noiembrie 15, 2008 http://mariusmioc.wordpress.com
Candidaţi la alegerile parlamentare, văzuţi din punctul de vedere al revoluţiei din 1989
Despre: Petre Roman (PNL), Ioan Talpeş (PD-L), Eugen Bădălan (PD-L), Constantin Dudu Ionescu (PD-L), Viorel Oancea (PD-L), Pompiliu Alămorean (Partidul Verde), Tudorin Burlacu (Partidul Verde), Nicu Mihoc (PD-L)
Petre Roman, prim-ministrul FSN emanat de revoluţie, candidează din partea PNL īn Colegiul 1 Senat pentru diasporă, care include statele din Europa şi Asia.
Petre Roman este prim-ministrul care i-a avut īn guvern pe generalii Chiţac şi Stănculescu, vinovaţi de crime īn timpul revoluţiei de la Timişoara. Deşi informat asupra acestui fapt, i-a menţinut īn continuare īn guvern şi a desfiinţat comisia care cercetase evenimentele din decembrie 1989 de la Timişoara. Īn prima parte a guvernării sale au apărut acei terorişti care chipurile voiau să-l readucă pe Ceauşescu la putere, dar care au dispărut fără urmă, nu īnainte de a convinge populaţia de eroismul noilor guvernanţi care īnfruntă focul acestor terorişti. Tot īn timpul guvernării Roman s-a īncercat falsificarea adevărului despre revoluţie prin ascunderea implicării īn represiune a armatei şi declararea generalului-criminal Vasile Milea drept erou naţional. Cīnd au apărut demonstraţii de stradă care cereau adevărul, participanţii la ele au fost acuzaţi că destabilizează şi īnfieraţi ca posibili duşmani ai statului. Sub influenţa acestei propagande, mineri şi alte grupuri de muncitori au acţionat violent īmpotriva opoziţiei, īn 29 ianuarie, 19 februarie şi 14-15 iunie 1990. Ziarul Azi, oficios al partidului FSN condus de Petre Roman, a declanşat īn acea perioadă o campanie virulentă de ponegrire a celor care se opuneau FSN-ului. Din punct de vedere economic, guvernarea Petre Roman a fost cea mai dezastruoasă guvernare post-decembristă a Romāniei, atunci fiind puse bazele procesului inflaţionist iar produsul intern brut pe locuitor a ajuns īn 1991 (anul căderii guvernului Roman) la numai 82% din cel īnregistrat īn 1989.
Ioan Talpeş, fost consilier a lui Ion Iliescu, candidează din partea PD-L pentru Senat īn Colegiul 7 Bucureşti. Ioan Talpeş a fost şi continuă să fie un om de īncredere al fostului preşedinte. Īn 2004 Ion Iliescu l-a numit pe Talpeş īn conducerea Institutului Revoluţiei Romāne, dar acesta s-a retras de acolo. Īn prezent, Talpeş īşi exprimă admiraţia faţă de Ion Iliescu pe saitul său personal, la rubrica Repere: Ion Iliescu - politicianul fundamental pentru Romānia după 1989, personalitate care, īntr-o stare de graţie a cerului, a avut şansa să acţioneze, cu succes, pentru a asigura continuitatea conceptului naţional şi geografic statal romānesc, īntr-un moment īn care majoritatea romānilor nu au īnţeles despre ce era vorba.
Generalul Eugen Bădălan candidează din partea PD-L īn Colegiul 2 Cameră Brăila. Conform Jurnalului Naţional din 26-28 octombrie 2004, īn timpul revoluţiei Bădălan, ofiţer M.Ap.N., aflat la Arad, a poruncit maiorului Diaconescu să-i īmpungă cu baioneta pe demonstranţi, dar acesta a refuzat. La Arad nu s-a tras pīnă īn 22 decembrie 1989. I-am consacrat domnului Bădălan un capitol din cartea mea Revoluţia din Timişoara şi minciunile din Jurnalul Naţional".
