Luni, 15
Decembrie 2008
De ce este
evitat subiectul „informatorul Securităţii”?
Scris de Gelu FLOREA
Nu-mi plac polemicile cu colegii din presă. Pentru că, de regulă, nu prea este înţeles
ceea ce vreau
să zic, de fapt. Şi ceea
ce vreau să transmit, ca principiu.
Un principiu conform căruia
jurnalistul nu are voie să fie mai presus de cetăţeanul de
rând sau de subiecţii dezbătuţi
prin ziare. Adică, să nu fie supus discuţiilor publice.
Pentru că, dacă
aplicăm această „tactică”, jurnalistul se aliază într-un spirit de castă criticat, culmea!, tocmai de jurnalişti, atunci când... se manifestă în ograda altuia.
De aceea susţin dezbaterile publice pe seama jurnalismului,
pentru că astfel şi presa poate fi
„controlată” de opinia
publică, cu atât mai mult cu cât
presa este un mijloc de informare/formare în masă.
Însă o precizare: aceste dezbateri trebuie să se manifeste în limita
decenţei, nu a suburbanului!
Dar să revin
la subiectul pe care vreau să-l tratez.
Săptămâna trecută, TurdaNews.net
publica date despre trecutul unui revoluţionar
turdean, Dănuţ Zăhan, care ar fi fost informator
al Securităţii. Informaţia
a apărut în toate ziarele locale, în această săptămână, mai puţin într-unul. Nu-i dau numele,
că nu ştirbirea imaginii respectivei publicaţii este esenţa demersului meu, ci dezbaterea
publică pe tema: de ce nu a fost publicată informaţia?
Argumentele pentru publicarea
informaţiei erau imbatabile: un subiect bun, implicaţii nebănuite, faptul că presa locală îl va analiza
(iar ca ziar nu poţi rata un astfel de subiect, în detrimentul
concurenţei, dacă
eşti profesionist)
etc. În aceste condiţii, de ce s-a decis evitarea unui astfel de subiect? Mai ales că, nu cu multă vreme în urmă, aceeaşi
publicaţie îşi propusese să facă „curăţenie” în rândul revoluţionarilor.
Ce-i drept, la vremea respectivă era de partea „informatorului”...
Nepublicarea unui subiect de acest gen ridică numeroase semne de întrebare. Nu s-a publicat pentru că publicaţia agreează o anumită grupare a revoluţionarilor?
Nu s-a publicat pentru că subiectul „informator” dă frisoane unor membrii
ai redacţiei, foşti şi ei în aceeaşi
situaţie? Nu s-a publicat
din lipsă de profesionalism?
Nu s-a publicat pentru că... Iar întrebările se pot succede
la infinit.
Din punctul meu
de vedere, o publicaţie
serioasă trebuie să dezbată un astfel de subiect, ca informaţie. Pentru că e vorba de informarea propriilor tăi cititori. Cum poţi susţine că ai „cititori
deştepţi”, cum am auzit
pe cineva de la publicaţia respectivă, atâta timp cât
tu îi laşi
„în ceaţă”, din punct de vedere informaţional?! Eventual, poţi
spune că ai „cei mai
neinformaţi” sau „cei mai manipulaţi”
cititori. Dar nicidecum cei mai deştepţi,
pentru că ăia deştepţi vor să fie informaţi într-o proporţie cât mai mare, nu informaţi în funcţie de interesele editorului.
Iar pentru a face lumină
şi pentru a înlătura spectrul unui trecut dubios,
de colaboratori ai Securităţii, cred că membrii respectivei publicaţii sau, mă rog,
cei care iau decizii, ar trebui
să precizeze public motivul neabordării acestui subiect. Pentru că altfel, se poate înţelege că au aplicat „principiul castei”... foştilor informatori! Iar opinia publică are dreptul să ştie acest lucru, dacă e vorba despre jurnalişti!
Nu e vorba de o acuzaţie.
E vorba despre o dezbatere publică firească, pe tema unui astfel
de subiect. Şi tare
mi-ar place dacă mi s-ar putea răspunde
în limitele decenţei şi ale bunului simţ, lăsând la o parte limbajul
vulgar, nespecific unor jurnalişti sadea.