş vrea īnsă, dacă
s-ar putea, să se dea şi cele 27.000 care sīnt presupus pierdute.
Mă tem că aici se va crea rezerva de cadre. Nu mă tem de nimic.
Nu am nimic să-mi reproşez, asta īn mod cert. Ce vă pot spune,
īn materie de informaţie, este că nu acostam cu «Biruinţa»
fără să mi se urce Securitatea la bord şi că
niciodată vreun comandant din flota romānă nu şi-a pīrīt
echipajul. A dat informaţii asupra modului cum i-a mers nava, ce s-a
īntīmplat cu nava, dar nici un comandant romān nu a spus că marinarul
cutare a schimbat 100.000 de lei sau că a vīndut whisky nu ştiu unde.
Asta au făcut-o alţii, care erau tot īn echipajele noastre.
Statutul special al uriaşului petrolier sub pavilion romānesc, singurul
rămas, din cele trei de categoria sa, dintr-o flotă comercială
urmărită de ghinion, a dus la intensificarea măsurilor de
protecţie a navei. Grija celor rămaşi la ţărm pentru
vasul din larg era una pe măsura īntīmplărilor nefaste din trecut. Nu
mai erau permise greşeli, nu se mai puteau īntīmpla accidente. Chiar
şi neprevăzutul trebuia prevăzut. Semnele acestei griji se
vedeau de īndată ce nava acosta īn portul Constanţa, la capătul
lungilor sale voiaje. Vă pot spune că cea mai intensă
perioadă īn care am fost contactat de ofiţeri de securitate era
perioada īn care am fost comandant pe petrolierul «Biruinţa». Primele
două nave de acest tonaj (157.000 de tone) s-au scufundat, spune Traian
Băsescu despre acea perioadă. Eu eram comandant pe cea de-a treia
navă şde acest tip n.m.ţ produsă de şantierele
navale romāneşti. Atunci, la acostare, īn afară de un reprezentant al
partidului şi de ministrul adjunct de resort, mă aştepta şi
un ofiţer de securitate, de obicei şeful Securităţii din
Portul Constanţa. Īn 18 octombrie 2006, cīnd preşedintele Traian
Băsescu a participat la sărbătorirea a 60 de ani de la
inaugurarea clădirii Palatului Administrativ al Căilor Ferate Romāne,
īn discursul său, remarca: toată viaţa mea a fost marcată
de oameni care se află acum īn sală. Īl văd pe domnul ministru
Bulucea, cel care a īnfiinţat Institutul de Marină «Mircea cel
Bătrīn» din Constanţa, al cărui student am fost. Īl văd pe
domnul ministru şPavelţ Aron, cel care a semnat plecarea mea la
Anvers paradoxal, nu Securitatea cel care a semnat revenirea mea de la
Anvers şi cel care a semnat numirea mea īn funcţia de
inspector-şef al navigaţiei civile.
Familiar cu demnitarii comunişti, Traian Băsescu depăşise,
credem, odată cu urcarea la bordului navei Biruinţa, statutul de
simplu colaborator al Securităţii, care se presupune că l-ar fi
avut īn anii studenţiei la marină, cīnd fusese racolat. Din 15 august
1979, aşa cum foarte probabil ştia, dosarul său de colaborator
al Securităţii nu mai exista. Avea, de acum, un alt statut. Nu mai
era o unealtă docilă şi temătoare a regimului, ci parte a
lui. A puterii lui. Foarte posibil ca această accedere īntr-un nou statut
să se fi petrecut īncă după īntoarcerea acasă a navei
Argeş din aventuroasa sa călătorie, care s-ar fi putut
sfīrşi īntr-o tragedie financiară, dar şi umană, pentru
flota comercială a Romāniei. Cu certitudine, īn noua calitate de comandant
al Biruinţei, se bucura de toate onorurile. Īn presa locală de
partid, cotidianul Dobrogea nouă din 7 martie 1985 īi dedica un articol pe
pagina 2, intitulat Portret de marinar. Omul potrivit la locul potrivit: Cu
doar cīteva luni īnainte de a īmplini 33 de ani, Traian Băsescu primea
comanda navei-amiral a Īntreprinderii de Exploatare a Flotei Maritime NAVROM,
petrolierul-gigant «Biruinţa» de 150.000 tdw, abia ieşit din şantier.