Un alt candidat notabil este Constantin Dudu Ionescu, care candidează din partea PD-L pentru Camera Deputaţilor, īn sectorul 4 Bucureşti. Dudu Ionescu a fost ministru al apărării, şi apoi al internelor īn guvernarea CDR, din partea PNŢCD. Īn perioada īn care făcea parte din guvern a propus amnistia evenimentelor, a unora dintre lucrurile care s-au īntīmplat īn 1989 - evident, cele īn afara caracterului penal. O aberaţie - pentru că amnistiile se dau exclusiv pentru fapte care au caracter penal. Dacă o faptă n-are caracter penal nu e nevoie să fie amnistiată. De fapt, omul īncerca să-i scape pe criminalii din decembrie 1989 (a criticat hotărīrea instanţei īn procesul generalilor Chiţac şi Stănculescu cīnd aceasta era la primă instanţă - vezi Jurnalul Naţional din 17 iulie 1999), dar pentru manipularea publicului a adăugat că propunerea nu se referă la fapte cu caracter penal. Dacă propunerea sa ar fi avut izbīndă, bineīnţeles că īn textul final s-ar fi eliminat fraza cu lipsa caracterului penal al faptelor amnistiate. După declinul PNŢCD Constantin Dudu Ionescu s-a īnscris īn Partidul Umanist (mai apoi Conservator) a lui Dan Voiculescu, dar acum văd că a ajuns la PD-L. Şi Dudu Ionescu a beneficiat de imensa onoare de a avea un capitol consacrat īntr-una din cărţile mele - Revoluţia din Timişoara şi falsificatorii istoriei. Mai jos puteţi vedea şi un protest al meu din 1997, la Televiziunea Timişoara, faţă de faptul că Dudu Ionescu participase la dezvelirea unui monument ridicat īn cinstea generalului-criminal Ştefan Guşă. TVR Timişoara a cenzurat parţial protestul meu, anume nu a difuzat şi partea īn care ceream explicit destituirea lui Dudu Ionescu.
Alt
candidat PD-L
este Viorel Oancea,
care candidează īn Colegiul
2 Senat Timişoara Est. Īn 22 decembrie 1989 Oancea (pe
atunci maior M.Ap.N.) a apărut īn balconul Operei ca să informeze
demonstranţii că este alături de ei. Era la ora 9, īnainte de
fuga lui Ceauşescu. Conform cărţii lui Miodrag Milin
Timişoara 15-21 decembrie (IPBT 1990, pag. 162) generalul Guşă
l-a ameninţat pe Oancea cu tribunalul militar, iar procurorul militar
Izdrescu s-a şi prezentat la unitatea militară a lui Oancea, pentru a
face anchetă. Nu s-a mai făcut ancheta findcă a fugit
Ceauşescu.
De remarcat că generalul Guşă īl atacă pe Oancea īn
interviul dat lui Pavel Coruţ (cartea Să te naşti sub steaua
noastră, Editura Gemenii 1993) pe motiv că el nu reprezenta armata.
După revoluţie Oancea a ajuns colonel şi şef al poliţiei Timiş. A fost membru al Comisiei Guvernamentale de Anchetă despre evenimentele din Timişoara, poziţie din care a iscălit pentru trimiterea īn judecată a generalilor Ştefan Guşă, Mihai Chiţac şi Victor Atanasie Stănculescu. După cum zice Rodica Giura, se pare īnsă că n-a participat efectiv la lucrările acelei comisii, ci doar a semnat pe materialul strīns de alţii. Īn 2007, Viorel Oancea a primit o diplomă de onoare din partea Institutului Revoluţiei Romāne condus de Ion Iliescu (Caietele Revoluţiei nr. 1/2008, pag. 29).
Alt revoluţionar timişorean care candidează este Pompiliu Alămorean, la Colegiul 1 Senat Timişoara Vest, din partea Partidului Verde.
