Miercuri, 12 noimebrie 2008

www.cotidianul.ro/brasov_87_revolta_pe_sub_nasul_securitatii-64230.html

Fotografie realizata pe furis in ziua revoltei si publicata ulterior in presa internationala

Brasov `87: Revolta sub nasul Securitatii

Zilele acestea se împlinesc 21 de ani de la revolta muncitorilor de la Braşov. Cotidianul prezintă o serie de informaţii pe care cercetătorii CNSAS le-au scos din arhive, ce pun în altă lumină mişcarea de protest de la Braşov.

În noiembrie 1987, Braşovul era întruchiparea „realizărilor“ comuniste. Iar în noaptea de 14 spre 15, în incinta Întreprinderii de Autocamioane (IABv), un protest spontan a sintetizat nemulţumirile şi revendicările de natură financiară, economică şi socială. Nemulţumiri pe care braşovenii le aveau nu de ieri, de azi, ci de la începutul anilor ’80.

Mai întâi în Secţia 440, apoi şi în alte secţii, muncitorii au refuzat să mai lucreze. Au discutat cu conducerea, iar când negocierile au eşuat, piuliţe şi şuruburi deopotrivă s-au transformat în proiectile ce au spart simbolurile comuniste din fabrică: geamurile de la clădirea administraţiei, vitrinele şi tablourile cu lozinci.

În total, vreo 4.000 de oameni furioşi, proletari cu toţii. Pe 15 noiembrie, la ora 11.00, 400 dintre cei 4.000 şi-au luat inima-n dinţi şi au ieşit pe poarta întreprinderii, pornind în marş către sediul Consiliului Judeţean al PCR. Braşovenii de pe străzi aveau reacţii diferite: unii li s-au alăturat, alţii îi aplaudau fără a intra în coloană, unii erau deja temători, prevăzând o viitoare represiune din partea sistemului.

Printre cei care au intrat în grupul celor care se îndreptau spre CJ al PCR se numărau însă şi câţiva intruşi. Erau membri ai Securităţii, îmbrăcaţi în muncitori, a căror misiune era de a-i identifica pe protestatari. Unii au fost fotografiaţi, alţii chiar filmaţi. Iar în zilele care au urmat, pe baza acestor informaţii s-au operat sute de arestări. Pe lângă represiunea îndreptată împotriva participanţilor la manifestare, a fost însă demisă şi întreaga conducere a IABv, considerată a fi, la rândul ei, vinovată de actele din 14-15 noiembrie.

Cotidianul, împreună cu Colegiul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, vă prezintă azi o serie de documente care explică două aspecte importante ale acestui moment de referinţă din istoria firavă a opoziţiei româneşti faţă de regimul comunist. În primul rând, motivele care au dus la revoltă erau bine cunoscute de către conducerea PCR încă de la începutul anilor ‘80. Aceasta nu pregeta însă în a se autosabota prin aprobarea de raportări fictive în producţie, ceea ce ducea la grave dezechilibre economice, sau în a înăspri condiţiile de viaţă ale muncitorilor, ceea ce creştea şi mai mult nemulţumirea lor.

În dosarul de urmărire a inginerului Nicolae Oancea, cel care era directorul Direcţiei de Export a IABv, există o notă care semnalează deficienţele de producţie şi de aprovizionare cu care se confrunta gigantul industrial în 1980. Principalele motive: echiparea maşinilor cu piese de slabă calitate şi stocuri de mii de camioane incomplete. Destinatarii notei: primul-ministru Ilie Verdeţ, şi preşedintele Consiliului Organizării Economico-Sociale, Constantin Dăscălescu. În aceste condiţii, reacţia conducătorilor statului este una uimitoare: decid să construiască în continuare autocamioane incomplete pentru a putea raporta îndeplinirea planului de lucru.

O demonstrează ministrul Industriei Construcţiilor de Maşini, Ioan Avram, care îi scrie lui Gheorghe Oprea, prim-viceprim-ministru, o notă prin care îl anunţă că IABv va realiza, în octombrie 1980, 900 de maşini, pentru care lipsesc însă unele subansambluri. În schimb, Avram cere să fie aprobată raportarea acestora ca fiind perfect funcţionale. Aşa se face că, în mai 1981, stocul crescuse cu peste 100%, ajungând la 5.349 de autocamioane care zăceau în garaje. De data aceasta, printre cauzele situaţiei se număra şi oprirea contractelor de către partenerii externi, care nu doreau să cumpere camioane incomplete.