Adevărată mīndrie a navaliştilor romāni, «Biruinţa» este de
fapt o realizare tehnică de excepţie. Ne īnchipuim deci că
opţiunea conducerii flotei comerciale pentru ofiţerul căruia
să i se īncredinţeze sarcina şi resposabilitatea de a naviga la
puntea de comandă a «Biruinţei» nu era īntīmplătoare. Nici
faptul că, de doi ani de zile consecutiv, Traian Băsescu ocupă
locul I la concursul profesional «cea mai eficientă şi īngrijită
navă» nu este īntīmplător. Dobrogean, născut la Basarabi, īn
imediata vecinătate a mării, care a manifestat o puternică
atracţie asupra sa, ca şi a fratelui mai mic, Mircea Băsescu
(secund pe petrolierul «Banat»), actualul comandant al «Biruinţei» a
terminat Institutul de Marină «Mircea cel Bătrīn» īn 1976. Cu
excepţia perioadelor de examen pentru brevet, a navigat numai pe
petroliere, nave de mare tonaj, cu o fizionomie şi un specific aparte, cu
un grad sporit de complexitate a tehnicii de bord, nave pe care le
īndrăgeşte. La numai 28 de ani, la doar 4 ani de la absolvirea Institutului,
i se īncredinţează comanda (era, probabil, cel mai tīnăr
comandant al flotei romāneşti) unui petrolier, apoi a «Crişanei», tot
petrolier, de 86.000 tdw. Drumul spre puntea de comandă a «Biruinţei»
era trasat. Funcţie īn care Traian Băsescu dovedeşte acum,
conducīnd marea navă cu tricolor la catarg, că este omul potrivit la
locul potrivit.
Interesant este că articolul nu pomeneşte numele primei sale nave,
Argeş, care, de cīnd cu catastrofa de la Rouen, părea că nici
nu existase īn flota comercială a Romāniei. Cīt despre Traian
Băsescu, aşa era, īntr-adevăr: omul potrivit la locul potrivit.
Reporterul anonim de la Dobrogea nouă nu se īnşelase īn acel an,
1985, Biruinţa avea să cīştige īntrecerea socialistă pe
flotă. Prea tīnăr pentru gustul unora, care frecaseră puntea
ani buni īnainte de a ajunge comandanţi, şi prea īncrezător īn
sine, e posibil să nu fi fost foarte iubit de colegii săi, de unde
şi bīrfele pe seama sa, la care e nedemn să plecăm urechea. Dar
se poate spune că, īn foarte buna părere pe care o avea despre sine,
el să-şi fi imaginat, probabil, că poate să facă
să plutească pīnă şi o cutie de conservă, īn raport cu
starea dezastruoasă din punct de vedere tehnic a multora dintre navele
romāneşti, care, īntocmai ca Argeş, puteau fi socotite doar cutii
metalice plutitoare, pompos denumite flotă comercială.
Fără īndoială, avea īndemīnare şi norocul nu īl ocolose
deloc īn toţi acei ani, cīnd, pentru cea mai mare parte a romānilor,
viaţa şi viitorul nu se arătau īn culori atīt de luminoase.
Traian Băsescu era īnsă departe de realităţile crude ale
traiului de zi cu zi īn Romānia, la mijlocul anilor 80. Īşi vedea de
misiunile primite, pe care le īndeplinea fără să le provoace
tresăltări de inimă responsabililor flotei rămaşi la
ţărm, aducea cantităţi imense de petrol cu fiecare voiaj,
īngrijindu-se şi de propriile bufuri mărfuri de contrabandă,
bijuterii şi valută, leii care īi alimentau carnetele de CEC din ce
īn ce mai consistente. Īi mulţumea pe cei de la Partid, nu le făcea
griji celor de la Securitate şi se mulţumea pe sine, fără
să fie deranjat de nimeni pentru tunurile marinăreşti care īi
asigurau un trai departe de orice griji şi o avere īncă de pe atunci
de invidiat. Nu ştim să fi fost vreodată subiectul unui control
al averii dobīndite ilicit, īn conformitate cu temuta şi arhicunoscuta
Lege 18, īn faţa rigorilor căreia ar fi suferit, cu certitudine, un
naufragiu. Dar, navigator īncercat, era deja imun şi la aşa ceva.
Devenise un om din sistem, o parte din el, bucurīndu-se netulburat de avantajele
unui privilegiat. Liniştit, īşi savura Biruinţa.
