Joi, 13 noiembrie 2008

Cros în memoria novembriştilor

Autor: Maria Petrascu

În noiembrie 1987, cu doi ani înainte de sfârşitul dictaturii, pe străzile Braşovului s-a strigat pentru prima dată „Jos Ceauşescu!”. Muncitorii braşoveni au fost singurii români din acea vreme care au avut curajul şi demnitatea să înfrunte regimul. S-au ales cu condamnări executate la locul de muncă.

Tradiţionalul cros. Ca în fiecare an, începând din ’90, Asociaţia „15 noiembrie 1987” va organiza sâmbătă un cros în memoria lor. Concursul, devenit tradiţie în Braşov, se desfăşoară pe o distanţă de 5 km, cea pe care muncitorii braşoveni au parcurs-o în urmă cu 21 de ani.

Startul se va da în faţa întreprinderii Roman SA, iar linia de sosire este la Prefectura. Ca să atragă cât mai mulţi participanţi, crosul este deschis tuturor categoriilor de oameni, iar câştigătorii sunt răsplătiţi la final cu premii destul de atrăgătoare. Premiul cel mai mare este de 2500 de lei noi(locul I) şi cel mai mic de 300 de lei (ultimul loc).

In memoriam. Să nu-i uităm! Tot sâmbătă, după-amiaza, de la ora 15.00, la Troiţa – Monument, din faţa Spitalului Judeţean Braşov va avea loc slujba religioasă de pomenire a participanţilor la Revolta anticomunistă din ’87. Ceremonialul religios, la care sunt invitaţi să participe toţi braşovenii, va fi urmat de o depunere de coroane.  

Primul fluier anti-comunist. 15 Noiembrie 1987 a fost ziua în care  Braşovul a dat semnalul că dictatura comunistă din România se clatină din temelii. Curajul de a protesta în stradă şi de a striga „Jos comunsimul!” , „Jos Ceauşescu!” a fost al muncitorilor de la Uzina de Autocamioane „Steagul Roşu”, care nu au mai răbdat mizeria, frigul, sărăcia şi umilinţele şi au ieşit în stradă. Lor li s-au alăturat alte mii de braşoveni şi, împreună, au mărşăluit, cântând imnul interzis „Deşteaptă–te române!”, până în faţa Comitetului Judeţean al PCR, simbolul puterii comuniste. Marea de braşoveni revoltaţi a atacat şi devastat sediul comunist.

Deportări forţate. Forţele de represiune au intervenit brutal reprimând în forţă Revolta Anticomunistă.  Au urmat arestări masive, anchete, bătăi şi torturi groaznice în beciurile miliţiei  şi securităţii din cauza cărora o parte dintre novembrişti au murit ulterior, iar alţii s-au ales cu boli degenerative grave. Mascarade de procese, cu sentinţe ştiute dinainte, i-au aruncat pe muncitori în deportare, iar familiile lor au fost şi ele torturate fizic şi psihic. Până în Decembrie ‘89 Miliţia şi Securitatea au fost permanent pe urmele lor.

Vinovaţii sunt liberi! În pofida faptului că, de spectacol, comunismul a fost condamnat în România, novembriştii nu au ajuns nici după 21 de ani să-şi vadă anchetatorii şi torţionarii pedepsiţi de lege. Chiar dacă sunt cunoscuţi şi nominalizaţi nu o dată, unii dintre aceştia cerând chiar condamnarea la moarte a protestarilor din 15 Noiembrie 1987, vinovaţii sunt astăzi parlamentari, au funcţii mari în partide, în adminstraţia publică centrală şi locală şi au afaceri de anvergură.