Nici muncitorii nu o duceau bine. Pentru raportările fictive şi stocurile imense, ei erau cei penalizaţi. Salarii mai mici, muncă mai multă, mâncare mai puţină. Reţeta nemulţumirii e sintetizată de Nota nr. 028107 din 19 august 1985: „Se reclamă mai ales, în ultima perioadă, calitatea necorespunzătoare şi neritmicitatea desfacerii pâinii, neacordarea în lunile iulie-august, prin sistemul raţionalizat, a unor cantităţi minime de făină, lipsa ori slaba calitate a mezelurilor, desfacerea în cantităţi insuficiente a brânzeturilor, untului şi altor produse lactate, lipsa frecventă din reţeaua comercială a puilor, care într-o perioadă anterioară suplineau dificultăţile în aprovizionarea cu carne“. Anul următor, în 1986, situaţia începe să devină dramatică pentru muncitorii braşoveni de la IABv, care nu mai aveau curent electric nici acasă, dar nici la serviciu. Şi pentru că fără electricitate nu puteau îndeplini planul de lucru, tot lor li se opreau bani din salariu pentru a compensa pierderile.

O constată Nota S/03822 din 22.12.1986, care vorbeşte şi despre problemele domestice ale proletariatului: „Concomitent se înregistrează nemulţumiri referitoare la aprovizionarea cu apă potabilă, deficienţe în încălzirea locuinţelor şi calitatea pâinii, aspecte care conduc la absenţe de la serviciu, îmbolnăviri şi refuzul plăţii obligaţiilor de întreţinere, pe motiv că nu sunt conforme cu serviciile asigurate“. Pe 1 noiembrie 1987, un alt document al Securităţii în legătură cu starea de spirit a braşovenilor vorbeşte deja despre diferenţa dintre discursul oficial cu privire la traiul socialist şi realitate: „Cei afectaţi (de reducerea salariilor - n.r.) acuză tot mai insistent că 50-60% din retribuţie nu le este suficient pentru a face faţă nevoilor de întreţinere a lor şi a familiilor, fapt ce ar conduce la scăderea nivelului de trai, în contradicţie cu ceea ce se susţine oficial“.

Al doilea aspect inedit care reiese din actele descoperite de CNSAS este că riposta promptă a Securităţii din momentul în care muncitorii au ieşit pe poarta fabricii este în contrast total cu rapoartele şi analizele efectuate de aceasta, chiar şi cu două zile înainte de revoltă, din care reiese că, în ciuda nemulţumirilor, braşovenii erau totuşi paşnici. Securiştii mai anunţau că situaţia financiară a muncitorilor se va îmbunătăţi simţitor.

„Starea de spirit la Întreprinderea de Autocamioane Braşov şi Întreprinderea Tractorul Braşov s-a ameliorat, întrucât, începând de astăzi, se efectuează plata retribuţiilor pe luna octombrie“, se arăta într-o radiogramă trimisă de Inspectoratul Judeţean de Securitate Braşov la Bucureşti pe 13 noiembrie 1987. În acelaşi document se precizează şi efectul raţionalizării consumului de curent electric şi de gaze naturale: „Călcatul obiectelor de îmbrăcăminte nu se mai poate efectua, cu repercusiuni asupra ţinutei şi igienei“.

Paradoxal e faptul că Securitatea trebuia să acorde o atenţie deosebită zilei de 15 noiembrie, în ceea ce priveşte analiza stării de spirit a populaţiei, deoarece atunci urmau să aibă loc alegerile pentru consiliile populare, iar supravegherea acestora era o prioritate de vârf. Concluziile Securităţii au fost însă departe de realitate: „În legătură cu alegerile de deputaţi în consiliile populare nu s-au obţinut informaţii deosebite, întâlnirile cu alegătorii desfăşurându-se în bune condiţiuni“.

Teama Securităţii

În antiteză cu neglijenţa organelor de partid şi de stat braşovene, un alt document recent găsit de cercetătorii CNSAS arată că pe 15 noiembrie, la ora 14.00, deci când revolta de la Braşov nu se sfârşise încă, la Bucureşti se adunau capii Securităţii, care într-o şedinţă-fulger se arată extrem de îngrijoraţi de faptul că mişcări asemănătoare ar putea izbucni în toată ţara. Îngrijorarea avea să îi bântuie şi anul următor, când miliţienii şi securiştii din oraşele în care fuseseră deportaţi manifestanţii primeau ordine precise de a nu-i lăsa pe aceştia să se întâlnească la Braşov pentru a sărbători un an de la revoltă.

Coada la cartofi inghetati, Brasov, noiembrie 1987

Centrul Brasovului, coada la alimente-1987

Consiliul municipal si masa de manifestanti, 15 noiembrie 1987

Masina de pompieri care curata terenul imediat dupa manifestatia din

15 noiembrie 1987, langa primarie

Ceausescu in vizita din 1988 la Intreprinderea de Autocamioane Brasov

comentarii

1 duorina 12-Noi-2008 20:56

comemorarea revoltei din 15 nov. 1987

Ma bucur ca anul acesta nu va mai trece aproape neobservata comemorarea revoltei brasovenilor din 1987.

2 jooo 12-Noi-2008 23:28

Si Priboi...

...ce zice??...sarbatoreste sau comemoreaza...???
..pt ca PCR--PSD+PC----sarbatoresc sigur!! ..si vor sa fie si mai mult decat au fost!!!!!!!!