Dar această poziţie relaxată īn raporturile cu regimul, care se
arăta, altfel, riguros şi opresiv cu alţii, cu cei mai
mulţi, aşa cum se ştie, nu l-a īmpins către frondă
şi exagerări. Ştia probabil instinctiv cīt de mult poate īntinde
coarda, care este limita regulilor jocului. Şi le respecta, dacă nu
īn litera, cel puţin īn spiritul lor. La fel cum īnţelegea să
afişeze respectul şi preţuirea cuvenită pentru partid
şi măreţele sale realizări, ca parte a acestui joc. Nu este
astfel o īntīmplare ieşită din comun că Scīnteia, oficiosul PCR,
publica la rubrica 1986 an de noi victorii īn īnflorirea patriei, īn
īnfăptuirea politicii partidului, An nou de muncă, pace şi
īmpliniri de comuniste, romāneşti zidiri, un Mesaj din larg: Aflat īn
portul Yemba din Arabia Saudită, unde abia sosise la īncărcare,
echipajul petrolierului «Biruinţa», de 150.000 tdw, fruntaş pe
flotă īn 1985, a transmis īn noaptea de revelion următoarea
radiogramă, semnată de comandantul său Traian Băsescu: «Īn
această noapte de la cumpăna anilor, cei 40 de navigatori de pe
această plutitoare cetate de oţel construită īn Romānia īşi
īndreaptă gīndurile spre ţară, spre conducătorul partidului
nostru, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, spre toţi cei dragi de
acasă. După datină, cei aflaţi īn cartul liber sīntem īn
jurul pomului de iarnă, frumos īmpodobit, şi īnchinăm un pahar
cu vin pentru succesele obţinute de poporul nostru īn anul care a trecut,
pentru rezultatele pe care le-am īnregistrat şi noi, marinarii, şi
care ne-au permis depăşirea planului la trafic cu 17 la sută,
pentru succese şi mai mari īn 1986» (Scīnteia, nr. 13.487, vineri 3
ianuarie 1986, pagina 2).
10 Responses to Telegrama lui Basescu pentru Ceausescu
raluca luni, 11 august, 2008
In sfarsit am inteles de unde se
inspira TR Ungureanu si IT Morar, atunci cand ii scriu ode lui Basescu!
Pentru TRU si ITM, scrisorile lui Basea catre Primul Geniu al Carpatilor, sunt
cartile lor de capatai: Manualul Pupatorului Isteric si Manualul Micului
Pupator Balos.
In rest, desigur bravul nostru voda, nu a avut nimic in comun cu Securitatea!
:mrgreen:
Lilick luni, 11 august, 2008
@Raluca
Poate se inspira sau...poate le scriau toti trei impreuna, pe cand si ITM si
TRU inchinau ode ceausescului la "Viata Studenteasca". :)
Dan Iftinchi luni, 11 august, 2008
Cand o sa apara si scrisorile lui Basescu catre Iliescu o sa radem de o sa ne cracanam de ras. De recunoscut, a recunoscut macar ca l-a votat...
bogdan luni, 11 august, 2008
Timp in care cel care va plateste salariul, cinstitul si frumos-de-gura-mirositorul Felix, facea dizidenta in Cipru nu-i asa? Felicitari pentru spirtul justitiar cu dubla masura la ureche!
Paul Stancu luni, 11 august, 2008
Ia uite ce scriitor era securistul no.1 al tarii.
Anonim luni, 11 august, 2008
Basescu se comporta exact ca un baiat descurcaret,lucru deloc pozitiv la cv-ul lui.Numai ca, multe din cele spuse aici ar trebui sa constituie motive de lauda la adresa lui.realitatea este insa cu totul alta :Badin si gasca lui au gasit un alt motiv sa arunce cu noroi gratuit in oameni.tare sunt curios cu ce s-au ocupat Badin si parintii lui in perioada comunista...
Anonim luni, 11 august, 2008
parcurgind seria ultimelor posturi, logica e clara. Dupa atacurile la dresa ICR-ului (chiar nu se facea sa publicati asemene aenormitati, patapievici pe falus, cu svastica, e jenant si sun ocice etica profesionala, indiferent de convingerile pe care le aveati), dupa ce l-ati tras prin inel pe angajatul Neagoe (acuzat inbaza unor texte fictionale), acum se arata adevarata miza> presedintele Basescu. Si, ca de obicei, sarind de la una la alta, din lipsa de argumente, nu faceti decait sa repetati ceea ce stim. Disolutia clasei politice e reflectata la toate palierele. cel jurnalistic va vizeaza.
Andrei Bădin luni, 11 august, 2008
@anonim: familia mea nu s-a infruntat
din comunism. gasesti detalii pe acest blog.
@ultimul anonim: dl neagoe s-a tras singur prin inel. basescu adevarata miza? e
o stire tovarase. oricare jurnalist ar fi dat-o daca citea atent textul dlui
marius oprea.nu mai cauta bete in ochii altora ca barna e in ochii dumitale.
Alexandru.Giurca luni, 11 august, 2008
E chiar marisoara!!!
tare mai sint curios daca va scrie cineva despre relatia basescu - columbeanu si spaga data de columbeanu si wolffy secretarului de stat traian b. ...aude careva ????