Pompiliu Alămorean a fost īn 1990 primarul Timişorii. Īn 22 decembrie 1989, după fuga lui Ceauşescu, a fost printre cei care au ocupat sediul Securităţii Timiş. Pentru alte oraşe asta ar fi o faptă revoluţionară remarcabilă, dar la standardele din Timişoara e cam puţin, motiv pentru care Alămorean a fost acuzat că ar fi impostor şi că a ajutat impostori să primească certificate de revoluţionar prin asociaţia de revoluţionari Fundaţia Revoluţiei, pe care o conduce. A mai candidat de cīteva ori, de obicei nu obţinea decīt vreo 1% din voturi.
Tot īn judeţul Timiş, la colegiul 3 Senat, zona Sīnnicolaul Mare, Jimbolia, Deta, candidează Tudorin Burlacu, din partea Partidului Verde.
Tudorin Burlacu a fost membru īn Frontul Democratic Romān şi este preşedintele asociaţiei de revoluţionari Egalitate, Frăţie, Cooperare, Colaborare. A fost şi membru al comisiei care dădea certificate de revoluţionar, am scris īn treacăt despre asta. Despre Tudorin Burlacu, am găsit un pasaj interesant īn scrierile lui Lorin Fortuna: Am solicitat, cu aceeaşi ocazie, includerea Biroului Permanent al FDR īn cadrul Consiliului Naţional al Frontului Salvării Naţionale, constituit la Bucureşti. Din nefericire, unul dintre cei care au dus acest mesaj, a decupat partea de jos a documentului şi, īn locul rămas liber, a lipit o listă cu aproximativ 60 de nume de membri fondatori ai FDR (probabil pentru a figura şi el īn cadrul acestei componenţe false a Biroului Permanent al FDR), creīnd astfel şi o situaţie specială, deoarece lista, astfel modificată, avea mai mulţi membri decīt cei din componenţa, de atunci, ai Consiliului Naţional a FSN. Ştim cine este acest om, care ne-a creat şi ulterior multe prejudicii, nouă şi Revoluţiei romāne, şi menţionăm că, din motive pe care nu le-am īnţeles, respectiva persoană (Tudorin Burlacu) s-a bucurat ulterior de o atenţie specială din partea unor conducători ai FSN, şi, īn special, din partea lui Ion Iliescu şi a lui Iosif Dan. Cert este că acel Consiliul al FSN s-a format neţinīnd cont de documentul respectiv.
Nicu Mihoc candidează la Colegiul 1 Tīrgu Mureş, pentru Camera Deputaţilor, din partea PD-L. Īn 1989 era actor la Teatrul Naţional din Timişoara, prilej cu care a recitat o poezie din balconul Operei din Timişoara. Pe acest blog a fost prezentată īnregistrarea respectivă. Nicu Mihoc a spus manifestanţilor din Piaţa Operei din Timişoara, īn 21 decembrie 1989: Fraţi romāni! Sīnteţi minunaţi! Laşul din mine a [fost] īnvins! Ţin să vă anunţ că de 4 zile am stat īnchis īn casă, neputīnd participa aici din frică! Dar am venit alături de voi! (urale) Mă numesc Nicu Mihoc şi sīnt actor al Teatrului Naţional din Timişoara (urale). Sīnt născut īn comuna Hălmagiu unde Iancu a poposit! (urale) Şi-acum, pentru voi, cele mai frumoase versuri pe care le-am găsit la această oră: Īnvingătorii nu mai au măsură / Şi-n cartea de istorie se-aşează / Şi doar īnvinşii au simţirea trează / Şi doar īnvinşii scriu literatură / Ei nu suportă fără (neīnţelegibil) / Acelor care-nvinşii mint şi peste / Īnvinşii se ascund īntr-o poveste / Şi de acolo murmură şi-ntreabă / Īnvingătorii sīnt sătui de toate / Şi cartea de istorie răsfrīnge / Īntreagă ridicarea lor prin sīnge / Şi că mai mult ca ei nici nu se poate / Albac, dar sīngerează-nvinşii / [neīnţelegibil; apoi sfīrşit īnregistrare]. Nicu Mihoc nu a cerut certificat de revoluţionar (nu figurează pe saitul SSPR).